Decizia nr. 418/2005

În temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, republicată, și al

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Președintele României, la data de 15 iunie 2005, a solicitat Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității Legii privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, asa cum a fost modificată ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004.

Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.988 din 17 iunie 2005 și constituie obiectul Dosarului nr. 545A/2005.

În sesizare sunt invocate următoarele aspecte de neconstituționalitate:

1. Încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Constituție, referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Prevederile art. 22 din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical contravin dispozițiilor art. 49 din Constituție, referitoare la protecția copiilor și a tinerilor. Astfel, prevederile alin. (2) ale articolului menționat, care reglementează constatarea prin hotărâre judecătorească a îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru reproducerea umană asistată medical, hotărâre pe baza căreia se întocmește certificatul de naștere al copilului astfel conceput, stabilesc ca aceasta hotărâre devine definitivă și irevocabilă din momentul confirmării sarcinii. Întrucât hotărârea judecătorească sta la baza întocmirii certificatului de naștere al copilului, în măsura în care, prin ipoteza, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru reproducerea umană asistată medical, minorul în cauza ar avea de suferit din cauza unei situații juridice incerte, care i-ar pune în pericol statutul familial.

2. Încălcarea prevederilor constituționale ale art. 26 privind viața intima, familială și privată, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 126 privind instanțele judecătorești

Legea criticata consacra principiul potrivit căruia medicul dispune în mod suveran asupra dreptului unui cuplu de a beneficia de reproducerea umană asistată medical. Astfel, art. 12 alin. (1) prevede că "[...] echipa medicală pluridisciplinara a unității medicale care va efectua operațiunile tehnico-medicale trebuie să [...] verifice motivatia cuplului [...]". Alineatele acestui articol sunt contradictorii, deoarece alin. (3) prevede că "Reproducerea umană asistată medical acorda medicului un rol fundamental în selecționarea cuplurilor beneficiare [...]" și în "[...] aprecierea subiectiva a capacității cuplurilor de a fi părinți", iar acest medic nu poate fi decât medicul ginecolog, potrivit alin. (4), care prevede: "Cererea cuplului poate fi confirmată sau infirmata de medicul ginecolog, după o luna de la data solicitării". Dispozițiile art. 27 prevăd ca "Aplicarea fertilizarii în vitro este condiționată de existenta unei motivatii terapeutice sau de procreatie [...]. În situația unor cazuri speciale, medicul sau persoana va solicita avizul Comisiei de Bioetica din cadrul Ministerului Sănătății". Se considera ca aceste dispoziții sunt contrare celor ale art. 21 și art. 22 din aceeași lege, care prevăd modul în care se exprima consimțământul părților prin biroul notarului public, precum și modul în care acesta devine valabil prin intermediul instanței de judecată. Nu exista ratiune ca, după parcurgerea acestor proceduri, să se prevadă dreptul medicului de a aprecia capacitatea unei persoane de a deveni părinte, pentru ca "astfel se instituie o cenzura medicală asupra unei hotărâri judecătorești". În privinta medicului ginecolog, legea criticata prevede atribuții pentru îndeplinirea cărora nu are pregătirea necesară, iar împotriva deciziei sale nu este prevăzută nici o cale de atac, aceasta având caracter absolut și inatacabil. De altfel, în opinia autorului sesizării, acest medic nu poate fi considerat ca funcționează ca o instanța specializată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, deoarece nu s-a reglementat o procedură de judecată. În privinta deciziei menționate, se prevede că numai "în cazuri speciale", pe care însă nu le defineste, aceasta poate fi "avizată" de către Comisia de Bioetica din cadrul Ministerului Sănătății. Medicul este competent să se pronunțe asupra sănătății reproducerii umane, care, în accepțiunea art. 3 lit. b) din lege, reprezintă "starea de bunastare fizica, mintală și socială completa" a cuplurilor, care, potrivit art. 15 alin. (2) lit. d), trebuie să facă dovada - în fața medicului - a unei vieți comune stabile.

