Decizia nr. 497/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001

pentru suspendarea aplicării prevederilor

art. 79 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001

pentru modificarea

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu și Ștefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.

La apelul nominal, Ștefan Gheorghe este reprezentat de avocatul Cristian Nan, Călin Ion și Mircea Parizescu sunt prezenți personal și asistați de avocatul Cristian Nan, iar Ministerul Apărării Naționale este reprezentat de consilierul juridic Roxana Dumitru.

Avocatul autorilor excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2001 , care modifică

art. 80 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, precum și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2001 , prin care se suspendă aplicarea prevederilor

art. 79 din Legea nr. 164/2001 , sunt neconstituționale, deoarece au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Dispoziția constituțională prevede că ordonanțele de urgență pot fi adoptate numai în cazuri excepționale, iar adoptarea celor două ordonanțe de urgență criticate ca neconstituționale nu a fost urmare a vreunei situații prevăzute la art. 53 din Constituție. De asemenea, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2001

prelungește suspendarea aplicării

art. 79 din Legea nr. 164/2001

și modifică, în același timp, modalitatea de recalculare a pensiilor, creând un vid legislativ prin aceea că

Legea nr. 164/2001

nu se aplică celor ieșiți la pensie înainte de intrarea ei în vigoare, iar legea anterioară a fost abrogată.

Reprezentantul Ministerului Apărării Naționale solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 107 alin. (3) și cele ale art. 114 alin. (1) și (3) din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la ordonanțe simple care sunt emise de Guvern pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu la cele de urgență care sunt emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție, ordonanțe care se pot emite de Guvern atât în domeniul legilor ordinare, cât și în cel al legilor organice. În concluzie, arată că cele două ordonanțe de urgență au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că ordonanțele de urgență și ordonanțele simple reprezintă două categorii distincte, cele de urgență fiind emise în baza art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită și nu au la bază o lege specială de abilitare, ci un caz excepțional ce impune intervenția Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente. În acest caz nu operează interdicția înscrisă în art. 114 alin. (1) din Legea fundamentală, de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legii organice. Arată că, în acest caz, situația excepțională a reprezentat-o lipsa resurselor financiare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.781/AS/2004, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001

pentru suspendarea aplicării prevederilor

art. 79 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001

pentru modificarea

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu și Ștefan Gheorghe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că cele două ordonanțe de urgență, ce modifică dispoziții ale unei legi organice, vin în contradicție cu dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția nerevizuită, care prevăd că "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". În continuare, arată că în chiar

Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, nr. 324/2001 , se precizează că acesta poate adopta ordonanțe numai în domeniul legilor ordinare, iar nu și în cel al legilor organice. De asemenea, consideră că, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită, se pot adopta ordonanțe de urgență în cazuri excepționale, dar nici în acest caz în domeniul legilor organice. Modificarea prin cele două ordonanțe de urgență a

Legii nr. 164/2001

s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind astfel neconstituționale. Autorii excepției susțin, de asemenea, că cele două ordonanțe de urgență încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit art. 114 din Constituție, ordonanțele pot fi emise de Guvern în două cazuri, și anume pe baza unei legi de abilitare, ca urmare a delegării legislative date de Parlament și în situații excepționale, fără a fi necesară o lege de abilitare, delegarea legislativă fiind acordată de Legea fundamentală. Regimul celor două categorii de ordonanțe este diferit, ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare putând fi emise numai în domeniile prevăzute în această lege, iar cele de urgență putând fi emise în orice domeniu, inclusiv în domeniul legii organice. Aceste ordonanțe de urgență se emit în circumstanțe excepționale care impun adoptarea unei măsuri de urgență pentru salvgardarea unui interes public, reclamând instituirea unei reglementări în domeniul legii organice, și nu numai în domeniul celei ordinare. În ceea ce privește critica potrivit căreia cele două ordonanțe de urgență vin în contradicție cu

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi apreciată decât în raport cu prevederile Legii fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul arată că, potrivit articolului unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001 , prevederile

art. 79 din Legea nr. 164/2001

se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002, dispozițiile acestei ordonanțe nemaifiind în vigoare, ele având aplicabilitate numai pe o perioadă determinată, respectiv până la 1 ianuarie 2002. Astfel, apreciază că, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001

este inadmisibilă. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001 , se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 107 alin. (3) și cele ale art. 114 alin. (1) din Constituția nerevizuită nu au incidență în cauză, ele referindu-se la ordonanțe simple ale Guvernului, iar nu și la cele de urgență. În ceea ce privește critica privind inexistența cazului excepțional, se consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, aceasta trebuie definită în raport cu necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul de față situația excepțională a fost dictată de inexistența resurselor financiare bugetare necesare plății diferențelor de drepturi bănești rezultate din recalcularea pensiilor militare de stat.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituțional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să dea o soluție imediată în cazul unei situații excepționale, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 65/1995 și nr. 34/1998.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001

pentru suspendarea aplicării prevederilor

art. 79 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 iunie 2001, aprobată prin

Legea nr. 249/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, precum și dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001

pentru modificarea

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001, aprobată prin

Legea nr. 236/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile cuprinse în art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită, ce au următorul conținut:

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

În ceea ce privește constituționalitatea extrinsecă a celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului, Curtea reține că aceasta se poate examina numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la data adoptării lor, și anume la prevederile Constituției nerevizuite.

Curtea constată că dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția nerevizuită se referă la ordonanțele simple emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, potrivit art. 114 alin. (1) din Constituția nerevizuită, iar nu și la ordonanțele de urgență care se emit în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită. Astfel, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, alin. (1) și (4) ale art. 114 din Constituția nerevizuită reglementează două instituții distincte ale delegării legislative. Cea prevăzută la alin. (4) nu are la bază o lege specială de abilitare, ci un caz excepțional ce impune intervenția Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public, în acest caz neoperând interdicția înscrisă în alin. (1) de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legii organice.

Cazul excepțional care a determinat emiterea celor două ordonanțe de urgență l-a constituit lipsa resurselor financiare, iar, după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, insuficiența resurselor bugetare necesare pentru plata imediată a diferențelor rezultate din recalcularea pensiilor militare a determinat eșalonarea plății acestora. Astfel, Curtea constată că cele două ordonanțe de urgență au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor constituționale.

Cu privire la raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile

Legii nr. 24/2000 , Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere numai compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate. Eventuala necorelare existentă între reglementările cuprinse în diferite acte normative nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2001

pentru suspendarea aplicării prevederilor

art. 79 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 166/2001

pentru modificarea

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu și Ștefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/AS/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2004.