Decizia nr. 449/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX și ale art. 56 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 26/2000 30 ianuarie 2000 (prevederi anume) cu privire la asociații și fundații
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX și ale
art. 56 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei Fălticeni.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.050/2005, Judecătoria Fălticeni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX și ale
art. 56 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei cereri de dizolvare și lichidare a acestei asociații.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate nu cuprind suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil și că întreaga procedură de dizolvare a unei asociații sau fundații, inclusiv competența materială a instanței, ar trebui să fie similară cu procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de
Legea nr. 64/1995 . Se apreciază că procedura de dizolvare a unei asociații sau fundații nu poate asigura nici "stingerea patrimoniului asociației", nici o repartizare judicioasă a acestuia după îndestularea creditorilor și nici transmiterea bunurilor rămase către o altă persoană juridică în acord cu scopul prevăzut și urmărit de statutul asociației respective.
Judecătoria Fălticeni apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate prevăd suficiente elemente de natură a asigura un proces echitabil în ceea ce privește dizolvarea unei asociații, fără a se aduce atingere dreptului la apărare.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile capitolului IX și ale
art. 56 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată prin
Legea nr. 246/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 iulie 2005.
Capitolul IX - intitulat Dizolvarea și Lichidarea prevede cazurile, procedura de dizolvare și lichidare a asociațiilor, federațiilor și a fundațiilor, precum și situația bunurilor acestora rămase în urma lichidării. Totodată, acest capitol reglementează atât numirea, cât și obligațiile pe care le au lichidatorii.
Articolul 56
alin. (2) din ordonanța criticată are următorul cuprins: "(2) Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul."
Textul constituțional expres invocat în susținerea excepției este cel al art. 24 referitor la dreptul la apărare. Totodată, astfel cum rezultă din motivarea excepției, Curtea observă că este invocat în susținerea acesteia și textul constituțional al art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În esență, autorul excepției apreciază că procedura de dizolvare și lichidare a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor nu cuprinde suficiente elemente pentru asigurarea unui proces echitabil, încălcând și dreptul la apărare al persoanei juridice supuse acestei proceduri.
Curtea constată că dispozițiile capitolului IX al
Ordonanței Guvernului nr. 26/2000
instituie o procedură specială de dizolvare și lichidare a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării și radierea acestor forme asociative din Registrul asociațiilor și fundațiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociațiile și fundațiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanță, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni și pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situațiilor prevăzute de dispozițiile
art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , și anume, atunci când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea reține că debitorul are la dispoziție toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare și lichidare, ordonanța în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție. Totodată, Curtea constată că, în cadrul procedurii de lichidare, dispozițiile art. 70 din ordonanță prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanțul lichidatorului la judecătorie și împotriva sentinței pronunțate se poate exercita calea de atac a recursului. Astfel, se constată că, în acest fel, este garantat și dreptul la apărare al debitorului, conform art. 24 din Constituție.
De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este la latitudinea exclusivă a legiuitorului de a stabili competența instanțelor de judecată. În consecință, textul art. 56 alin. (2) din ordonanță, ce prevede că instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul, nu încalcă în niciun mod prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, dimpotrivă, constituie o aplicare, la nivelul legii, a dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție.
Curtea reține că diferențele evidențiate de autorul excepției între procedura de dizolvare și lichidare a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor și procedura reglementată de
se datorează statutului juridic diferit al acestor forme asociative față de cel al societăților comerciale. Acest aspect, însă, nu are nicio repercusiune asupra constituționalității textelor criticate. De altfel, Curtea, potrivit
art. 2 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, realizează un control de constituționalitate, și nu o analiză comparativă între diverse acte normative.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. IX și ale
art. 56 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Sportivă Fotbal Club Foresta Fălticeni în Dosarul nr. 3.050/2005 al Judecătoriei Fălticeni.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.