3. Încălcarea art. 22 din Constituție referitor la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică

a) Dispozițiile art. 7 din legea criticata sunt contrare dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăși, "deci dreptului sau la integritate fizica și psihică", pentru că nu reglementează criteriile de care trebuie să se țină seama la consilierea dinaintea întreruperii cursului sarcinii, lasandu-se astfel posibilitatea unor impiedicari abuzive ale exercitării dreptului persoanei la integritate fizica, în condițiile în care vârsta de 14 săptămâni a sarcinii reprezintă un termen absolut pentru întreruperea voluntara a cursului sarcinii, iar consilierea poate să se prelungească peste acest termen. "Lipsa de claritate și predictibilitate a legii pot duce la imposibilitatea de a efectua întreruperea de sarcina".

b) Același drept este încălcat și prin dispozițiile art. 21 lit. d), care reglementează obligația imperativa ce îi revine mamei purtătoare sau surogat de a cere acordul soțului sau cu privire la păstrarea sau nu a sarcinii. "Or, o neînțelegere a soților într-o astfel de problema poate, cel mult, dacă ei considera necesar, sa constituie o cauza de divorț, fiind excesiv și neconstitutional sa condiționeze dreptul unui individ de a dispune de propria sa persoana de acordul altuia".

c) Astfel cum este redactat textul cuprins la art. 21 alin. (2) din lege contravine dispozițiilor art. 22 din Constituție, dat fiind ca este obligatorie consilierea "în vederea întreruperii terapeutice a sarcinii și nu în vederea luării, de către mama, a unei decizii informate".

d) Prevederile alin. (2) și (3) ale art. 32 din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, prin faptul ca dispun sancționarea derizorie a unor fapte antisociale grave, nu mai apara în mod corespunzător valorile ocrotite de Constituție, contravenind astfel dispozițiilor art. 22 și 26 din Legea fundamentală. Dispozițiile legale amintite prevăd ca manipularile genetice pe embrioni și comerțul cu embrioni constituie infracțiuni și se pedepsesc cu amendă penală, în timp ce noul Cod penal sancționează comiterea acestor infracțiuni cu pedepse privative de libertate. În plus, "legea criticata considera contravenții și deci dezincrimineaza fapte precum prelevarea de gameti fără consimțământ, violarea confidențialității datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivă de embrioni, traficul de gameti și efectuarea de proceduri de inseminare fără consimțământ ori fără autorizațiile cerute de lege". Faptele menționate, "chiar dacă nu sunt incriminate în prezent, constituie modalități de săvârșire a unor infracțiuni, precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală".

4. Legea criticata pentru neconstituționalitate încalcă dispozițiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 26 referitor la viața intima, familială și privată, art. 29 referitor la libertatea conștiinței și art. 33 referitor la accesul la cultura, deoarece nu reglementează confidențialitatea sau neconfidențialitatea anumitor caracteristici ale părinților naturali ai copilului. Și aceasta, deoarece fiecare om are dreptul la păstrarea identității spirituale care, în cadrul familiei, se transmite copiilor, în calitate de descendenți ai părinților. În lipsa acestei reglementări "se poate ajunge și în cealaltă extrema, cea a practicilor eugenice nepermise, fiind interzis doar avortul selectiv al embrionilor în funcție de sex".

5. Dispozițiile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi sunt incalcate, pe de o parte, prin discriminarea nepermisă între indivizi și cupluri, iar pe de altă parte, prin norme contradictorii și inexacte, care împiedica egalitatea cetățenilor în fața legii.

A. Cu referire la prima modalitate de încălcare:

Asa fiind, deși legiuitorul a considerat ca prin definitia cuprinsă la art. 3 din lege a fost rezolvată lipsa distinctiei între individ și cuplu în ceea ce privește accesul la asistența medicală, în cuprinsul legii se face referire exclusiv la cuplu, și anume în: art. 3 lit. l), n), o) și r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) și d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) și (4), art. 28 lit. a), art. 29 și art. 30 alin. (2).

