Convenția din 27 septembrie 2024

Articolul 1

Persoane vizate

1.

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2.

În sensul prezentei convenții, veniturile obținute de sau prin intermediul unei entități sau aranjament care este tratat în întregime sau în parte ca fiind transparent din punct de vedere fiscal în baza legislației fiscale a oricăruia dintre statele contractante se consideră a fi venituri ale unui rezident al unui stat contractant, însă numai în măsura în care veniturile sunt tratate în scopul impozitării în acel stat ca fiind venituri ale unui rezident al acelui stat.

3.

Prezenta convenție nu afectează impozitarea de către un stat contractant a rezidenților săi, cu excepția beneficiilor acordate în baza

paragrafului 3 al articolului 7 , a

paragrafului 2 al articolului 9

și a

articolelor 18 ,

19 ,

22 ,

23 ,

24

și

26 .

Articolul 2

Impozite vizate

1.

Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităților administrativ-teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităților locale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2.

Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3.

Impozitele existente asupra cărora se aplică convenția sunt, în special:

a)

în cazul României:

(i)

impozitul pe venit; și

(ii)

impozitul pe profit;

(denumite în continuare "impozit român");

b)

în cazul Andorrei:

(i)

impozitul pe societăți (impost sobre societats);

(ii)

impozitul pe venitul persoanelor fizice (impost sobre la renda de les persones fisiques); și

(iii)

impozitul pe venitul nerezidenților (impost sobre la renda dels no-residents fiscals)"

(denumite în continuare "impozit andorran").

4.

Convenția se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanțial similare care sunt stabilite după data semnării convenției, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislațiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1.

În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a)

expresiile "un stat contractant" și "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Andorra, după cum cere contextul;

b)

termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane și jurisdicție, în conformitate cu legislația sa și cu normele și principiile dreptului internațional;

c)

termenul "Andorra" înseamnă Principatul Andorra și, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Principatului Andorra;

d)

termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate și orice altă asociere de persoane;

e)

termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f)

termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfășurării oricărei activități de afaceri;

g)

expresiile "întreprindere a unui stat contractant" și "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h)

termenul "național" înseamnă:

(i)

în cazul României, orice persoană fizică având cetățenia română în conformitate cu legislația României și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice altă entitate constituită și având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(ii)

în cazul Andorrei, orice persoană fizică având naționalitatea Andorrei și orice persoană juridică, parteneriat sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Andorra;

i)

expresia "trafic internațional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepția cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant și întreprinderea care exploatează nava sau aeronava nu este o întreprindere a acelui stat;

j)

expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i)

în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii)

în cazul Andorrei, ministrul responsabil cu finanțele sau reprezentantul său autorizat;

k)

expresia "activitate de afaceri" include prestarea unor servicii profesionale și a altor activități cu caracter independent.

2.

În ceea ce privește aplicarea convenției în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită sau dacă autoritățile competente convin asupra unui alt înțeles conform prevederilor

articolului 24 , înțelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislației acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenția, orice înțeles în baza legislației fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înțelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

Articolul 4

Rezident

1.

În sensul prezentei convenții, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislației acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reședinței sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară și include de asemenea acel stat și orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuși, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

2.

Când, în conformitate cu prevederile

paragrafului 1 , o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a)

aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b)

dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c)

dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui național este;

d)

dacă aceasta este național al ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3.

Când, potrivit prevederilor

paragrafului 1 , o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească de comun acord statul contractant în care o astfel de persoană va fi considerată ca fiind rezidentă în scopul prezentei convenții, având în vedere locul conducerii sale efective, locul în care este încorporată sau constituită în alt mod și orice alți factori relevanți. În lipsa unui astfel de acord, o astfel de persoană nu va avea dreptul la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenție, cu excepția măsurii și a modului în care se poate conveni de către autoritățile competente ale statelor contractante.

Articolul 5

Sediu permanent

1.

În sensul prezentei convenții, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa de afaceri.

2.

Expresia "sediu permanent" include, în special:

a)

un loc de conducere;

b)

o sucursală;

c)

un birou;

d)

o fabrică;

e)

un atelier;

f)

o mină, un puț petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale; și

g)

o exploatare agricolă, a unui inventar viu sau forestieră.

