Decizia nr. 725/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.921D/2006, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, invocată de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentanta autoarei excepției, avocat, cu delegație la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 1.921D/2006 și nr. 1.380D/2006 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentanta autoarei excepției Anita Emilia Stoica nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.921D/2006 la Dosarul nr. 1.380D/2006, care a fost primul înregistrat.

Reprezentanta autoarei excepției Anita Emilia Stoica susține admiterea excepției, arătând, în esență, că textul de lege criticat contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece instituie o discriminare între foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care revendică astfel de imobile în temeiul

Legii nr. 10/2001 , și foștii proprietari care revendică imobile în temeiul

Legii fondului funciar nr. 18/1991 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 mai 2006 și 27 aprilie 2006, pronunțate în dosarele nr. 13.545/2005 și nr. 22/2006, Judecătoria Timișoara și Tribunalul Cluj - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecătoriei Timișoara și de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este retroactiv, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, în esență, legalizează retroactiv o măsură abuzivă de preluare a unor imobile de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin faptul că, la expirarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, potrivit

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , imobilul nu mai poate fi revendicat de către fostul proprietar. Se mai arată că prevederea legală criticată încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece instituie o discriminare, pe de o parte, între foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și alte categorii de proprietari neposesori, care revendică imobile de la stat sau de la persoane fizice, în condițiile dreptului comun, iar pe de altă parte, discriminarea este creată între foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv care au inițiat procedurile de revendicare a imobilelor înainte de modificarea

Legii nr. 10/2001

prin

Legea nr. 247/2005 , și foștii proprietari care revendică astfel de imobile după intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005 . De asemenea, se susține că, prin instituirea procedurii speciale de revendicare a unor categorii de imobile, este împiedicat accesul liber la justiție, respectiv la revendicarea aceleiași categorii de imobile pe calea acțiunii în revendicare. În ceea ce privește încălcarea art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea fundamentală, se arată că textul de lege criticat lipsește de conținut garanția constituțională a dreptului de proprietate, prin lipsa posibilității de a valorifica în justiție dreptul garantat, iar dreptul de proprietate este ocrotit în mod inegal, în funcție de titular.

În opinia autoarei excepției, efectul împlinirii termenului instituit de textul de lege criticat constă într-o adevărată naționalizare a bunului revendicat, contrară dispozițiilor art. 44 alin. (4) din Constituție.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizându-se excepția de neconstituționalitate, se constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la art. 15, 16, 21 și 44 din Legea fundamentală.

Astfel, prin

Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), ce prevăd că procedura de judecată este stabilită numai prin lege. S-a mai arătat, în decizia menționată, că prevederile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, iar în ceea ce privește invocarea principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea a statuat că prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeași situație juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nici aceste susțineri ale autorilor excepției nu pot fi reținute.

Referitor la invocarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății, prin raportare la art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului din Legea fundamentală, prin

Decizia nr. 185 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a statuat că textul de lege criticat are în vedere tocmai celeritatea soluționării procesului, satisfăcând astfel cerința soluționării acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, s-a arătat în decizia menționată, prevederile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

sunt în acord cu cele cuprinse în art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, având ca scop asigurarea stabilității și securității raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Argumentele ce au stat la baza respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate sunt valabile și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Curtea constată că invocarea, în prezenta cauză, a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept și art. 1 - Obligația de a respecta drepturile omului din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr. 13.545/2005 al Judecătoriei Timișoara și de Anita Emilia Stoica în Dosarul nr. 22/2006 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2006.