Dispozițiile art. 11, 18 și 26 se referă la parteneri, fără a fi menționat individul, ca titular al dreptului. Art. 11 lit. a) din legea criticata prevede, în plus, ca bărbatul și femeia, pentru a beneficia de reproducerea umană asistată medical, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: "să fie vii, inseminarea artificiala a femeii cu sperma soțului decedat fiind interzisă", iar dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. d) din lege prevăd ca sunt interzise tehnicile de reproducere umană asistată medical constând în intervenții de care să beneficieze cuplurile care nu pot să facă dovada unei vieți comune stabile. Legea criticata creează un privilegiu pentru individul aflat într-un cuplu și, totodată, o discriminare pentru individul care, nefiind în cuplu, nu poate beneficia de asistența medicală în vederea reproducerii umane.

B. În ceea ce privește cea de-a doua modalitate de încălcare:

a) Prin dispozițiile art. 3 lit. p) din lege se defineste fertilizarea artificiala, prevăzându-se ca este "adoptat de mama beneficiara" copilul rezultat în urma acestei proceduri. Sintagma menționată este utilizata în tot cuprinsul reglementării, or, legea criticata "a încercat sa consacre principiul stabilirii filiației directe față de persoanele beneficiare și nu al adoptării de către mama beneficiara".

b) Este reglementat confuz modul în care se stabilesc filiația copilului și efectele acesteia, deoarece prin art. 22 alin. (2) din legea criticata se prevede că la baza întocmirii certificatului de naștere al copilului sta o hotărâre judecătorească, iar prin art. 25 din aceeași lege se prevede că filiația legitima se stabilește prin simpla declarație a cuplului reproductiv, asistat medical. Astfel se aduce atingere art. 26 din Constituție, referitor la viața intima, familială și privată.

c) Dispozițiile art. 25 alin. (2) din legea criticata se referă exclusiv la copilul născut în urma inseminarii artificiale conjugale, stabilind ca acesta are aceleași drepturi ca și cel născut prin reproducere naturala, cu toate ca dispozițiile art. 15 alin. (1) din legea criticata prevăd ca tehnicile de reproducere umană asistată medical sunt: inseminarea artificiala, fecundarea în vitro și transferul de embrioni.

d) Reglementarea instituită prin dispozițiile art. 8 alin. (3) din lege este confuza, deoarece este incert dacă dispozițiile se referă la imposibilitatea exprimarii consimțământului sau a lipsei de validitate a unui asemenea consimțământ. Aceste dispoziții au următorul cuprins: "Femeile gravide care au capacitatea de a-și exprima consimțământul au dreptul la întreruperea voluntara a sarcinii în condiții de siguranță, după prealabilă consiliere și asumare a consecințelor actului medical. În situații speciale, precum incapacitatea legală sau biologica a gravidei, pentru întreruperea de sarcina este obligatorie înștiințarea apartinatorilor legali sau decizia comisiei medicale".

De asemenea, faptul ca, în cazul femeii gravide incapabile să-și exprime consimțământul, nu se condiționeaza întreruperea sarcinii de existenta unui pericol în ceea ce privește viața sau sănătatea sa, creează posibilitatea săvârșirii unor abuzuri. Este, de asemenea, confuza sintagma "apartinatori legali", în raport cu prevederile constituționale și cu cele ale Codului familiei care se referă la părinți și ca reprezentanți legali ai copilului.

Oricum, părinții, tutorii ori curatorii nu pot să solicite o alta opinie medicală, întrucât ei sunt doar înștiințați despre iminenta întreruperii cursului sarcinii, fără să se precizeze termenul în care urmează să aibă loc.

În final, autorul sesizării susține ca "alaturarea celor două cauze de incapacitate, cea legală și cea biologica, poate conduce la ideea ca se poate proceda la întreruperea sarcinii unei persoane fără capacitate de exercițiu chiar împotriva voinței sale expres exprimate, considerându-se ca aceasta exprimare nu este valabilă. Nici termenul de incapacitate biologica nu este clar, deoarece principalele cauze ale lipsei capacității de exercițiu sunt biologice: imaturitatea vârstei, boala psihică etc.".

