Decret · Marea Adunare Națională

Decretul nr. 272/1950

referitor la actele de stare civilă

prezumat în vigoare

Data actului
30 decembrie 1950
Emitent
Marea Adunare Națională
Publicat în
Buletinul Oficial nr. 124 din 30 decembrie 1950
Citat de
3 acte
Structură
44 de articole · 17.938 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

În temeiul art. 41, pct. 2 și art. 45 din Constituția Republicii Populare Române,

Văzând

Hotărîrea Consiliului de Miniștri Nr. 1.396 din 29 Decemvrie 1950 ,

Emite următorul

Capitolul I Dispozițiuni generale

Articolul 1

Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă se face în interesul Statului celor ce muncesc și în scopul apărării drepturilor personale ale cetățenilor.

Articolul 2

Actele și faptele de stare civilă se înregistrează în registrele de stare civilă ale Sfaturilor Populare, în condițiunile Decretului de față.

În aceste registre se întocmesc actele de naștere, căsătorie și moarte și se înscriu recunoașterea filiațiunei și stabilirii în justiție, adopțiunea, divorțul, precum și schimbarea numelui sau prenumelui.

Articolul 3

Înregistrările privind locuitorii domiciliați în comune se fac în registrele de stare civilă ținute la Sfaturile Populare comunale.

Se exceptează dela înregistrarea în registrele Sfaturilor Populare comunale și se înregistrează în registrele speciale ținute de Sfatul Popular raional:

a) schimbarea numelui sau prenumelui;

b) recunoașterea filiațiunei și hotărîrea de stabilirea filiațiunei, intervenite după expirarea anului în care s'a făcut înregistrarea nașterii;

e) faptele de stare civilă neînregistrate în termen care sînt constatate în baza unei hotărîri judecătorești definitive;

d) reconstituirea înregistrărilor actelor și faptelor de stare civilă.

Toate înregistrările privind locuitorii domiciliați în orașe se fac în registrele de stare civilă ținute de Sfaturile Populare orășenești, iar în orașele împărțite în raioane de Sfaturile Populare ale raioanelor.

Articolul 4

Înregistrările privind pe cetățenii Republicii Populare Române aflați în afara hotarelor se fac de către reprezentanții diplomatici și consulari competenți ai Republicii Populare Române.

Cetățenii Republicii Populare Române din localitățile în care nu sînt asemenea reprezentanți vor înregistra actele și faptele de stare civilă, fie la reprezentanța diplomatică sau consulară a Republicii Populare Române, competentă pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilă. În cazul din urmă, cetățeanul este obligat ca, în termen de 60 zile dela întoarcerea în țară, să ceară înregistrarea actului în registrul de stare civilă al locului unde își are domiciliul. Persoanele domiciliate în comune va cere înregistrarea la registrul de stare civilă al Raionului.

Actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite de autorități străine și neînregistrate în registrele de stare civilă ale Republicii Populare Române, nu au putere doveditoare în țară.

Articolul 5

Persoanele aflate pe teritoriul Republicii Populare Române și care au cetățenia altui Stat, pot cere înregistrarea faptelor sau actelor de stare civilă intervenite în țară, în registrele locale de stare civilă.

Înregistrarea morții în registrul local de stare civilă este obligatorie.

Articolul 6

Registrele de stare civilă vor fi ținute în dublu exemplar, conform modelului stabilit prin Decizia Ministrului Afacerilor Interne.

Registrele de stare civilă ținute de Sfaturile Populare comunale se înaintează la sfîrșitul anului Sfatului Popular raional unde se vor păstra.

Registrele de stare civilă ținute de celelalte Sfaturi Populare rămîn în păstrarea Sfatului Popular care le-a întocmit.

Articolul 7

Înregistrările se fac pe temeiul unei declarațiuni făcute personal, în scris sau verbal, afară de cazul prevăzut de art. 33.

Cel care face înregistrarea este obligat să controleze potrivit instrucțiunilor Ministerului Afacerilor Interne realitatea conținutului declarațiunii.

Înregistrarea va fi citită declarantului din cuvânt în cuvânt și va fi semnată de acesta. În cazul cînd declarantul nu poate să semneze, înregistrarea se semnează de câte doi martori, din care unul deputat în Sfatul Popular.

Articolul 8

Înregistrările făcute în registrul de stare civilă de o persoană necompetentă care a exercitat în mod public atribuțiunea de a face asemenea înregistrări, sînt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea, în realitate, această calitate.

