Decizia nr. 85/1994

Curtea Suprema de Justiție, cu adresa nr. 252 din 21 iulie 1994, a sesizat Curtea Constituțională pentru constatarea neconstitutionalitatii unor texte din Legea privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează.

Din conținutul sesizării rezultă ca aceasta privește legea în ansamblul sau, cu doua excepții referitoare la art. 2 alin. 2 și art. 5 alin. 2, precum și la art. 26. În esenta, obiecțiile de neconstituționalitate sunt următoarele:

a) Se susține ca noua reglementare, denaturând scopul

Legii nr. 58/1991 , ingradeste dreptul unor categorii de cetățeni de a participa la procesul de privatizare, ca urmare a încălcării prevederilor art. 41, art. 135 și art. 37 alin. (1) din Constituție referitoare la dreptul de proprietate și la dreptul de libera asociere.

În acest sens se arata ca, întrucît legea se bazează pe disponibilitatea unor persoane de a privatiza societățile comerciale unde sunt încadrate, Fondul Proprietății de Stat și Fondurile Proprietății Private, în calitate de proprietari ai acțiunilor sau au părților sociale ce alcătuiesc capitalul de stat al acestor societăți, nu vor mai putea influența "forma și ritmul privatizării", ceea ce ar putea "incetini și chiar denatura activitatea de privatizare de la finalitatea ei".

De asemenea, se considera ca noua reglementare "contravine spiritului ce se delega din Constituție în ce privește libertatea de asociere și protecția proprietății private", întrucît conține dispoziții ce limitează libertatea actului de comerț și protecția concurentei ori care sunt "contrare principiilor fundamentale de asociere". Aceasta din urma caracterizare se referă îndeosebi la prevederile art. 26 din lege, privind atribuțiile consiliului de administrație al asociației, considerindu-se ca ele "ar fi firesc sa apartina adunării generale".

În același sens, se considera ca generalizând constituirea de asociații ale salariaților la toate societățile comerciale, consecințele practice vor fi ca acțiunile societăților comerciale nu vor mai putea fi puse în vînzare de Fondul Proprietății de Stat prin oferte de vînzare către public sau pe bază de licitație publică, ceea ce este contrar art. 134 din Constituție care consacra principiile economiei de piața, începând cu libertatea comerțului și protecția concurentei loiale.

În ceea ce privește art. 2 alin. 2 și art. 5 alin. 2 din lege, potrivit cărora în aceeași unitate economică se poate constitui o singura asociație, se considera ca aceste prevederi încalcă dreptul la libera asociere prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituție.

b) Se susține ca generalizarea metodei de privatizare constind în schimbul de certificate de proprietate "fără a se tine seama de gradul diferit de atractivitate al fiecărei societăți" ar putea crea inechitati sociale și economice, întrucît da posibilitatea salariaților societății de a participa, în condiții avantajoase, la privatizarea acesteia, spre deosebire de salariații bugetari și agricultori care nu vor putea participa la acest proces. În acest sens se considera ca se încalcă prevederile art. 16 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, mai ales ca "noua lege admite o singura metoda de privatizare (MEBO), ceea ce limitează cadrul juridic al acestei activități".

În temeiul

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

s-au cerut punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului care, însă, nu le-au comunicat.

La data de 25 iulie 1994, Grupul parlamentar al P.U.N.R. din Senat a depus un memoriu prin care, în esenta, considera ca obiecțiile de neconstituționalitate invocate de Curtea Suprema de Justiție sunt neintemeiate. În acest sens se arata ca legea criticata a fost elaborata tinindu-se seama de opiniile reprezentanților tuturor partidelor reprezentate în Parlament, iar aspectele menționate în sesizare au fost dezbătute și cu reprezentanți ai Ministerului Justiției, Fondului Proprietății de Stat și Fondurilor Proprietății Private. De asemenea, se menționează că singura intervenție contrară legii a fost din partea unor reprezentanți ai Guvernului, asa cum a rezultă și din nota transmisă Parlamentului de către domnul ministru de stat Mircea Cosea, al carei conținut este similar cu cel al sesizării. În legătură cu critica legată de inechitatile sociale pe care le-ar putea genera noua reglementare, se arata ca ea este nejustificată, cît timp prevederile referitoare la oferta și licitația publică sau la negocierea directa, din

Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , nu sunt afectate.

De asemenea, referitor la afirmatia ca noua lege ar denatura activitatea de privatizare, se considera ca, dimpotriva, aplicarea ei presupune conlucrarea Fondului Proprietății de Stat și a Fondurilor Proprietății Private, precum și ca ea este utila, îndeosebi, pentru privatizarea întreprinderilor mici și mijlocii, urmînd ca metoda cea mai adecvată să fie stabilită de către cele doua Fonduri, în calitate de proprietare ale acțiunilor ce se înregistrează.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere obiecțiile de neconstituționalitate din sesizarea Curții Supreme de Justiție, opinia Grupului de parlamentar al P.U.N.R. din Senat, prevederile Legii privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează, precum și principiile și dispozițiile Constituției, retine următoarele:

În baza

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca este competența să soluționeze cauza, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție și al prevederilor

art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerințelor legale.

