Convenția din 21 martie 1983

Articolul 1

Definiții

În înțelesul prezentei convenții, expresiile:

a) condamnare desemnează orice pedeapsa sau măsura privativă de libertate, pronunțată de către un judecător pentru o durată limitată sau nedeterminată în temeiul unei infracțiuni penale;

b) hotărâre desemnează o hotărâre judecătorească prin care se pronunța o condamnare;

c) statul de condamnare desemnează statul unde a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;

d) statul de executare desemnează statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat, în vederea executării condamnării sale.

Articolul 2

Principii generale

1. Părțile se angajează să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute prin prezenta convenție, cooperarea cea mai larga posibil în materia transferării persoanelor condamnate.

2. O persoana condamnata pe teritoriul unei părți poate, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, să fie transferata pe teritoriul altei părți, pentru a executa aici condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop, ea își poate exprima, fie pe lângă statul de condamnare, fie pe lângă statul de executare, dorința de a fi transferata în temeiul prezentei convenții.

3. Transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.

Articolul 3

Condițiile transferării

1. O transferare nu poate avea loc în termenii prezentei convenții decît în condițiile următoare:

a) condamnatul trebuie să fie resortisant al statului de executare;

b) hotărârea trebuie să fie definitivă;

c) durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat trebuie să fie de cel puțin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau să fie nedeterminată;

d) transferul este consimțit de către persoana condamnata sau, dacă în raport cu vârsta sau cu starea fizica ori mintală a acesteia unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei;

e) acțiunile sau omisiunile care au dat naștere condamnării trebuie să constituie o infracțiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui sa constituie o astfel de infracțiune, dacă ar fi survenit pe teritoriul sau; și

f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.

2. În cazuri excepționale, unele părți pot conveni o transferare chiar dacă durata condamnării pe care cel condamnat o are încă de executat este inferioară celei prevăzute la paragraful 1 c).

3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa indice, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, ca înțelege sa excludă aplicarea vreuneia dintre procedurile prevăzute la art. 9 paragraful 1 a) și b) în relațiile sale cu celelalte părți.

4. Orice stat poate, în orice moment, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa definească, în ceea ce-l privește, termenul resortisant în înțelesul prezentei convenții.

Articolul 4

Obligația de a furniza informații

1. Orice condamnat căruia i se pot aplica prevederile prezentei convenții trebuie să fie informat de către statul de condamnare despre conținutul exact al prezentei convenții.

2. Dacă condamnatul și-a exprimat, pe lângă statul de condamnare, dorința de a fi transferat în temeiul prezentei convenții, acest stat trebuie să informeze despre aceasta statul de executare cît mai curînd posibil, după rămînerea definitivă a hotărârii.

3. Informațiile trebuie să cuprindă:

a) numele, data și locul nașterii condamnatului;

b) dacă este cazul, adresa sa în statul de executare;

c) o prezentare a faptelor care au atras condamnarea;

d) natura, durata și data începerii executării condamnării.

4. Dacă condamnatul și-a exprimat, pe lângă statul de executare, dorința de a fi transferat în temeiul prezentei convenții, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informațiile prevăzute la paragraful 3 de mai sus.

5. Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către statul de condamnare sau de către statul de executare în aplicarea paragrafelor precedente, ca și despre orice hotărâre luată de către vreunul dintre cele doua state cu privire la cererea de transferare.

Articolul 5

Cereri și raspunsuri

1. Cererile de transferare și răspunsurile trebuie formulate în scris.

2. Aceste cereri trebuie să fie adresate de către Ministerul de Justiție al statului solicitant Ministerului de Justiție al statului solicitat. Răspunsurile trebuie comunicate pe aceleași cai.

3. Orice parte poate, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa indice faptul ca ea va utiliza alte cai de comunicare.

4. Statul solicitat trebuie să informeze statul solicitant, în cel mai scurt timp, despre hotărârea sa de a accepta sau de a refuza transferarea cerută.

