Decizia nr. 1129/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA) al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA), Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21, ale art. 41 alin. (1), ale art. 45, ale art. 52, ale art. 53 alin. (2), întrucât, "prin recunoașterea posibilității reclamantului de a obține suspendarea actului administrativ atacat fără a fi detaliate circumstanțele sau tipul actelor administrative susceptibile de suspendare, se lasă deschisă calea unor abuzuri de drept ce încalcă dispozițiile constituționale precizate mai sus, generând într-un final pagube materiale însemnate beneficiarului actului administrativ (emis de autoritățile statului), deci prezumat a fi legal".

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "textul de lege criticat pentru neconstituționalitate instituie o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (1) - Munca și protecția socială a muncii, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 alin. (2) - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, după parcurgerea procedurii prealabile și fiind sesizată potrivit

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , instanța de judecată va putea menține măsura suspendării executării actului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul art. 14, reclamantul o poate cere fie odată cu acțiunea principală, fie prin acțiune separată, dar până la momentul soluționării acțiunii în fond.

Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanței pentru anularea actului nu creează prin ea însăși nicio discriminare. Instanța va putea dispune suspendarea, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată, ținând seama de toate garanțiile procedurale de care se bucură părțile. Procedura de suspendare a executării actului administrativ unilateral prevăzută la

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu contravine drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", iar instanța are obligația de a soluționa de urgență cererea, cu citarea părților. Suspendarea actelor administrative reprezintă, așadar, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate.

Așa fiind, Curtea nu poate reține critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, deoarece părțile beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil.

Mai mult, dispozițiile de lege criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanța de judecată numai până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât prevederile

art. 15 din Legea nr. 554/2004

se aplică tuturor celor aflați în ipoteza descrisă de norma legală criticată.

Pentru motivele menționate anterior nu poate fi reținută nici contrarietatea dispozițiilor de lege criticate cu prevederile constituționale ale art. 53.

În sensul constituționalității dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) și

art. 53 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, și

Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Autorul excepției a indicat ca temei constituțional al sesizării și dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 45 referitoare la libertatea economică și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Examinând aceste susțineri, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA) al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007.