În legătură cu încălcarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietății de Stat și al Fondurilor Proprietății Private asupra acțiunilor și părților sociale ce alcătuiesc capitalul de stat al societăților comerciale ce se privatizează, în sesizare se considera ca dreptul asociațiilor salariaților de a cumpara, pentru membrii lor, acțiunile - proprietatea acestor Fonduri -, limitează posibilitatea Fondurilor de a influența "forma și ritmul privatizării" și de a instraina acțiunile prin oferta de vînzare către public sau pe bază de licitație publică.

Dreptul de proprietate al celor două Fonduri asupra acțiunilor este subordonat scopului final, care este privatizarea capitalului de stat al societăților comerciale. Aceasta rezultă din prevederile

art. 1 din Legea nr. 58/1991 , potrivit cărora "Legea privatizării societăților comerciale stabilește cadrul juridic corespunzător transferului proprietății de stat în proprietatea privată a persoanelor fizice și a persoanelor juridice". De aceea, de principiu, o metoda care, fără a inlatura procedeele actuale de privatizare, prevăzute de

Legea nr. 58/1991 , este subordonata aceluiași scop, nu poate fi contrară destinației sociale a dreptului de proprietate al acestor Fonduri asupra capitalului social al societăților supuse privatizării.

De altfel, din conținutul art. 26 lit. b) și art. 48 din lege rezultă ca acțiunile se negociaza de asociația salariaților cu cele doua Fonduri, între care se semnează și contractul pentru cumpărarea lor.

De asemenea, după cum rezultă din prevederile art. 29, asociația dobîndește acțiuni în condițiile

art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991 . Deci, dacă se are în vedere ca, potrivit art. 46 din aceasta din urma lege, privatizarea se face prin oferte către public, vînzare prin licitație, vînzare prin negociere directa sau prin orice combinație a acestor proceduri și ca art. 48 alin. 2 se referă numai la negocierea directa, instituind un drept de preferinta în favoarea salariaților care se afla în condiții egale de concurenta cu alți cumpărători potențiali, rezultă ca noua reglementare se aplică numai în aceasta ipoteza. Ca urmare, asociația salariaților nu participa la oferta sau licitația publică, iar la negocierea directa ea poate dobîndi acțiuni numai în cazul în care, asa cum prevede

art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991 , oferă condiții egale cu alți cumpărători potențiali.

De aceea, obiecția legată de limitarea procedeelor de privatizare constind în oferta și licitația publică și de încălcarea, astfel, a dreptului de proprietate al Fondurilor asupra acțiunilor care urmează a fi privatizate este nejustificată. Nu se poate încalcă o procedură de privatizare la care asociațiile nu participa, cît timp noua reglementare nu instituie o ordine prioritara sau de preferinta pentru negocierea directa, care este singura metoda de privatizare la care participa asociația salariaților.

În concluzie, având în vedere și dispozițiile art. 41 din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, rezultă ca prevederile legii criticate, în ceea ce privește garantarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietății de Stat și al Fondurilor Proprietății Private, fiind în concordanta cu finalizarea acestui drept, nu sunt neconstituționale. Aceste prevederi nu ar putea fi considerate neconstituționale nici sub aspectul dreptului salariaților, cît timp participarea lor la asociație este benevolă, și nici al celorlalți cetățeni, întrucît participarea lor la procesul privatizării, astfel cum este el reglementat de

Legea nr. 58/1991 , nu este afectată.

În ceea ce privește art. 16 din Constituție, ce consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, în sesizare se susține ca acest principiu ar fi încălcat deoarece de avantajele asocierii nu beneficiază decît salariații asociați, nu toți cetățenii care cumpara acțiuni în procesul privatizării. Sunt avute în vedere, în primul rind facilitățile prevăzute în favoarea salariaților. Este de menționat însă ca avantajele legate de cumpărarea de acțiuni în rate sau pe bază de credit sunt prevăzute și de

Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , care, la art. 49, prevede că salariații, membrii conducerii și pensionării beneficiază, în condițiile stabilite de Fondul Proprietății de Stat, de credite, plata la termen, plata în rate sau alte facilități, ținând seama de specificul acțiunilor și de condițiile concrete de efectuare a vinzarii. Deci facilitățile prevăzute de noua reglementare corespund celor instituite de

Legea nr. 58/1991 . Aceasta din urma lege, pe lângă facilitățile pe care le-a menționat expres, îngăduie Fondului Proprietății de Stat sa stabilească și alte facilități. De aceea, stabilirea unor asemenea facilități de către legiuitor, cum ar fi în legătură cu plafonarea dobinzii și fixarea unei durate minime a ratelor, evident că nu poate fi neconstitutionala, cît timp ele sunt de natura sa înlesnească procesul de privatizare.