3.

Un șantier de construcții sau un proiect de construcții sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.

4.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a)

folosirea de instalații numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

e)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f)

menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităților menționate în

subparagrafele de la a)

la

e) , cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 1

și

2 , atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică

paragraful 6

- acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privința oricăror activități pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activitățile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menționate în

paragraful 4 , care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

6.

O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca astfel de persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite de afaceri.

7.

Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1.

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Expresia "proprietăți imobiliare" are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultură și în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică veniturilor obținute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăților imobiliare.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

3

se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi.

Articolul 7

Profiturile din activitatea de afaceri

1.

Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile care sunt atribuibile sediului permanent în conformitate cu prevederile

paragrafului 2

pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

În sensul prezentului articol și al

articolului 22 , profiturile care sunt atribuibile în fiecare stat contractant sediului permanent la care se face referire în

paragraful 1

sunt profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza, în special în relația sa cu celelalte părți ale întreprinderii, dacă ar fi constituit o întreprindere separată și independentă, exercitând activități identice sau similare, în condiții identice sau similare, luând în considerare funcțiile îndeplinite, activele utilizate și riscurile asumate de către întreprindere prin intermediul sediului permanent și al celorlalte părți ale întreprinderii.

3.

Când, în conformitate cu

paragraful 2 , un stat contractant ajustează profiturile care sunt atribuibile unui sediu permanent al unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante și impozitează în consecință profiturile întreprinderii care au fost supuse impozitării în celălalt stat, celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri în măsura în care este necesară eliminarea dublei impozitări asupra acestor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.

4.

Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport internațional naval și aerian

1.

Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică de asemenea profiturilor din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfășurată în comun sau la o agenție internațională de transport.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1.

Când

a)

o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b)

aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare de condiții acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute de fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în consecință.

2.

Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - și impozitează în consecință - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1.

Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Totuși, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a)

0 la sută din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate care deține în mod direct cel puțin 10 la sută din capitalul societății plătitoare de dividende pentru o perioadă de 365 de zile care include data plății dividendului (în scopul calculării acelei perioade, nu se vor lua în considerare schimbările de proprietar care ar rezulta în mod direct dintr-o reorganizare corporativă, cum ar fi o fuziune sau o reorganizare prin divizare, a societății care deține acțiunile sau care plătește dividendul);

b)

5 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3.

Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acțiuni, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo și deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

5.

Când o societate rezidentă a unui stat contractant obține profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1.

Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Totuși, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a dobânzilor.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 2 , dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă acestea sunt realizate și obținute efectiv de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia sau de orice agenție sau unitate bancară sau instituție a acelui stat sau unități administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorități locale sau dacă titlurile de creanță ale unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanțate de o instituție financiară deținută în întregime de celălalt stat contractant.

4.

Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanță de orice fel însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului și în special veniturile din titluri de stat și veniturile din titluri sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea titluri sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo și creanța în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

6.

Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.

7.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanța pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1.

Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Totuși, redevențele provenind dintr-un stat contractant pot fi de asemenea impozitate în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5 la sută din suma brută a redevențelor.

3.

Termenul "redevențe" folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, orice patent, marcă de comerț, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situație, se aplică prevederile

articolului 7 .

5.

Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligația de a plăti redevențele și astfel de redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevențe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent.

6.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare menționate la

articolul 6

și situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Câștigurile din înstrăinarea proprietății mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câștiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impozitate în celălalt stat.

3.

Câștigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internațional le realizează din înstrăinarea unor astfel de nave sau aeronave sau a proprietăților mobiliare necesare exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.

4.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acțiunilor sau a unor drepturi comparabile, cum ar fi drepturile deținute într-un parteneriat sau trust, pot fi impozitate în celălalt stat contractant dacă, în orice moment al celor 365 de zile premergătoare înstrăinării, aceste acțiuni sau drepturi comparabile au obținut mai mult de 50 la sută din valoarea lor, direct sau indirect, din proprietăți imobiliare, așa cum sunt acestea definite la

articolul 6 , situate în celălalt stat.

5.