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecția de neconstituționalitate.

Guvernul României a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5/3.805 C.P.T. din 27 iunie 2005, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituționalitate este intemeiata, pentru următoarele motive:

Aspectele cuprinse în Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical sunt atent reglementate și la nivel european și internațional, deoarece consecințele majore pe care le determina o atare procedura impun o legislație exigenta și clara.

Legea supusă controlului conține aspecte care nu sunt clar și riguros reglementate și, prin aceasta, sunt susceptibile de rezerve în ceea ce privește constituționalitatea lor și pot antrena dificultăți majore în procesul aplicării.

1. În economia legii nu este respectata o succesiune riguroasă a procedurilor reglementate, în funcție de criterii logice și functionale.

Astfel, dispozițiile art. 22 din lege, care reglementează constatarea prin hotărâre judecătorească a îndeplinirii condițiilor privind reproducerea umană asistată medical, la alin. (1) prevăd ca, înainte de începerea acestor proceduri, cuplul reproductiv asistat medical trebuie să înainteze o cerere instanței de judecată, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești prin care să se constate îndeplinirea condițiilor impuse de lege, iar la alin. (2) prevăd ca aceasta hotărâre devine definitivă și irevocabilă din momentul confirmării sarcinii și sta la baza întocmirii actului de naștere al copilului.

Guvernul considera ca este necesar ca menționată hotărâre judecătorească sa devină definitivă și irevocabilă înainte de începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical. Și aceasta, pentru ca actul de confirmare a sarcinii marcheaza reusita reproducerii umane asistate medical, "or aceasta procedura nu trebuie pornită decât după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă, deoarece numai din acel moment se constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru începerea procedurii de reproducere". Neclaritatile dispozițiilor menționate pot avea consecințe negative asupra statutului juridic al viitorului copil, incalcandu-se astfel dispozițiile prevederilor art. 49 din Constituția României.

2. Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 26, art. 21 și art. 126 din Constituție este nefondata, deoarece dispozițiile art. 12 din legea criticata "nu se referă la valabilitatea consimțământului părților dat la începerea procedurilor de reproducere, în sens larg, ci la o capacitate specifică acestui caz".

3. Nu a fost corect evaluat nici gradul de pericol social al unor fapte dintre cele prevăzute în art. 14 din legea criticata pentru neconstituționalitate, cum ar fi: producerea abuzivă de embrioni, donarea ilicită de embrioni, traficul de gameti, prelevarea de gameti fără consimțământ, amestecul de gameti etc. Aceste fapte pot constitui fie modalități de săvârșire a unor infracțiuni ca divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală, fie infracțiuni distincte, cum ar fi crearea ilegala de embrioni umani și clonarea. Or, "sancționarea derizorie a unor asemenea fapte grave poate constitui o încălcare a prevederilor art. 22 și art. 26 din Constituție".

4. Legea reglementează serviciile de sănătate a reproducerii umane numai din punct de vedere financiar. Guvernul apreciază ca pe o lacuna a legii nereglementarea modalităților de înființare și desfășurare a activității unităților medicale care asigura reproducerea umană, ca și a activității acestora.

Președintele Camerei Deputaților și cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituția României, precum și ale art. 15 și

art. 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor de lege atacate.

Curtea constata ca obiectul sesizării de neconstituționalitate formulate de Președintele României îl constituie o serie de dispoziții din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical, asa cum a fost modificată ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004, considerate ca fiind neconstituționale.