Articolul 9

Sfatul Popular care refuză să săvârșească vreo înregistrare ce intră în atribuțiunile sale își va motiva în scris refuzul și la cererea părții, va înainta de îndată, lucrările Tribunalului Popular care va hotărî de urgență.

În cazul cînd Sfatul Popular admite o cerere de înregistrare făcută peste termen, Procuratura sau orice persoană interesată au dreptul de contestație la Tribunalul Popular.

Articolul 10

Dacă nașterea sau moartea a avut loc pe vapor, în tren sau avion, înregistrarea se face potrivit instrucțiunilor Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 11

Anularea sau rectificarea unei înregistrări în registrul de stare civilă, se poate face numai în temeiul unei hotărîri judecătorești, rămasă definitivă. Instanța judecătorească se va pronunța la cererea celui interesat sau a Procuraturii, după care va cere, în toate cazurile, Miliției să facă cercetări.

Orice anulare sau rectificare a unei înregistrări în registrele de stare civilă, poate fi contestată, pe cale judecătorească de Procuratură sau de orice persoană interesată.

Articolul 12

Întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilă, în temeiul unei hotărîri judecătorești va fi opozabilă și celor de al treilea, care însă vor putea face dovada contrarie.

Articolul 13

Pe baza înregistrărilor din registrele stării civile se eliberează, numai celui îndreptățit, un certificat original constatator.

Duplicatele certificatelor constatatoare se eliberează după normele stabilite prin instrucțiunile Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 14

Nimeni nu poate lua sau reține certificatele constatatoare ale altor persoane. Se pot reține numai copiile legalizate de Notariatele de Stat sau copii certificate de prezentator.

Este oprit să se facă orice mențiune, ștersătură sau adăugire de orice fel, pe certificatele constatatoare originale sau duplicate în afară de cazurile anume prevăzute prin legi sau alte dispozițiuni obligatorii.

Articolul 15

Înregistrările efectuate în registrele de stare civilă, hotărîrile judecătorești și deciziile organelor administrative, care modifică, în total sau în parte, o stare civilă sau o înregistrare anterioară referitoare la o stare civilă, se comunică în termen de 10 zile.

Comunicarea se face atît Sfatului Popular care păstrează registrul în care s'a făcut înregistrarea anterioară, cât și Sfatului Popular în care s'a înregistrat nașterea persoanei la care această înregistrare se referă.

Comunicările se fac, din oficiu, de către cel care a făcut înregistrarea ori de instanța sau de organul administrativ care a pronunțat hotărîrea sau a dat decizia.

Despre actele și faptele de stare civilă comunicate se va face mențiune în dreptul înregistrărilor anterioare.

Capitolul II Despre înregistrări

Secțiunea I Înregistrarea nașterii

Articolul 16

Declarația nașterii se face la Sfatul Popular al locului unde s'a produs nașterea în termen de cel mult 7 zile socotite dela ziua nașterii.

În cazul nașterii unui copil mort, termenul este de 24 ore.

Articolul 17

Au obligația de a face declarația de naștere oricare din părinți, iar în cazul unei împiedicări, moașa, medicul sau alte persoane care au fost de față la naștere, administrația maternității unde a fost îngrijită mama în timpul nașterii, rudele și vecinii.

Articolul 18

Copilul găsit va fi înregistrat în termen de trei zile dela data găsirii, în baza declarației persoanei care l-a găsit, administrației leagănului, ori a persoanei căreia i-a fost predat.

Declarația privind nașterea unui copil găsit va fi însoțită de un proces-verbal încheiat de organele Miliției, iar în lipsa acestora, de Președintele Sfatului Popular.

Articolul 19

Cînd declarația a fost făcută după termenul de 7 zile, dar înăuntrul unui an dela naștere, înregistrarea se face de Sfatul Popular al locului unde s'a produs nașterea.

Cînd declarația se face după trecerea unui an dela naștere, înregistrarea se face numai în baza unei hotărîri judecătorești, rămasă definitivă. Instanța judecătorească, în toate cazurile, va cere Miliției să facă cercetări și va lua avizul medicului legist cu privire la vîrsta celui a cărui naștere a fost omisă dela înregistrare.

În ambele cazuri se face aplicațiunea dispozițiunilor art. 38.

Secțiunea II Înregistrarea recunoașterii sau stabilirii filiațiunei

Articolul 20

Înregistrarea înscrisului recunoașterii sau hotărîrii definitive pentru stabilirea filiațiunei se face în registrul de stare civilă al locului unde este înregistrată nașterea.

