Decizia nr. 1020/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 11.217/245/2007, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Ciubotariu într-o cauză civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin posibilitatea dată instanței de a numi administrator-sechestru pe însuși deținătorul bunurilor, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii.

De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile criticate sunt în dezacord și cu art. 25 din Constituție privind dreptul la liberă circulație, întrucât prin numirea ca administrator-sechestru deținătorul bunului ar putea să fie pus în imposibilitatea de a emigra, fiind obligat să desfășoare o "muncă forțată", aspect de natură a contraveni dispozițiilor art. 42 privind interzicerea muncii forțate, cât și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Legea fundamentală.

Judecătoria Iași apreciază că dispozițiile de lege în raport de care pârâta a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 25, 42 și 53 din Constituție. Posibilitatea conferită instanței de art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă de a încredința paza bunului sechestrat, în lipsa convenției părților, unei persoane desemnate de instanță, care va putea fi chiar deținătorul bunului, este o măsură rațională, menită să ajute la conservarea patrimoniilor, conservare de care primul interesat este chiar deținătorul bunului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Paza bunului sechestrat va fi încredințată persoanei desemnate de părți de comun acord, iar în caz de neînțelegere, unei persoane desemnate de instanță, care va putea fi chiar deținătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru și-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat și instanței care a încuviințat măsura."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 privind libera circulație, ale art. 42 privind interzicerea muncii forțate, cât și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea a III-a "Sechestrul judiciar" a cap. IV "Măsurile asigurătorii" din cartea a VI-a "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă, art. 600 din Codul de procedură civilă reglementând procedura de soluționare a cererii de sechestru judiciar.

Curtea constată că cererea de sechestru judiciar se judecă în mod obligatoriu cu citarea părților, această procedură având caracter contencios. Astfel, părțile pot învedera instanței împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

În caz de admitere a cererii de sechestru judiciar, instanța este obligată să desemneze administratorul-sechestru, aceasta nefiind doar o facultate lăsată la aprecierea sa. Administratorul-sechestru este persoana căreia îi este încredințată paza bunului sechestrat și care poate să fie persoana desemnată de părți de comun acord ori, în caz de neînțelegere între părți, persoana desemnată de instanță, care poate fi chiar deținătorul bunului.

În legătură cu invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, Curtea constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituțional, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea ia în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal.

Curtea constată că măsura sechestrului judiciar, reglementată de textele de lege criticate, constă în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredințat spre păstrare și administrare până la soluționarea definitivă a litigiului.

Așa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat, desemnarea ca administrator-sechestru a deținătorului bunului fiind o măsură rațională, pe care instanța are competența să o adopte, în lipsa convenției părților cu privire la acest aspect, prevederile constituționale ale art. 25 referitoare la dreptul la libera circulație nefiind încălcate.

Mai mult, în condițiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, nu se poate susține că, prin intermediul ei, s-ar aduce atingere dreptului la liberă circulație.

Constituția garantează dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate, potrivit propriei voințe, iar condițiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.

Cu privire la invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 42 referitoare la interzicerea muncii forțate, se constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituțional atâta vreme cât administratorul-sechestru în persoana deținătorului bunului este un mandatar judiciar, interesat cu privire la buna administrare a bunurilor ce fac obiectul sechestrului judiciar, dispozițiile criticate neprevăzând posibilitatea ca acesta să fie remunerat, având în vedere tocmai interesul menționat.

Asupra dispozițiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile

art. 53 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 576 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, prin care a respins excepția și a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.