1. Cu privire la critica prevederilor art. 22 alin. (2) din lege, considerate în contradictie cu dispozițiile art. 49 din Constituție

Curtea constata ca aceasta critica este intemeiata. Potrivit reglementării din alin. (1) al art. 22, începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical este condiționată de prealabilă sesizare a instanței de judecată, în vederea pronunțării unei hotărâri prin care se constata îndeplinirea condițiilor legale obligatorii pentru antamarea unor asemenea proceduri; alin. (2) al aceluiași articol prevede că respectiva hotărâre trebuie să devină definitivă și irevocabilă din momentul confirmării sarcinii, în temeiul sau intocmindu-se certificatul de naștere al copilului conceput prin reproducere umană asistată medical. În mod corect se retine, în cuprinsul sesizării, cu referire la acest al doilea alineat, ca prin modul în care reglementează derularea procedurii judiciare în materie creează posibilitatea ca instanța să constate că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antamarea procedurii, într-un moment în care existenta sarcinii este confirmată, ceea ce lipsește practic de eficienta o asemenea constatare, în ceea ce privește continuarea procedurii, fiind însă de natura sa antreneze dificultăți majore în definirea statutului juridic al copilului. Întrucât reglementarea cuprinsă în art. 22 alin. (2) din lege creează premisele nașterii unor copii al căror statut juridic este insuficient definit și, deci, incert, Curtea constata ca aceasta este contrară prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor."

Având în vedere dispozițiile

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora dezbaterile Curții Constituționale au loc "atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cat și asupra celor care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate", Curtea considera ca finele de neconstituționalitate evidențiat privește în egala măsura ambele alineate ale art. 22 din lege, între care exista o strânsă dependenta. Astfel, prevederea din alin. (2), la care se referă sesizarea, nu este decât consecința prevederii deficitare din alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căreia începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical este condiționată numai de sesizarea instanței, ceea ce ar lasă să se înțeleagă ca hotărârea în sine are caracter pur formal, instanța neputând decât să constate îndeplinirea condițiilor, în caz contrar consecințele fiind cele evidentiate în sesizare.

2. Referitor la critica ce vizează prevederile art. 12 și cele ale art. 27 din lege, considerate în contradictie cu dispozițiile art. 21, art. 26 și art. 126 din Constituție

Examinând aceste prevederi de lege, Curtea constata ca ele nu contravin dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție deoarece ele nu fac decât sa dea expresie acestei prevederi constituționale, prin instituirea competentei medicilor de a instrumenta în cadrul unei proceduri prealabile începerii activității propriu-zise de reproducere umană asistată medical. De altfel, cu acest prilej se urmărește informarea cuplului solicitant asupra unor realitati de care trebuie să țină seama, în asa fel încât hotărârea lor de a apela la o asemenea modalitate de reproducere să fie luată în deplina cunoștința de cauza.

În ceea ce privește critica referitoare la dreptul discretionar al medicului de a decide asupra cererii cuplului cu privire la utilizarea unei tehnici de reproducere umană asistată medical și, mai ales, asupra caracterului irevocabil al unei atare decizii, Curtea retine ca se impune ca aceasta chestiune să fie transata nuantat. Prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 21 și art. 26 din Constituție, deoarece o atare decizie, din punct de vedere formal, nu constituie un act de judecată, iar, pe fond, criteriile cu care operează medicul, luând o decizie, nu sunt sinonime cu cele avute în vedere la "rostirea dreptului" de către judecător, astfel încât părțile interesate sa beneficieze de liber acces la justiție. Mai mult, instituirea controlului judiciar în aceasta materie ar insemna o încălcare a obligației autorităților publice de a respecta și ocroti viața intima, familială și privată.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozițiile art. 12 și cele ale art. 27 din lege sunt neconstituționale în măsura în care nu instituie un organism de specialitate, cu atribuții de control, care să poată fi sesizat de solicitanții a căror cerere a fost respinsă.

