Decizia nr. 94/1995

Ioan Deleanu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convoacă potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 1995 a Judecătoriei Alba Iulia, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile, proprietatea statului, către unitățile cooperatiste, invocată de Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 6.507/1993.

Excepția de neconstituționalitate este intemeiata pe următoarele argumente: contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia și Regia Autonomă "Filips" la data de 15 mai 1990 privind imobilul înscris în Cartea funciară Alba Iulia, este legal, întemeindu-se pe dispozițiile art. 948 și 969 din Codul civil; la data când a luat naștere raportul juridic, Decretul nr. 244/1955 era abrogat implicit, întrucît vechea organizare administrativă nu mai exista. Consiliul de Miniștri era dizolvat și înlocuit cu Guvernul Provizoriu prin Decretul-lege nr. 8/1990; față de dispozițiile art. 41 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate, cît și față de prevederile Decretului-lege nr. 10/1990 și ale Legii nr. 31/1990, temeiul de drept invocat de reclamanta în sprijinul acțiunii sale este neconstitutional și implicit abrogat.

În opinia sa, exprimată în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, după intervenția Curții, instanța apreciază ca fiind nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de către Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia, datorită următoarelor considerente: în considerarea supremației Constituției, o lege poate fi apreciată numai în funcție de regimul constituțional sub imperiul căruia a fost adoptată, potrivit regulii tempus regit actum; or, în speta, Decretul nr. 244/1955 a fost adoptat sub imperiul altei Constituții. Constituția din anul 1991 nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece legea noua nu poate fi aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție și cerințelor legale de asigurare a stabilitatii raporturilor juridice; în speta, actul juridic, respectiv raporturile juridice, au luat naștere în 1990, deci anterior intrării în vigoare a Constituției din anul 1991, când, conform unor decrete-legi ale Consiliului Frontului Salvării Naționale, au fost abrogate o serie de prevederi ale Constituției din anul 1965, printre care și cele referitoare la organele centrale și locale ale administrației de stat, care au fost înlocuite cu alte organe ce aveau atribuții similare, adaptate noilor realitati social-politice; până la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 și a Constituției din anul 1991, dreptul real de folosință și dreptul de administrare directa, ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate de stat au continuat sa subziste, astfel ca, în speta, transmiterea cu plata a dreptului de administrare directa trebuia să se facă cu aprobarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Alba, aviz ce a fost dat în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 244/1955 încă din data de 13 iulie 1989, deci anterior incidentei actelor normative nou-apărute.

Reclamanta nu și-a exprimat poziția în legătură cu excepția de neconstituționalitate, deoarece la termenul la care s-a invocat, respectiv 7 februarie 1995, a lipsit, procedura fiind însă legal îndeplinită. Pe parcursul judecații, printr-o intimpinare la cererea reconvențională a piritei și aflată în Dosarul nr. 6.507/1993 (filele 43 și 44), s-a solicitat unirea excepției de neconstituționalitate cu fondul și soluționarea cauzei.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului puncte de vedere asupra excepției, fixindu-se termen pentru 1 iunie și apoi pentru 1 iulie 1995.

Guvernul, în punctul de vedere transmis, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită, deoarece, fiind vorba de un act normativ adoptat înainte de intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, el poate fi apreciat, inclusiv în ce privește posibilitatea controlului constituționalității sale, numai în funcție de regimul constituțional sub imperiul căruia a fost adoptat. Se precizează ca, fiind vorba de un drept constituit conform unei legi anterioare Constituției din anul 1991, acesta nu poate fi stins fără a încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care interzice retroactivitatea legii noi.

În sprijinul acestui punct de vedere se invoca și prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora constatarea constituționalității unei legi sau ordonanțe se face numai cu privire la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991; or, excepția invocată se referă la raporturi juridice anterioare acesteia.

În legătură cu prevederile din Decretul-lege nr. 10/1989 și din Decretul-lege nr. 8/1990, invocate de pirita în susținerea excepției de neconstituționalitate a Decretului nr. 244/1955, se apreciază ca acestea nu conduc la abrogarea actului normativ atacat sau neconstituționalitatea lui, ele referindu-se doar la organizarea și funcționarea organelor centrale și locale ale administrației de stat și la denumirea lor actuala.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

analizînd actele dosarului, punctul de vedere exprimat, raportul întocmit în cauza și vazind prevederile art. 15 din Constituție, Decretul nr. 244/1955, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Excepția de neconstituționalitate vizează un act normativ adoptat anterior intrării în vigoare a Constituției, respectiv Decretul nr. 244/1955. În dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, acest act normativ a fost invocat de către reclamanta ca temei juridic pentru anularea unui contract de vînzare-cumpărare încheiat la data de 15 mai 1990, deci raportul juridic de care se leagă actul normativ atacat ca neconstitutional este anterior Constituției din anul 1991. Or, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile acestei legi cuprinse în alin. (1) și (2) ale art. 26 se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991. Fața de aceasta dispoziție legală, se constată că excepția este inadmisibila, neintrând în competența Curții Constituționale examinarea constituționalității Decretului nr. 244/1955, astfel ca excepția urmează a fi respinsă ca vadit nefondata, pe acest motiv.

Urmează ca instanța judecătorească sa stabilească dacă, față de calitatea pârâtului la data încheierii contractului - A.E.V. "Agrocoop" (deci dacă era sau nu unitate cooperatista în sensul actului normativ) - și față de realitatile din momentul stabilirii raportului juridic, erau sau nu aplicabile dispozițiile Decretului nr. 244/1955.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 26 alin. (3) al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului nr. 244/1955 ce a fost invocată de Societatea Comercială "Agrind" - S.A., cu sediul în Alba Iulia, str. Primaverii nr. 81, în Dosarul nr. 6.507/1993 al Judecătoriei Alba.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 17 octombrie 1995.