Decizia nr. 58/1996

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Poenaru Ana, apelanta contestatoarea, în Dosarul nr. 1.040/1996 al Tribunalului Gorj, constata următoarele:

Tribunalul Gorj, prin Încheierea din 14 martie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii ridicată de Poenaru Ana.

În esenta, în susținerea excepției se arata ca dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit cărora contestarile împotriva sancțiunilor disciplinare - altele decît desfacerea disciplinară a contractului de muncă - sunt de competența organului de conducere colectivă, contravin prevederilor art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție.

Tribunalul Gorj opineaza ca "excepția este intemeiata, pentru motivul ca dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin atât art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, cît și art. 125 din Constituție, potrivit căruia justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege".

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, care a fost invocată, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, întrucît se constata constituționalitatea unei dispoziții legale anterioare Constituției, pe baza căreia s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a Constituției.

Constituționalitatea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii a mai fost contestată în fața Curții, care, prin Decizia nr. 90, pronunțată la data de 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, a constatat ca acestea sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională și-a întemeiat soluția, în esenta, pe următoarele considerente:

- excluderea de la competența instanțelor judecătorești a contestațiilor referitoare la unele sancțiuni disciplinare este contrară prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exercițiul acestui drept, și prevederilor art. 125 din Constituție, conform cărora justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege;

- prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii creează o discriminare între salariații angajați la organizații sau autorități publice care se afla în subordinea unui organ ierarhic superior și cei care sunt angajați la organizații sau autorități publice ce nu se afla în subordinea unui asemenea organ, o asemenea discriminare fiind contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților publice;

- competența organului administrativ de soluționare a contestațiilor formulate împotriva sancțiunilor disciplinare - altele decît desfacerea disciplinară a contractului de muncă - nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ-jurisdicționale, întrucît nu oferă garanția unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, prioritatea acestei reglementări internaționale față de reglementarea interna - în speta art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - fiind impusa de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție.

O excepție de neconstituționalitate admisă nu poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale fiind obligatorii erga omnes, reiterarea unei asemenea excepții este lipsită de obiect și de interes. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, și prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995, când a statuat ca un text legal, declarat neconstitutional, își pierde eficienta și nu mai poate face obiectul unei noi analize a conformitatii sale cu Constituția.

Ținând seama de identitatea de situație dintre excepția de neconstituționalitate ce face obiectul cauzei de fața și Decizia Curții Constituționale nr. 90 din 4 octombrie 1995, rezultă ca excepția invocată este lipsită de obiect și de interes.

Pentru considerentele expuse și vazind dispozițiile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate a art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Poenaru Ana în Dosarul nr. 1.040/1996 al Tribunalului Gorj.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 mai 1996.