De principiu, însă, instituirea unor facilități pentru salariați nu este contrară prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece egalitatea în drepturi nu înseamnă o măsura egala pentru situații diferite. Or, este evident ca situația salariaților nu poate fi aceeași cu a altor cetățeni, atât sub aspectul motivatiei, cît și al interesului în privatizarea societății. În lipsa acestor facilități ar insemna ca privatizarea să fie exclusiv în favoarea celor care au capitalul financiar necesar pentru cumpărarea acțiunilor, cu excluderea, practic, a celor prin a căror activitate capitalul astfel investit se valorifica, ceea ce este inechitabil și discriminatoriu. Tocmai de aceea,

Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , ca și unele reglementări similare din alte tari, a stabilit unele facilități la care se referă și noua lege. Acestea puteau fi acordate, potrivit

Legii nr. 58/1991 , de către Fondul Proprietății de Stat, astfel încât cu atât mai mult ele pot fi acordate de legiuitor.

În ceea ce privește susținerea din sesizare ca noua reglementare ar exclude anumite categorii de cetățeni de la procesul de privatizare, ea este neîntemeiată cît timp, asa cum s-a arătat, nu sunt inlaturate metoda privatizării prin oferta sau licitație publică și nici negocierea directa cu participarea oricărui alt competitor în afară de asociația salariaților. În aceste condiții, nimeni nu este discriminat întrucît, în esenta, asociația salariaților este doar un mijloc de organizare și reprezentare a salariaților în cadrul mecanismului general de privatizare prin negocierea directa a acțiunilor, prevăzut de

Legea nr. 58/1991 , spre a asigura efectivitatea drepturilor pe care le au, astfel încât nu poate avea semnificatia unei încălcări a egalității cetățenilor în fața legii.

Constituirea asociației se face prin liberul consimtamint ale celor ce se asociaza. Principiul prevăzut la art. 2 alin. 2 și la art. 5 alin. 2 din lege, potrivit căruia într-o societate comercială funcționează o singura asociație, este o restringere a dreptului a dreptului de asociere justificată însă de prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, întrucît, evident, o asemenea asociație poate valorifica în condiții mai bune drepturile membrilor decît dacă aceștia s-ar organiza în mai multe asociații care ar concura între ele. Concurenta, la negociere, este - asa cum rezultă din prevederile

art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991

-, în principal, între salariați și alți cumpărători potențiali.

În ceea ce privește atribuțiile consiliului de administrație prevăzute la art. 26, care se susține în sesizare ca "ar fi firesc sa apartina adunării generale", este de menționat ca aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, cît timp nu se încalcă un drept fundamental al membrilor asociați, consfintit de Constituție.

De asemenea, nu reprezintă o problemă de constituționalitate critica facuta în sesizare în legătură cu utilizarea pentru, dobindirea acțiunilor, a certificatelor de proprietate "fără a se tine seama de gradul diferit de atractivitate al fiecărei societăți comerciale" având în vedere ca la baza declanșării privatizării sta, potrivit art. 7 din lege, un studiu de fezabilitate.

În legătură cu obiecția de neconstituționalitate legată de încălcarea prevederilor art. 134 din Constituție, care consacra principiile economiei de piața, este de menționat ca asociațiile salariaților, facilitind privatizarea, evident ca inlesnesc crearea unei asemenea economii și deci, prin ipoteza, nu pot fi contrare ei. Numai într-o conceptie potrivit căreia o asemenea economie este asociata cu o polarizare accentuata a societății, noua reglementare ar putea fi considerată ca antinomica. Dar aceasta conceptie nu este a Constituției, care proclama, la art. 1 alin. (3), demnitatea omului și libera dezvoltare a personalității umane ca valori supreme și garantate. De aceea privatizarea, în măsura în care este concepută ca un proces democratic nu poate fi în favoarea numai a celor care au acumulat capitalul necesar pentru cumpărarea acțiunilor societăților comerciale ce se privatizează, astfel încât posibilitatea salariaților de a participa, în mod organizat, la acest proces, este o măsura legislativă de natura să asigure efectivitatea drepturilor ce le-au fost conferite de lege spre a putea accede la proprietatea acțiunilor deținute în prezent de stat.

Ținând seama de considerentele expuse, se constată că prevederile Legii privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează sunt constituționale.

Vazind și dispozițiile art. 41, art. 134, art. 37 alin. (1) și art. 144 lit. a) din Constituție, precum și ale

art. 17-20 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Dispozițiile Legii privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează sunt constituționale.

2. Prezenta decizie se comunică, potrivit legii, Președintelui României, precum și Curții Supreme de Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 27 iulie 1994 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.