Articolul 6

Înscrisurile ajutatoare

1. Statul de executare trebuie, la cererea statului de condamnare, sa furnizeze acestuia din urma:

a) un document sau o declarație care să indice ca persoana condamnata este resortisant al acelui stat;

b) o copie de pe dispozițiile legale ale statului de executare din care să rezulte ca acțiunile sau omisiunile care au dat loc condamnării în statul de condamnare constituie o infracțiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar constitui o astfel de infracțiune, dacă ele ar surveni pe teritoriul sau;

c) o declarație conținând informațiile prevăzute la art. 9 paragraful 2.

2. Dacă se cere o transferare, statul de condamnare trebuie să furnizeze statului de executare următoarele documente, cu excepția cazului în care unul sau celălalt dintre cele doua state ar fi indicat deja ca el nu și-ar da acordul de transferare:

a) o copie, certificată pentru conformitate, de pe hotărâre și de pe dispozițiile legale aplicabile;

b) indicarea duratei condamnării deja executate, inclusiv informații asupra oricărei detentii provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act privind executarea condamnării;

c) o declarație constatind consimțământul de transferare, asa cum se prevede în art. 3 paragraful 1 d);

d) de fiecare data când va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice informație asupra tratamentului sau în statul de condamnare și orice recomandare pentru continuarea tratamentului sau în statul de executare.

3. Statul de condamnare și statul de executare pot, atât unul cît și celălalt, să solicite primirea oricăruia dintre documentele sau declarațiile prevăzute la paragrafele 1 și 2 de mai sus, înainte de a face o cerere de transferare sau de a lua hotărârea de acceptare sau de refuzare a transferării.

Articolul 7

Consimtamint și verificare

1. Statul de condamnare va proceda în asa fel încât persoana care trebuie să-și dea consimțământul la transferare în temeiul art. 3 paragraful 1 d) sa o facă de buna-voie și în deplina cunoștința de consecințele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta va fi guvernata de legea statului de condamnare.

2. Statul de condamnare trebuie să dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui funcționar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamint a fost dat în condițiile prevăzute în paragraful precedent.

Articolul 8

Consecințele transferării pentru statul de condamnare

1. Preluarea în sarcina a condamnatului de către autoritățile statului de executare are drept efect suspendarea executării condamnării în statul de condamnare.

2. Statul de condamnare nu mai poate executa condamnarea atunci când statul de executare considera executarea condamnării ca fiind terminată.

Articolul 9

Consecințele transferării pentru statul de executare

1. Autoritățile competente ale statului de executare sunt datoare:

a) fie sa continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judiciare sau administrative, în condițiile enunțate la art. 10;

b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotărâre a acestui stat, data într-o procedură judiciară sau administrativă, inlocuind astfel sancțiunea aplicată în statul de condamnare printr-o sancțiune prevăzută în legislația statului de executare pentru aceeași infracțiune, în condițiile enunțate la art. 11.

2. Statul de executare trebuie, dacă cererea i-a fost facuta, sa indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care anume dintre aceste proceduri o va urma.

3. Executarea condamnării este guvernata de legea statului de executare și acest stat este singurul competent pentru a lua toate hotărârile corespunzătoare.

4. Orice stat al cărui drept intern împiedica să fie folosită vreuna dintre procedurile prevăzute la paragraful 1 pentru a se executa măsurile al căror obiect îl formează, pe teritoriul unei alte părți, persoane care, ținând seama de starea lor mintală, au fost declarate penalmente iresponsabile pentru săvârșirea unei infracțiuni, și care este dispus sa ia în sarcina aceste persoane în vederea continuării tratamentului lor, poate, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa indice procedurile pe care înțelege să le urmeze în aceste cazuri.

Articolul 10

Continuarea executării

1. În caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii asa cum rezultă ele din condamnare.

2. Totuși, dacă natura sau durata acestei sancțiuni este incompatibilă cu legislația statului de executare, sau dacă legislația acestui stat o impune, statul de executare poate, prin hotărâre judiciară sau administrativă, sa adapteze aceasta sancțiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură.

