Decizia nr. 771/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1),

art. 6 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Angela Tudor, Ilinca Gheorghe și Sindicatul Sanitas - IOMC în Dosarul nr. 2.127/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.127/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1),

art. 6 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Angela Tudor, Ilinca Gheorghe și Sindicatul Sanitas - IOMC.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate limitează dreptul părților litigante de a-și dovedi susținerile la proba cu înscrisuri, fapt care nu oferă debitorului suficiente căi de a se apăra în această fază a judecății, nu asigură un proces echitabil, favorizează creditorul în detrimentul debitorului, care nu poate formula nici cerere reconvențională, iar normele de procedură sunt contrare celor din dreptul comun. Consideră că în acest mod dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 20, 21, 24, 53 și 126 din Constituție, precum și reglementărilor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală și cu reglementările internaționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1),

art. 6 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , cu modificările și completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001: "în loc de «... somația de plată către creditor...» se va citi: «"... somația de plată către debitor...»."

Anterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (3) al

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogat, iar alin. (5) al aceluiași articol a fost modificat.

Având în vedere aceste modificări, dispozițiile criticate au în prezent următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";

- Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților.

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(3) Abrogat.

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24, 53 și 126 din Constituție. De asemenea, apreciază că dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".

Examinând textele legale criticate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, atât în ansamblul ei, cât și prin examinarea separată a dispozițiilor sale, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, precum și prin

Decizia nr. 522 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reținute, că dispozițiile art. 1 alin. (1),

art. 6 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16, 20, 21, 24, 53 și 126 și nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, răspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, soluția și considerentele ce au stat la baza deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în această cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1),

art. 6 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Angela Tudor, Ilinca Gheorghe și Sindicatul Sanitas - IOMC în Dosarul nr. 2.127/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.