Decizia nr. 1009/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 din Codul comercial și ale art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgeta Felicia But și Ecaterina Luchian în dosarele nr. 21.666/301/2005 și nr. 21.659/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 București și de Societatea Comercială "Aktron" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se prezintă mandatarul Mihai Cucu Dogaru, asistat de avocatul Mugur-Jak Caracaș, pentru autorii excepției Georgeta Felicia But și Ecaterina Luchian, și avocatul Mihai Denis Buzatu, pentru partea Societatea Comercială "Universal Coop" - S.A. din București. Lipsesc autorul excepției, Societatea Comercială "Aktron" - S.R.L. din București, și părțile Societatea Comercială "C.E.C." - S.A. și statul român, prin Ministerul Finanțelor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.168D/2007, nr. 1.169D/2007 și nr. 1.223D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.169D/2007 și nr. 1.223D/2007 la Dosarul nr. 1.168D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorilor excepției prezenți solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece textul de lege criticat restricționează accesul la justiție și produce o discriminare de mijloace în cauzele comerciale în care părți sunt persoane fizice, necomercianți, prin impunerea obligației de a efectua procedura prealabilă a concilierii în sarcina acestora. În acest sens, depune concluzii scrise la dosare.

Avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care se referă la jurisprudența Curții Constituționale. În speță, consideră că excepția de neconstituționalitate a fost formulată în mod abuziv, cu scop șicanator, în vederea tergiversării soluționării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 14 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 21.666/301/2005 și nr. 21.659/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Georgeta Felicia But și Ecaterina Luchian, prin mandatarul Mihai Cucu Dogaru, în cauze civile având ca obiect pretenții.

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 286/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 din Codul comercial și art. 720^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Aktron" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat - prin impunerea obligației persoanei fizice necomerciant de a efectua procedura prealabilă a concilierii în cauzele comerciale în care cealaltă parte este persoană juridică comerciant - încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că prevederile art. 720^1 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de către autorul excepției, având în vedere că, prin instituirea procedurii prealabile a concilierii, "legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți, mai pregnant în materie comercială, și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente."

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți, mai pregnant în materie comercială. De asemenea, arată că art. 46 din Codul comercial și art. 720^1 din Codul de procedură civilă nu consacră o forță probantă absolută înscrisului întocmit în urma procedurii concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului material probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte, în virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, nimic nu împiedică părțile să desfășoare procedura de conciliere în prezența avocaților lor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 și art. 53 sau prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, apreciază că dispozițiile art. 15 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile autorilor excepției prezenți și ale părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 46 din Codul comercial și ale art. 720^1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 46 din Codul comercial: "Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează: Cu acte autentice; Cu acte sub semnătura privată; Cu facturi acceptate; Prin corespondență; Prin telegrame; Cu registrele părților; Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil; În fine, prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.";

- Art. 720^1 din Codul de procedură civilă: "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 46 din Codul comercial prevede mijloacele de probă în materie comercială, printre care se numără și înscrisurile sub semnătură privată, iar art. 720^1 din Codul de procedură civilă reglementează procedura prealabilă de conciliere.

Consemnarea rezultatului concilierii, în baza art. 720^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, într-un înscris, cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți, înscris care, potrivit art. 720^1 alin. 5 din Codul de procedură civilă, se anexează la cererea de chemare în judecată și constituie mijloc de probă, în baza art. 46 din Codul comercial, constituie o consecință absolut firească a reglementării procedurii prealabile de conciliere și nu reprezintă nicidecum o încălcare sau o restrângere a exercițiului dreptului la apărare, în accepțiunea prohibită de prevederile constituționale și convenționale de referință. Într-adevăr, art. 46 din Codul comercial și art. 720^1 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă nu consacră o forță probantă absolută înscrisului întocmit în urma procedurii concilierii, acesta urmând a fi analizat în contextul întregului material probator ce se administrează în cursul procesului. Pe de altă parte, în virtutea principiului dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, nimic nu împiedică părțile să desfășoare procedura de conciliere în prezența avocaților lor.

Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, prin raportare la aceleași prevederi constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 559 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a statuat că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Față de aceste rațiuni majore, condiționarea sesizării instanței de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, în accepțiunea prohibită de prevederile constituționale de referință, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanța judecătorească cu cererea de chemare în judecată. Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare sau cu cele referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin decizia menționată, cât și argumentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea.

Cât privește criticile privind imprecizia prevederilor legale ce fac obiectul excepției, care, în opinia unora dintre autorii excepției, determină interpretări și soluții eronate din partea instanțelor judecătorești, acestea nu intră în competența de soluționare a Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate pronunța cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat și nici nu poate face propuneri de lege ferenda.

Pe de altă parte, motivarea excepției de neconstituționalitate prin referire la aspecte ce țin de situația de fapt din dosarul instanței de fond, în sensul că unul dintre autorii excepției a fost șantajat să semneze procesul-verbal de conciliere, excedează atribuțiilor Curții în materia controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 din Codul comercial și art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgeta Felicia But și Ecaterina Luchian în dosarele nr. 21.666/301/2005 și nr. 21.659/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 București și de Societatea Comercială "Aktron" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 286/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.