Decizia nr. 1019/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Toma în Dosarul nr. 3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.515/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Adriana Toma într-o cauză civilă având ca obiect partajul bunurilor comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20 intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 128 privind folosirea căilor de atac (art. 129 din Constituția revizuită). De asemenea, autorul mai invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, se arată că "imposibilitatea de a ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus plata, într-un termen atât de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii fundamentale și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Judecătoria Sectorului 6 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că normele procedurale la care face trimitere autorul excepției pentru a demonstra temeinicia excepției invocate, pe lângă faptul că nu privesc dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se critică, nu pot fi reținute ca temei al încălcării prevederilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și egalitatea părților în fața instanțelor de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 129 din Constituția României, art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este neîntemeiată. De asemenea, face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil include în conținutul său și dreptul de acces la o instanță, acest drept de acces nefiind un drept absolut, putând fi supus limitărilor, din acest punct de vedere dispozițiile criticate fiind în acord cu prevederile constituționale ale art. 21.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că dispozițiile criticate sunt norme de procedură a căror stabilire intră, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, în competența exclusivă a legiuitorului. Face referire, de asemenea, la

Decizia nr. 52/2003 , prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 673^10 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 673^10 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "În cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părți cuvenite celorlalți coproprietari.

Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.

În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în condițiile prezentului articol.

La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 128 privind folosirea căilor de atac (art. 129 din Constituția revizuită). De asemenea, autorul invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile deduse controlului reglementează atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împărțelii judiciare, dacă nu poate fi partajat în natură sau, prin partajare, i s-ar cauza o scădere importantă a valorii ori i s-ar modifica în mod păgubitor destinația economică.

În opinia autorului excepției, "imposibilitatea de a ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus plata, într-un termen atât de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii fundamentale și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Atât argumentarea, cât și concluzia desprinsă de autorul excepției nu pot fi reținute, întrucât fac abstracție de prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecății".

Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 673^10 din Codul de procedură civilă preced hotărârea instanței asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare și, în consecință, intră sub incidența reglementării de drept comun prevăzute de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind supuse căii de atac a apelului o dată cu fondul.

Aceasta fiind regula în materie, este evident că nu era nevoie ca legiuitorul să o prevadă in terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide că își găsește aplicarea și cu privire la situațiile reglementate de acesta.

Potrivit unei exigențe fundamentale de tehnică legislativă, în condițiile existenței unei reglementări de drept comun, o prevedere expresă, în aceeași materie, cu referire la un caz particular, este necesară numai atunci când instituie o reglementare diferită, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de excepție. Așa a procedat legiuitorul când, în art. 673^11 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut că încheierile acolo menționate pot fi atacate "separat" cu apel, tocmai pentru că prevederile respective sunt derogatorii de la regula generală instituită prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Cum în cazul art. 673^10 din Codul de procedură civilă nu s-au prevăzut dispoziții derogatorii, este evident că voința legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanța procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.

Dispozițiile criticate, reglementând posibilitatea instanței de a stabili, prin încheiere, și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părți ale celorlalți coproprietari, nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție și nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ele având caracterul unei garanții în favoarea celorlalți coproprietari.

Aceste prevederi nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiție, prin descurajarea tergiversării executării obligației de plată a cotelor-părți datorate celorlalți coproprietari.

Așadar, termenul reglementat de dispozițiile criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept și nu contravine principiului accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,.

Astfel, prin

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a arătat că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție," inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanță a unui termen, "nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție".

Aceasta, deoarece "legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Pentru motivele menționate anterior, se constată că dispozițiile criticate sunt conforme atât cu prevederile constituționale ale art. 20, art. 21, art. 129, cât și cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, reglementând procedura împărțelii în natură a bunului, prin atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celerității desfășurării procesului civil, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților.

În ceea ce privește critica art. 673^10 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că autorul excepției se limitează în a enumera textul convențional menționat, considerat a fi încălcat, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Toma în Dosarul nr. 3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.