3. Referitor la prevederile art. 7, art. 21 alin. (1) lit. d), art. 21 alin. (2) și art. 32 din lege, considerate în contradictie cu art. 22 alin. (1) din Constituție

a) Curtea Constituțională constata ca prevederile alin. (5) al art. 7 din legea criticata sunt constituționale, deoarece arata cu suficienta claritate care sunt obiectivele informării, iar alin. (4) al aceluiași articol, cu toată redactarea sa deficitara, indica finalitatea acestei informări, și anume de a asigura premisele unei optiuni în deplina cunoștința de cauza a femeii care solicită întreruperea de sarcina, exigenta în deplin acord cu principiul constituțional al dreptului la viața și la integritate fizica și psihică ale persoanei, prevăzut de dispozițiile art. 22 din Constituție. În ceea ce privește posibilitatea ca o atare consiliere să se prelungească dincolo de termenul de 14 săptămâni prevăzut de lege pentru întreruperea voluntara a sarcinii, făcând astfel imposibila efectuarea acesteia, Curtea retine ca o astfel de ipoteza nu se poate converti într-un fine de neconstituționalitate a reglementării în raport cu prevederile art. 22 din Constituție. Constituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 7 alin. (6) din lege urmează să fie analizata distinct, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

b) Curtea constata ca dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) din legea criticata, potrivit cărora înainte de începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical se va încheia un contract între mama purtătoare sau mama surogat și cuplul reproductiv asistat medical, cuprinzând "clauze referitoare la avortarea sarcinii în lipsa unei indicații medicale, supravegherea medicală a mamei purtătoare sau a mamei surogat pe toată perioada sarcinii", sunt contrare dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituția României, care statuează ca "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".

Curtea constata ca dispozițiile art. 5 din legea criticata sunt, de asemenea, neconstituționale, întrucât ele garantează secretul informațiilor ce țin de latura intima a personalității umane, fiind astfel contrare dispoziitiilor art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, care consacra "dreptul la propria imagine".

În acest sens, Curtea Constituțională constata ca, prin conținutul lor, clauzele prevăzute de textul de lege analizat contravin ordinii morale, altfel spus, bunelor moravuri, în care viața și sănătatea persoanei, precum și a copilului conceput, dar încă nenascut, nu pot constitui obiectul unei tranzacții, obligația constituțională a tuturor subiectelor de drept fiind aceea de a ocroti aceste valori.

c) De asemenea, este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia modul în care este formulat art. 21 alin. (2) din lege ar releva neconstituționalitatea reglementării acolo cuprinse în raport cu același text constituțional de referința, termenul de consiliere folosit de legiuitor nefiind apt, prin definiție, sa impună o anumită conduita conformă, mama subiect al consilierii - pastrandu-și libertatea de opțiune, dar în condițiile unei constientizari a riscurilor pe care și le asuma, prin refuzul unei întreruperi terapeutice a sarcinii.

d) Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) și (3) din lege. Aceste dispoziții prevăd ca manipularile genetice pe embrioni și comerțul cu embrioni constituie infracțiuni care se pedepsesc cu amendă penală, spre deosebire de noul Cod penal care sancționeaza aceste fapte cu pedepse privative de libertate.

Totodată, legea dezincrimineaza fapte cum sunt: prelevarea de gameti fără consimțământ, violarea confidențialității datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivă de embrioni, traficul de gameti și efectuarea de proceduri de inseminare fără consimțământ ori fără autorizațiile cerute de lege. Chiar dacă aceste fapte nu sunt incriminate explicit în prezent, ele constituie modalități de săvârșire a unor infracțiuni precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală. În opinia autorului sesizării, "sancționarea derizorie a unor asemenea fapte grave constituie o încălcare a prevederilor art. 22 și art. 26 din Constituție, deoarece nu mai apara corespunzător valorile protejate de Legea fundamentală".

Dispozițiile art. 32 alin. (2) și (3) din legea criticata au următorul cuprins: "(2) Faptele prevăzute la art. 14, cu excepția lit. d) și f), constituie contravenții și se sancționează cu amendă cuprinsă între 100.000.000 lei și 300.000.000 lei. Manipularile genetice pe embrion și comerțul cu embrioni constituie infracțiune și se pedepsesc cu amendă penală cuprinsă între 100.000.000 lei și 300.000.000 lei.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) privind comerțul cu embrioni este săvârșită de personalul medical, amenda penală este cuprinsă între 200.000.000 lei și 400.000.000 lei."