Aceasta pedeapsa sau măsura corespunde, atât cît este posibil, în ceea ce privește natura sa, celei aplicate prin condamnarea de executat. Ea nu poate să agraveze prin natura sau durata sa sancțiunea pronunțată în statul de condamnare, nici să depășească maximul prevăzut prin legea statului de executare.

Articolul 11

Schimbarea condamnării

1. În cazul schimbării condamnării, se aplică procedura prevăzută de legislația statului de executare. Din momentul schimbării, autoritatea competentă:

a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează în mod explicit sau implicit în hotărârea pronunțată în statul de condamnare;

b) nu va putea schimba o sancțiune privativă de libertate printr-o sancțiune pecuniară;

c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executată de către condamnat; și

d) nu va agrava situația penală a condamnatului și nu va fi ținuta de limita inferioară a sancțiunii eventual prevăzute de legislația statului de condamnare pentru infracțiunea sau infracțiunile săvârșite.

2. Atunci când procedura de schimbare are loc după transferarea persoanei condamnate, statul de executare va menține acea persoana în detenție sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenta ei în statul de executare până la finalizarea acestei proceduri.

Articolul 12

Grațierea, amnistia, comutarea

Fiecare parte poate acorda grațierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu constituția sa sau cu celelalte reglementări juridice ale sale.

Articolul 13

Revizuirea hotărârii

Numai statul de condamnare are dreptul de a statua asupra oricărei forme de recurs vizind revizuirea hotărârii.

Articolul 14

Încetarea executării

Statul de executare trebuie să pună capăt executării condamnării de îndată ce a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al condamnării.

Articolul 15

Informații privind executarea

Statul de executare va furniza informații statului de condamnare în ce privește executarea condamnării:

a) atunci când considera încheiată executarea condamnării;

b) în cazul în care condamnatul evadeaza înainte ca executarea condamnării sa fi luat sfârșit; sau

c) dacă statul de condamnare îi solicita un raport special.

Articolul 16

Tranzitul

1. O parte trebuie, în conformitate cu propria sa legislație, sa consimtă la o cerere de tranzit a unui condamnat pe teritoriul sau, dacă cererea a fost formulată de către o altă parte care ea însăși s-a înțeles cu o altă parte sau cu un stat terț asupra transferării unui condamnat spre sau dinspre teritoriul sau.

2. O parte poate refuza sa acorde tranzitul:

a) dacă condamnatul este unul dintre resortisantii săi; sau

b) dacă infracțiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infracțiune conform legislației sale.

3. Cererile de tranzit și răspunsurile trebuie comunicate pe căile menționate prin dispozițiile art. 5 paragrafele 2 și 3.

4. O parte poate consimți la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul sau, formulată de către un stat terț, dacă acesta din urma a convenit cu o altă parte asupra transformarii spre sau dinspre teritoriul sau.

5. Partea căreia îi este cerută tranzitarea poate menține condamnatul în detenție pe perioada strict necesară tranzitarii teritoriului ei.

6. Partea solicitată sa acorde tranzitul poate fi invitata sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmărită, nici deținută, sub rezerva aplicării paragrafului precedent, nici supusă vreunei alte restrictii a libertății sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.

7. Nici o cerere de tranzit nu este necesară, dacă se folosește calea aeriană pe deasupra teritoriului unei părți și nu este prevăzută nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa pretindă a-i fi notificată orice tranzitare pe deasupra teritoriului sau.

Articolul 17

Limbile folosite și cheltuielile

1. Informațiile, în temeiul art. 4 paragrafele 2-4, trebuie să fie făcute în limba părții căreia îi sunt adresate sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei.

2. Sub rezerva paragrafului 3 de mai jos, nici o traducere a cererilor de transferare sau a documentelor ajutatoare acestora nu este necesară.

