Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 146/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
23 februarie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 216 din 9 martie 2006
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 8.835 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în Dosarul nr. 566/P/2005 al Tribunalului Călărași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 566/P/2005, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispoziția legală criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (1), (2) și (8) teza finală, referitoare la libertatea de exprimare, precum și ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informație, deoarece îngrădește libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor, libertatea creațiilor de orice fel prin intermediul presei, precum și dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, constituind un mijloc de a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului excepției, trebuie reglementate prin lege, și nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare larghețe de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc pamfletar sau acid.

Tribunalul Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale, întrucât libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, demnității, vieții intime și dreptului la imagine al persoanei, iar legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să asigure cadrul în care exercitarea acestui drept să nu aducă limitări sau încălcări drepturilor și libertăților celorlalți. Totodată, se arată că stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare și nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei și demnității persoanei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 30 alin. (1), (2) și (8) și cu art. 31 alin. (1) din Constituție, este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 206 din Codul penal sunt constituționale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, având următorul cuprins: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1), (2) și (8) teza finală, referitoare la libertatea de exprimare, precum și ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informație.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 206 din Codul penal Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 32/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002,

Decizia nr. 276/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004,

Decizia nr. 32/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005, și

Decizia nr. 139/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 24 aprilie 2005.

Prin deciziile menționate, respingând excepția ca neîntemeiată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 206 din Codul penal, care incriminează și sancționează faptele de calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1) care reglementează libertatea de exprimare. Curtea a reținut în acest sens că libertatea de exprimare, astfel cum este consfințită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinței înscrise la alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Încălcarea acestor limite, stabilite de art. 30 alin. (6) din Constituție, este sancționată prin incriminarea calomniei în dispozițiile art. 206 din Codul penal. Stabilirea limitelor exercitării unui drept sau a unei libertăți poate fi făcută de legiuitor cu respectarea art. 53 alin. (1) din Constituție, în scopul apărării drepturilor și a libertăților cetățenilor, fără a putea fi considerată o modalitate de cenzură, așa cum susține în mod greșit autorul excepției. De altfel, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]".

Cu aceleași prilejuri, Curtea a mai constatat că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ci constituie o garanție a informării corecte a persoanei.

Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în Dosarul nr. 566/P/2005 al Tribunalului Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.