Curtea Constituțională constata ca legiuitorul a adoptat Codul penal prin

Legea nr. 301/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, iar la "Capitolul IV - Crime și delicte privind manipularea genetica" sunt incriminate următoarele fapte:

- crearea ilegala de embrioni umani și clonarea art. 195: "(1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreatia se pedepsește cu închisoare stricta de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează și crearea, prin clonare, a unei ființe umane genetic identice unei alte ființe umane, vii sau moarte.";

- sancționarea tentativei - art. 196: "Tentativa la delictele prevăzute la art. 195 se pedepsește.";

- sancționarea persoanei juridice - art. 197: "Persoana juridică se sancționează pentru infracțiunile prevăzute în prezentul capitol."

Curtea constata ca dispozițiile criticate nu se încadrează în politica penală a Parlamentului avută în vedere la elaborarea Codului penal, deoarece faptele prevăzute la art. 14, cu excepția lit. d) și f), sunt dezincriminate, fiind considerate contravenții care se sancționează cu amendă. Dispozițiile art. 14 din legea criticata au următorul cuprins: "În domeniul reproducerii umane asistate medical sunt interzise următoarele activități:

a) producerea abuzivă de embrioni;

b) lipsa de consimțământ în orice etapa a procedurii, precum și lipsa autorizațiilor necesare;

c) intermedierea înțelegerilor pentru maternitatea de substitutie;

d) manipularile genetice pe embrioni;

e) inseminarea post-mortem;

f) comerțul cu embrioni;

g) donarea ilicită de embrioni;

h) traficul de gameti;

i) prelevarea de gameti fără consimțământ;

j) amestecul de gameti;

k) violarea confidențialității datelor privind donarile;

l) nedepistarea eventualelor boli transmisibile sau infectioase;

m) avortul selectiv al embrionilor de un anumit sex, prevăzut în reglementările internaționale de bioetica."

Curtea constata ca faptele prevăzute, de exemplu, la art. 14 lit. a) și e) din legea criticata constituie modalități de săvârșire a infracțiunilor citate din Codul penal și, prin urmare, se impune ca legiuitorul sa califice în mod obiectiv faptele socialmente periculoase ca fapte penale și prin menținerea coerentei sancțiunilor penale în cadrul scării pedepselor. Prin urmare dispozițiile art. 32 din lege sunt neconstituționale în măsura în care acestea dezincrimineaza anumite fapte care, chiar dacă, de lege lata, nu sunt incriminate ca infracțiuni de sine stătătoare, constituie modalități materiale concrete de săvârșire a altor infracțiuni incriminate ca atare, în prezent. Asa fiind, textul menționat contravine prevederilor art. 22 privind dreptul la viața și la integritate fizica și psihică și celor ale art. 26 din Constituție, referitoare la viața intima, familială și privată. În plus, Curtea retine ca legiferarea creării de ființe umane pe cale asistată medical și prin recurgerea, în parte, la remedii ce nu țin de firescul evoluției umane trebuie să țină seama nu numai de ocrotirea valorilor menționate, ci și de cea consacrată de dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "România este stat de drept [...] în care demnitatea omului [...] reprezintă valori supreme [...]".

De asemenea, dispozițiile art. 32 nu se corelează nici cu cele ale art. 19 alin. (5) din lege, care stabilesc ca donatorul de gameti răspunde penal în cazul în care disimuleaza existenta unei boli sau afecțiuni ce risca sa compromita integritatea, sănătatea sau viața viitorului copil, însă nu incrimineaza fapta penală menționată.