Câștigurile din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele menționate la

paragrafele 1 ,

2 ,

3

și

4 , sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Venituri din activitatea salariată

1.

Sub rezerva prevederilor

articolelor 15 ,

17

și

18 , salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remunerații pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a)

beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b)

remunerațiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

c)

remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

3.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant, ca membru al echipajului obișnuit al unei nave sau aeronave, pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional, alta decât cea exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate numai în interiorul celuilalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat menționat.

Articolul 15

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plăți similare obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

Articolul 16

Artiști de spectacol și sportivi

1.

Prin derogare de la prevederile

articolelor 7

și

14 , veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activitățile personale ale acelui rezident desfășurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care acționează în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile

articolelor 7

și

14 , pot fi impozitate în statul contractant în care sunt desfășurate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică veniturilor obținute din activitățile desfășurate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacă vizita în acel stat este finanțată în totalitate sau în principal din fonduri publice ale celuilalt stat contractant sau ale unor unități administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorități locale ale acestuia. În această situație, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.

Articolul 17

Pensii

1.

Sub rezerva prevederilor

paragrafului 2 al articolului 18 , pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfășurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1

al prezentului articol, plățile făcute în baza legislației referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 18

Funcții publice

1.

a)

Salariile și alte remunerații similare plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități, subdiviziuni sau autorități, sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, aceste salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat și

(i)

este un național al acelui stat; sau

(ii)

nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2.

a)

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , pensiile și alte remunerații similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități, subdiviziuni sau autorități sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, astfel de pensii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă și național al acelui stat.

3.

Prevederile

articolelor 14 ,

15 ,

16

și

17

se aplică salariilor, pensiilor și altor remunerații similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia.

Articolul 19

Studenți

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educație sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educației sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

Articolul 20

Alte venituri

1.

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prevederile

paragrafului 1

nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare, așa cum sunt definite în

paragraful 2 al articolului 6 , dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situație, se aplică prevederile

articolului 7 .

Articolul 21

Capital

1.

Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare la care se face referire în

articolul 6 , deținute de un rezident al unui stat contractant și situate în celălalt stat contractant, poate fi impozitat în celălalt stat.

2.

Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant poate fi impozitat în celălalt stat.

3.

Capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internațional reprezentat de astfel de nave sau aeronave și de proprietăți mobiliare care au legătură cu exploatarea unor astfel de nave sau aeronave este impozabil numai în acel stat.

4.

Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 22

Eliminarea dublei impuneri

S-a convenit ca dubla impunere să fie eliminată după cum urmează:

1.

În cazul României:

Când un rezident al României realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, poate fi impozitat în Andorra, România va acorda:

a)

ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Andorra;

b)

ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Andorra.

Totuși, această deducere nu va putea depăși în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Andorra.

Când, în conformitate cu orice prevedere din prezenta convenție, veniturile obținute sau capitalul deținut de un rezident al României este scutit de impozit în România, România poate, cu toate acestea, ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile sau capitalul scutit.

2.

În cazul Andorrei:

Sub rezerva prevederilor legislației Andorrei referitoare la eliminarea dublei impuneri care nu afectează principiul general menționat mai jos:

a)

Când un rezident al Andorrei realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, poate fi impozitat în România, Andorra va acorda:

(i)

ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

(ii)

ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

Totuși, această deducere nu va putea depăși în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.

b)

Când, în conformitate cu orice prevedere din prezenta convenție, veniturile obținute sau capitalul deținut de un rezident al Andorrei este scutit de impozit în Andorra, Andorra poate, cu toate acestea, ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile sau capitalul scutit.

Articolul 23

Nediscriminarea

1.

Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligație legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidența. Prin derogare de la prevederile

articolului 1 , această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2.

Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceleași activități. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce privește impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitățile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenți.

3.

Cu excepția cazului când se aplică prevederile

paragrafului 1 al articolului 9 ,

paragrafului 7 al articolului 11

sau

paragrafului 6 al articolului 12 , dobânzile, redevențele și alte plăți efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al unei astfel de întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4.

Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat niciunei impozitări sau obligații legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5.

Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenții.

Articolul 24

Procedura amiabilă

1.

Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația internă a acelor state, să supună cazul său autorității competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenției.

