Decizia nr. 181/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Sorin Ioan Fodor în Dosarul nr. 4.812/111/2021 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.823D/2022.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent precizează că autorul a depus note scrise în sensul admiterii excepției.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, având în vedere că autorul solicită modificarea perioadei de muncă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 18 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.812/111/2021, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Sorin Ioan Fodor într-o cauză având ca obiect calculul drepturilor de pensie.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul criticat creează un regim discriminatoriu între salariații care au desfășurat activitate în baza unui singur contract individual de muncă, cu normă întreagă sau cu timp parțial, și cei care, în aceeași perioadă, au desfășurat activitate atât în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă, cât și în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial.
7.
În cazul unui salariat care a încheiat numai contract individual de muncă cu timp parțial, perioada în care contractul individual de muncă a fost în vigoare este valorificată ca stagiu de cotizare la fel ca în cazul unui contract individual de muncă cu normă întreagă. În cazul persoanelor care, în afară de contractul individual de muncă cu normă întreagă, au desfășurat activitate în aceeași perioadă în temeiul unor contracte individuale de muncă cu timp parțial, această muncă suplimentară nu se reflectă într-o creștere a perioadei care reprezintă stagiu de cotizare, deși inclusiv pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
8.
Altfel spus, dacă unui salariat care a avut încheiat doar contract individual de muncă cu timp parțial i se valorifică perioada respectivă ca și cum ar fi lucrat cu normă întreagă, în cazul unui salariat care a lucrat o normă întreagă și, suplimentar, a avut un contract cu timp parțial, ar trebui să i se valorifice perioada respectivă de timp ca și cum ar fi lucrat două norme.
9.
Autorul excepției solicită Curții Constituționale să aibă în vedere
art. 111
și
133 din Codul muncii , precum și Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, care definesc timpul de muncă și perioada de repaus, precum și definițiile din cuprinsul
art. 3 din Legea nr. 263/2010 .
10.
Articolul 106
alin. (1) din Codul muncii
stabilește că salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, ceea ce presupune că perioada în care a lucrat cu timp parțial, suplimentar față de norma întreagă, trebuie să fie valorificată. Câtă vreme această perioadă este echivalată unei norme întregi în cazul salariaților care au avut numai contract individual de muncă cu timp parțial, la fel este necesar să fie valorificată corespunzător unei norme întregi, suplimentare, și perioada în care un salariat a cumulat un contract individual de muncă cu normă întreagă cu un contract individual de muncă cu timp parțial.
11.
Soluția este justificată și având în vedere uzura suplimentară pe care o presupune prestarea muncii în baza unor contracte individuale de muncă concomitente, dintre care unul cu normă întreagă. Astfel, un salariat care desfășoară activitate în baza a două contracte este nevoit să renunțe la timpul liber, dar să presteze o muncă suplimentară, ceea ce are consecințe asupra posibilității sale de recuperare, a timpului pe care îl poate petrece cu familia sau desfășurând alte activități, în afara timpului de muncă; în situația actuală, modul de aplicare și interpretare a prevederilor
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
este discriminatoriu.
12.
Or, vechimea în muncă se calculează raportat la perioada în care o persoană a desfășurat o activitate în temeiul unui contract de muncă, perioadă de timp calculată pe zile, săptămâni, luni și ani, iar nu pe ore efectiv lucrate.
Articolul 16
alin. (5) din Codul muncii
nu face nicio diferență în ceea ce privește tipul contractului, respectiv dacă este vorba despre un contract individual de muncă cu normă întreagă sau unul cu timp parțial, sens în care devine aplicabil și principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
13.