4. Cu referire la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 26, art. 29 și art. 33 din Constituție, prin nereglementarea confidențialității sau a neconfidentialitatii unor caracteristici ale părinților naturali ai copilului

Critica nu poate fi reținută întrucât are în vedere o omisiune a legiuitorului, pe care Curtea nu o poate complini pe calea controlului de constituționalitate, fiind deci inadmisibila. Independent de aceasta, se impune remarcat ca, prin obiectul ei declarat, o asemenea critica nu se referă la lege, în ansamblu, ci, în mod necesar, la anumite dispoziții ale acesteia, care se impun a fi identificate. În absenta indicarii textelor legale considerate a fi neconstituționale, sesizarea este, și sub acest aspect, inadmisibila.

5. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, argumentata prin instituirea unei "discriminări nepermise între indivizi și cupluri cu privire la dreptul de a beneficia de asistența medicală în ceea ce privește reproducerea, precum și prin existenta unor norme contradictorii și inexacte care împiedica egalitatea cetățenilor în fața legii"

Cu referire la primul aspect, Curtea constata ca prin condiționarea dreptului unei persoane de a recurge la reproducerea umană asistată medical, de apartenența la un cuplu, se încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice.

Caracterul discriminatoriu al reglementării este cu atât mai evident cu cat satisfacerea unei asemenea exigente de care, în viziunea legiuitorului, depinde însăși existenta dreptului nu da expresie manifestării unilaterale de voința a persoanei interesate în reproducere, ci implica și un act de voința convergent din partea unui potențial partener de sex opus. Doar pe calea acordului de voința dintre parteneri se realizează cuplul. Or, asa fiind, recunoașterea calității de titular al dreptului de a beneficia de reproducere asistată medical exclusiv cuplului contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pe cale de consecința, în măsura în care fac referire la cuplu ca entitate juridică având drept la reproducere umană asistată medical, sunt neconstituționale următoarele dispoziții ale legii criticate, și anume: art. 3 lit. n), o) și r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) și d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) și (4), art. 28 lit. a), art. 29 și art. 30 alin. (2).

Curtea constata ca dispozițiile art. 2 din legea criticata, care stabilesc activitățile Ministerului Sănătății în domeniul sănătății reproducerii umane, cum ar fi planificarea familială, sunt neconstituționale, întrucât reglementarea acestui domeniu este de competența Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, este "unica autoritate legiuitoare a tarii". De asemenea, și dispozițiile cuprinse la art. 35 și art. 36 alin. (2) din aceeași lege sunt neconstituționale, întrucât domeniile date în competența de reglementare a Ministerului Sănătății țin de competența legiuitorului.

Curtea retine ca, asa cum rezultă din sesizare și din examinarea legii criticate, aceasta conține dispoziții contradictorii și inexacte care nu răspund cerințelor de tehnica legislativă impuse prin dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care au următorul cuprins: "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce." Cenzurarea deficiențelor de tehnica legislativă este de competența Parlamentului, care va putea reexamina dispozițiile declarate neconstituționale ținând seama de cerințele legii menționate. Aceasta ar implica în mod necesar și adoptarea unor corective pe planul reglementării, ceea ce, însă, excedeaza competentei constituționale a Curții, care nu are calitatea de legiuitor pozitiv.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozițiile art. 16, art. 21, art. 22, art. 26, art. 29, art. 33, art. 49 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126, art. 146 lit. a) și ale art. 147 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 și ale

art. 18 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Constata ca prevederile art. 2, art. 3 lit. n), o) și r), art. 5, art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) și d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f), art. 22, art. 23 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) și (4), art. 28 lit. a), art. 29, art. 30 alin. (2), art. 32, art. 35 și art. 36 alin. (2) din Legea privind sănătatea reproducerii și reproducerea umană asistată medical sunt neconstituționale.

2. Constata ca prevederile art. 12 și art. 27 din legea menționată sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd un organism de specialitate, cu atribuții de control, care să poată fi sesizat de solicitanții a căror cerere a fost respinsă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României, președintelui Camerei Deputaților, președintelui Senatului, primului-ministru și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 18 iulie 2005 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu și Ion Predescu, judecători.