Decizia nr. 187/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților și ale art. 224 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind statutul judecătorilor și procurorilor
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească și ale art. 224 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Mihai în Dosarul nr. 762/P/F/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere prin care autorul ridică și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, considerând că prin sintagma "în vigoare" acestea adaugă la dispozițiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 .
Curtea respinge cererea formulată de autorul excepției, în temeiul
art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, în ceea ce privește dispozițiile
art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 , care au preluat soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , arătând că acestea au avut aplicabilitate limitată până la data de 29 decembrie 2004.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul de procedură penală, arată că acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate, cu o motivare similară, iar Curtea a respins excepția de neconstituționalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența anterioară a Curții cu privire la textul de lege criticat, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 22 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 762/P/F/2004, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească și ale art. 224 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Viorel Mihai, inculpat în dosarul menționat, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține următoarele: dispozițiile
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 124 alin. (3) cu privire la independența judecătorilor, art. 125 alin. (2) care au în vedere competența Consiliului Superior al Magistraturii în ce privește sancționarea judecătorilor, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încălcarea constând în aceea că avizul ministrului justiției, în ce privește cercetarea și trimiterea sa în judecată, trebuie emis în mod obligatoriu, întrucât, pe de-o parte, la data săvârșirii faptei avea calitatea de magistrat, iar, pe de altă parte, trebuia să i se aplice principiul legii penale mai favorabile; dispozițiile art. 224 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 24 din Constituție privitor la dreptul la apărare, deoarece actele premergătoare "au ca scop completarea informațiilor organelor de urmărire penală, valorificarea informațiilor primite pentru a se verifica concordanța acestora cu realitatea, dar nu se pot lua măsuri procesuale și nu se pot ridica înscrisuri". Actele premergătoare trebuie să înceteze în momentul când există un minim de date pentru începerea urmăririi penale.
Curtea de Apel Brașov - Secția penală apreciază că excepția ar fi inadmisibilă în situația în care s-ar solicita o interpretare sau modificare a textului de lege criticat, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
or, "inculpatul critică de fapt poziția adoptată de ministrul justiției, prin interpretarea dată
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 "; "pe de altă parte, poziția inculpatului este contradictorie, invocând în apărarea sa o prevedere legală pe care o critică pentru neconstituționalitate". În ceea ce privește prevederea din ultimul alineat al art. 224, potrivit căreia "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă", apreciază că aceasta încalcă dispozițiile art. 24 din Constituție, întrucât "activitatea desfășurată înainte de începerea urmării penale are un caracter pur informativ, pe baza căreia organul de urmărire penală apreciază dacă este sau nu cazul să dispună încetarea urmării penale", fără a informa persoana bănuită ori apărătorul acesteia.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ce privește
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
și neîntemeiată în ce privește art. 224 din Codul de procedură penală, cu următoarea motivare:
"În privința dispozițiilor
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , autorul excepției învederează că s-a solicitat ministrului justiției eliberarea avizului necesar desfășurării cercetării penale", însă acesta a considerat că avizul respectiv nu este necesar, deoarece făptuitorului i-a încetat calitatea de magistrat, fiind eliberat din funcție prin Decret al Președintelui României. Întrucât, pe de-o parte, chestiunea invocată de autorul excepției este una de interpretare și aplicare a legii, iar nu de constituționalitate, iar, pe de altă parte, dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, excepția de neconstituționalitate trebuie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 2 și
art. 29 din Legea nr. 47/1992 .
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, pentru considerentele exprimate în
Decizia Curții Constituționale nr. 124/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ce privește
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
și neîntemeiată în ce privește art. 224 din Codul de procedură penală.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile art. 224 din Codul de procedură penală, având următorul conținut:
-
Articolul 91
alin. 2 din Legea nr. 92/1992 : "Magistrații nu pot fi cercetați, reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată fără avizul ministrului justiției."
- Art. 224 din Codul de procedură penală: "În vederea începerii urmării penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmării penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale.
Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă."
Ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională,
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992
a fost abrogat expres prin
art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004
privind statutul magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispozițiile acestuia au fost preluate în cuprinsul
art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora: "Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Până la constituirea noului Consiliu Superior al Magistraturii, încuviințarea se acordă de către ministrul justiției."
Ținând seama de această evoluție legislativă, Curtea se va pronunța cu privire la constituționalitatea tezei a doua a
art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , care a avut însă aplicabilitate limitată, până la data de 29 decembrie 2004, precum și asupra constituționalității dispozițiilor art. 224 din Codul de procedură penală.
Autorul excepției consideră că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 alin. (3) privitor la independența judecătorilor, art. 125 alin. (2) referitor la competența Consiliului Superior al Magistraturii în ce privește sancționarea judecătorilor, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Dispozițiile
art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004
privind statutul magistraților, care preluaseră prevederile cuprinse în
art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , au avut aplicabilitate limitată, până la data de 29 decembrie 2004, așa încât, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...] ", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004
urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
II. Cu privire la dispozițiile art. 224 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, tot prin raportare la art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare. Astfel, prin
Decizia nr. 124 din 26 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, statuând următoarele:
"În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, «Procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege». Art. 224 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal. Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal și, într-adevăr, pentru această fază nu este reglementată asigurarea exercitării dreptului la apărare. Este de observat însă că potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedură penală actele premergătoare se efectuează «în vederea începerii urmăririi penale».
Începerea urmăririi penale se dispune, de principiu, în rem, atunci când există date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia «Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b^1)». Începerea urmăririi penale se dispune în personam numai dacă, în același timp, există suficiente date și cu privire la persoana autorului infracțiunii.
Totodată, alin. 3 al art. 224 din Codul de procedură penală prevede că «Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă». Rezultă deci că în această fază, cu excepția procesului-verbal menționat în textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală și care să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracțiunii.
Curtea reține că efectuarea în practică, în cadrul actelor premergătoare, a unor acte specifice urmăririi penale, în scopul eludării garanțiilor procesuale asigurate persoanelor implicate într-o urmărire penală, în speță a dreptului la apărare, așa cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate din cauză, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de aplicare și respectare a legii, care nu intră sub incidența contenciosului constituțional."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004
privind statutul magistraților, excepție ridicată de Viorel Mihai în Dosarul nr. 762/P/F/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția penală.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.