Dreptul de proprietate se încalcă deoarece, deși salariații discriminați achită contribuțiile de asigurări sociale atât în baza contractului individual de muncă cu normă întreagă, cât și în baza contractului individual de muncă cu timp parțial, ei nu vor beneficia de dreptul lor de a încasa pensia pentru care au contribuit decât în aceleași condiții ca salariații aflați în prima situație. Or, având în vedere achitarea unei contribuții suplimentare de asigurări sociale și uzura suplimentară determinată de prestarea muncii în baza unor contracte individuale de muncă concomitente, s-ar impune ca modalitatea de calcul al stagiului de cotizare și, deci, nașterea dreptului la pensie să se facă prin luarea în considerare de două ori a perioadei lucrate, întrucât în această perioadă au fost achitate contribuții de asigurări de sănătate atât în baza contractului individual de muncă cu normă întreagă, cât și în baza unuia cu timp parțial.
14.
Tribunalul Bihor - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.
15.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, având următorul conținut: „În sistemul public de pensii stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat și, după caz, de către angajator.“
19.
Curtea observă că, ulterior sesizării sale,
a fost abrogată prin
art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023
privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea va analiza dispozițiile legale cu care a fost sesizată.
20.
Autorul excepției apreciază că textul criticat este contrar prevederilor constituționale ale
art. 16
referitor la egalitatea în drepturi și ale
art. 44
referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. Totodată, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării și cele ale
art. 1 din Primul Protocol
adițional la Convenție referitor la protecția proprietății.
21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul pune în discuție o chestiune de aplicare a normelor relevante din
la calculul pensiei sale.
22.
Autorul excepției nu realizează că noțiunea de stagiu de cotizare, deși fundamentală pentru acordarea pensiei în sistemul public de pensii, nu este direct relevantă pentru cuantumul pensiei calculat de către casa de pensii în cazul oricărui asigurat.
condiționează realizarea unui stagiu cu o anumită durată pentru a considera validă asigurarea riscurilor. Noțiunea de stagiu de cotizare nu are, deci, relevanță directă asupra cuantumului pensiei, ci este condiția necesară pentru acordarea pensiei, indiferent de cuantum.
23.
Prevederile din
direct relevante pentru soluționarea prezentei excepții sunt cele ale
art. 96 alin. (2) , anterior citate. Curtea observă că textul criticat nu face nicio referire la situația celor care realizează venituri din contracte cu normă întreagă sau redusă. Evident, cum în mod corect subliniază autorul excepției, contribuția de asigurări sociale nu se datorează in personam, ci in rem, deci ținându-se seama de natura veniturilor realizate, dacă sunt sau nu susceptibile de a fi „grevate“ de sarcina fiscală a contribuției de asigurări sociale, independent de împrejurarea pe care o aduce în discuție autorul, adică dacă una și aceeași persoană realizează mai multe astfel de venituri. Ca atare, nu există niciun motiv ca sintagma câștigului salarial brut din cuprinsul
art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010
să fie interpretată în sensul că acest câștig se referă la un singur venit sau mai multe astfel de venituri.
24.
Prin urmare, autorul excepției confundă două concepte distincte în configurația calculului pensiei: nu prevederile
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
pe care le critică, în mod formal, ar fi „vinovate“ în concepția autorului de presupusa „culpă“ că la calcularea pensiilor nu s-ar putea ține seama de mai multe contracte de muncă în baza cărora a realizat venituri care, la rândul lor, au fost temeiul achitării contribuției de asigurări sociale. În realitate, ținând seama de nemulțumirea sa reală și de natura criticilor sale, ar fi trebuit să vizeze, mai degrabă, dispozițiile
art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010
sau, eventual, cele ale
art. 96 alin. (3)
din aceeași lege, din cauza unei pretinse omisiuni că nu se prevede în mod expres că nu doar veniturile asigurate în baza unui contract de asigurare socială se cumulează, în vederea calculării pensiei, la veniturile de natura celor prevăzute de
pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, ci chiar aceste din urmă venituri realizate în temeiul unor contracte de muncă distincte.
25.
Așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, chestiunile de soluționare a aspectelor care vizează, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii revin autorităților publice competente, iar, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (a se vedea
Decizia nr. 256 din 20 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 iulie 2021, paragraful 31, sau
Decizia nr. 888 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 31 martie 2021, paragraful 25).
26.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Sorin Ioan Fodor în Dosarul nr. 4.812/111/2021 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.