Decizia nr. 42/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Ecaterina Vilhelmina Cristali, Paul Szobovich (fost Szobovich Pavel Stanislav Tiberiu Antoniu), Andreas Gustav Josef Szobovich (fost Szobovich Andrei Gustav Iosif) în Dosarul nr. 7.609/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 iulie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.609/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Maria Ecaterina Vilhelmina Cristali, Paul Szobovich (fost Szobovich Pavel Stanislav Tiberiu Antoniu), Andreas Gustav Josef Szobovich (fost Szobovich Andrei Gustav Iosif) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie o discriminare între persoanele care au dobândit imobile care cad sub incidența

Legii nr. 10/2001

și persoanele care au dobândit imobile ce nu cad sub incidența acestei legi, în ipoteza în care ambele categorii de persoane au dobândit imobilele prin acte juridice lovite de aceeași cauză de nulitate. De asemenea, arată că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, deoarece dreptul proprietarului aparent din momentul înstrăinării, singurul care în acel moment putea să dispună de bun, conform atributelor dreptului de proprietate, nu mai este ocrotit.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă prevederile

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Legea nr. 10/2001

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. În temeiul

art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005 ,

Legea nr. 10/2001

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, iar în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu același cuprins. Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Textul art. 45 alin. (5) are următorul cuprins: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, și ale art. 44 alin. (2), referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că prin

Decizia nr. 428 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005, Curtea a statuat că dispoziția

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece pentru situații diferite se recunoaște posibilitatea existenței unui tratament juridic diferit.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin

art. 44 din Constituție, Curtea constată că prin Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005, a statuat că

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

nu contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție. În acest sens, Curtea a reținut că dispoziția de lege criticată sancționează persoana nediligentă care nu a înțeles să își exercite dreptul său în termenul prevăzut de lege, legiuitorul fiind competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor pronunțate de Curte își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Ecaterina Vilhelmina Cristali, Paul Szobovich (fost Szobovich Pavel Stanislav Tiberiu Antoniu), Andreas Gustav Josef Szobovich (fost Szobovich Andrei Gustav Iosif) în Dosarul nr. 7.609/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2006.