2.

Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația internă a statelor contractante.

3.

Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenției. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenție.

4.

Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formată din acestea sau din reprezentanții lor, în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor anterioare.

Articolul 25

Schimbul de informații

1.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informații care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau pentru administrarea ori implementarea legislațiilor interne privitoare la impozitele de orice fel și natură percepute în numele statelor contractante sau al unităților administrativ-teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităților locale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este limitat de

articolele 1

și

2 .

2.

Orice informație obținută în baza

paragrafului 1

de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în același mod ca și informația obținută în baza legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul

paragrafului 1

sau cu supravegherea acțiunilor menționate anterior. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informațiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informații pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislației ambelor state și autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.

3.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligația:

a)

de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b)

de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației sau în cadrul practicii administrative obișnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c)

de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4.

Dacă un stat contractant solicită informații în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informațiilor pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informații pentru scopurile sale fiscale. Obligația prevăzută în propoziția anterioară este supusă limitărilor prevăzute de

paragraful 3 , însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes național față de informațiile respective.

5.

Prevederile

paragrafului 3

nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că informațiile sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acționează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deținute în cadrul unei persoane.

Articolul 26

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 27

Dreptul la beneficii

1.

Prin derogare de la celelalte prevederi ale prezentei convenții, un beneficiu prevăzut de prezenta convenție nu va fi acordat cu privire la un element de venit sau de capital dacă este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante, că obținerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacții care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepția cazului în care se stabilește că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanțe este conformă cu obiectul și scopul prevederilor relevante ale prezentei convenții. Înainte ca un stat contractant să refuze astfel de beneficii unui rezident al celuilalt stat contractant din cauza propoziției anterioare, autoritatea competentă a primului stat menționat poate informa autoritatea competentă a celuilalt stat.

2.

Când un beneficiu prevăzut de prezenta convenție nu este acordat unei persoane în baza

paragrafului 1 , autoritatea competentă a statului contractant care altfel ar fi acordat acest beneficiu va trata totuși acea persoană ca având dreptul la acest beneficiu sau la alte beneficii cu privire la un anumit element de venit sau de capital, dacă această autoritate competentă, la cererea acelei persoane și după luarea în considerație a faptelor și a circumstanțelor relevante, constată că aceste beneficii ar fi fost acordate acelei persoane în lipsa tranzacției sau aranjamentului prevăzut la

paragraful 1 . Autoritatea competentă a statului contractant către care s-a făcut solicitarea se va consulta cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant înainte de a respinge o solicitare făcută în baza acestui paragraf de un rezident al celuilalt stat.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

1.

Prezenta convenție va intra în vigoare la data primirii ultimei dintre notificările transmise pe cale diplomatică prin care statele contractante își notifică reciproc faptul că au fost îndeplinite procedurile interne pentru intrarea în vigoare a convenției.

2.

Prevederile convenției vor produce efecte:

a)

în cazul României, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare;

b)

în cazul Andorrei:

(i)

cu privire la impozitele reținute la sursă, pentru veniturile obținute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare;

(ii)

cu privire la alte impozite pe venit și pe capital, pentru impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 29

Încetarea valabilității

1.

Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate înceta valabilitatea convenției, pe cale diplomatică, prin transmiterea către celălalt stat contractant a unei notificări scrise de încetare a valabilității, nu mai târziu de 30 iunie a oricărui an calendaristic, după o perioadă de cinci ani din momentul în care convenția a intrat în vigoare.

2.

În această situație, convenția se consideră că își încetează valabilitatea și nu va mai produce efecte:

a)

în cazul României, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilității;

b)

în cazul Andorrei:

(i)

cu privire la impozitele reținute la sursă, pentru veniturile obținute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilității;

(ii)

cu privire la alte impozite pe venit și pe capital, pentru impozitele percepute pentru orice an impozabil care începe în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilității.

Drept care subsemnații, autorizați în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Semnată la New York, la 27 septembrie 2024, în dublu exemplar, în două originale, în limbile română, catalană și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Luminița-Teodora Odobescu,

ministrul afacerilor externe

Pentru Principatul Andorra,

Imma Tor Faus,

ministrul afacerilor externe