3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa pretindă ca cererile de transferare și înscrisurile ajutatoare să fie însoțite de o traducere în limba proprie sau într-una din limbile oficiale ale Consiliului Europei, ori în aceea dintre aceste limbi pe care el o va indica. El poate, cu aceasta ocazie, sa declare ca este dispus sa accepte traduceri în orice alta limba în plus față de limba oficială sau de limbile oficiale ale Consiliului Europei.

4. În afară excepției prevăzute la art. 6 paragraful 2 a), documentele transmise în aplicarea prezentei convenții nu au nevoie să fie certificate.

5. Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei convenții sunt în sarcina statului de executare, cu excepția cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Articolul 18

Semnarea și intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei și statelor membre care au participat la elaborarea ei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care trei state membre ale Consiliului Europei își vor fi exprimat consimțământul de a fi legate prin convenție, conform dispozițiilor paragrafului 1.

3. Pentru orice stat semnatar care își va exprima ulterior consimțământul de a fi legat prin convenție, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 19

Aderarea statelor nemembre

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, după ce va fi consultat statele contractante, sa invite orice stat nemembru al consiliului și care nu este menționat în art. 18 paragraful 1 sa adere la prezenta convenție, printr-o hotărâre luată cu majoritatea prevăzută în art. 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentanților statelor contractante având dreptul sa ocupe un loc în comitet.

2. Pentru orice stat aderant, convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 20

Aplicarea teritorială

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se vor aplica prevederile prezentei convenții.

2. Orice stat poate, în orice alt moment următor, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu desemnat în declarație. Convenția va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declarației de către secretarul general.

3. Orice declarație facuta în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în aceasta declarație, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 21

Aplicarea în timp

Prezenta convenție se va aplica executării condamnărilor pronunțate fie înainte, fie după intrarea sa în vigoare.

Articolul 22

Raporturile cu alte convenții și acorduri

1. Prezenta convenție nu va aduce atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din tratatele de extrădare și din alte tratate de cooperare internationala în materie penală, care prevăd transferarea detinutilor în scop de confruntare sau de depunere de mărturie.

2. Atunci când doua sau mai multe părți au încheiat sau vor încheia un acord sau un tratat asupra transferării condamnaților, ori atunci când au stabilit sau vor stabili în alt mod relațiile lor în acest domeniu, ele vor avea facultatea să aplice sus-mentionatul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenții.

3. Prezenta convenție nu va aduce atingere dreptului statelor care sunt părți la Convenția europeană asupra recunoașterii internaționale a hotărîrilor represive de a încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale privind problemele reglementate prin aceasta convenție, pentru a-i completa dispozițiile sau pentru a facilita aplicarea principiilor din care ea se inspira.

4. Dacă o cerere de transferare cade în domeniul de aplicare al prezentei convenții și al Convenției europene asupra recunoașterii internaționale a hotărîrilor represive sau al vreunui alt acord sau tratat asupra transferării condamnaților, statul solicitant trebuie, atunci când se formulează cererea, sa precizeze în temeiul cărui instrument este formulată cererea.

Articolul 23

Reglementarea amiabila

Comitetul european pentru problemele criminale va urmări aplicarea prezentei convenții și va facilita, la nevoie, reglementarea amiabila a oricărei dificultăți de aplicare.

Articolul 24

Denunțarea

1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunțe prezenta convenție, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunțarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către secretarul general.

3. Cu toate acestea, prezenta convenție va continua să se aplice executării condamnărilor persoanelor transferate în conformitate cu sus-menționată convenție, înainte ca denunțarea să-și producă efectul.

Articolul 25

Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții, precum și oricărui alt stat care a aderat la aceasta:

a) orice semnatura;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu art. 18 paragrafele 2 și 3, art. 19 paragraful 2 și art. 20 paragrafele 2 și 3;

d) orice alt act, declarație, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenție.

Drept pentru care, subsemnatele, fiind special autorizate în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în limbile franceza și engleza, cele doua texte având valoare egala, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii de pe aceste texte, conforme cu originalul, fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenții și oricărui stat invitat sa adere la aceasta.