La cererea de înregistrare se vor alătura înscrisul de recunoaștere sau copia legalizată de pe hotărîrea judecătorească rămasă definitivă, precum și certificatul de naștere. În locul acestui certificat se va elibera un alt certificat constatator al nașterii.

Secțiunea III Înregistrarea adopțiunei

Articolul 21

Înregistrarea adopțiunei se face la Sfatul Popular al domiciliului adoptatorului, în baza cererii adoptatorului sau a adoptatului, la care se va anexa decizia de încuviințare a adopțiunei dată de organul tutelar, precum și certificatul de naștere al adoptatului. În locul acestui certificat se va elibera un altul, pe noul nume al adoptatului.

În cazurile anume prevăzute de lege, adoptatorul, la cererea sa, va fi înscris ca părinte.

Secțiunea IV Înregistrarea căsătoriei

Articolul 22

Declarația de căsătorie se face de viitorii soți la Sfatul Popular al domiciliului sau reședinței unuia din ei.

Cel ce urmează să înregistreze declarația de căsătorie va citi viitorilor soți dispozițiunile cuprinse în Titlul I, Capitolul I, Secția I din Codul Familiei. De asemenea le va cere actele de identitate, dovezile și declarațiunile prevăzute în Codul Familiei și va atrage atenția viitorilor soți că legea penală pedepsește pe cei ce fac declarații false sau nesincere.

Declarația de căsătorie se va înregistra, numai după îndeplinirea celor de mai sus.

Articolul 23

Căsătoria se poate încheia numai după trecerea a opt zile dela data cînd a fost înregistrată declarația de căsătorie.

Articolul 24

În ziua fixată pentru încheierea căsătoriei constatîndu-se că cerințele legale sînt îndeplinite, că nu există opuneri întemeiate la căsătorie și nici împiedicări legale, se va lua consimțămîntul viitorilor soți în conformitate cu dispozițiunile Codului Familiei după care se va întocmi, de îndată, actul de căsătorie.

Actul de căsătorie va fi semnat de soți, de doi martori și de cel care a luat consimțămîntul soților.

Secțiunea V Înregistrarea divorțului

Articolul 25

Înregistrarea divorțului se face la Sfatul Popular al domiciliului soților, la cererea oricăruia din aceștia sau din oficiu.

În toate cazurile înregistrarea divorțului se face numai în temeiul copiei legalizate de pe hotărîrea judecătorească, rămasă definitivă, prin care căsătoria a fost desfăcută.

Secțiunea VI Înregistrarea schimbării numelui sau prenumelui

Articolul 26

Înregistrarea schimbării numelui sau prenumelui se face în registrul anume destinat.

La cererea de înregistrare se vor alătura actele de identitate, certificatele de naștere și, după caz, de căsătorie ale persoanelor care beneficiază de efectele schimbării de nume. În locul acestor certificate se vor elibera noi certificate constatatoare pe noul nume sau prenume.

Articolul 27

Cererea de înregistrare a schimbării numelui sau prenumelui trebuie făcută în 30 zile dela comunicarea deciziei prin care schimbarea a fost admisă. În caz contrar, această deciziune rămîne fără efect.

Articolul 28

În cazul cînd numele se schimbă prin efectul căsătoriei, divorțului, adopțiunei, recunoașterii sau stabilirii filiațiunei, precum și în cazul desfacerii sau anulării acestora, nici o înregistrare nu se va face în registrul special pentru schimbarea numelui sau prenumelui.

Secțiunea VII Înregistrarea morții

Articolul 29

Înregistrarea morții se face, în temeiul unei declarațiuni însoțită de certificatul constatator al morții, la Sfatul Popular al locului unde s'a produs moartea.

Articolul 30

Sînt obligați să facă declarația de moarte, persoana cu care a conviețuit cel încetat din viață, ori, în lipsa acesteia, membrii familiei, cei care au fost de față la încetarea din viață, vecinii, proprietarul, administratorul sau portarul imobilului unde a avut loc moartea.

În cazul cînd un cadavru nu este reclamat de familie, medicul care a încheiat procesul-verbal constatator al morții, este obligat să facă declarația.

Articolul 31

Declarația de moarte trebuie făcută în termen de 3 zile socotite dela data morții.

În cazul cînd moartea s'a produs prin violență, sinucidere sau accident, declarația se face în termen de 24 ore socotite din momentul găsirii cadavrului.

Articolul 32

Certificatul constatator al morții se întocmește și se semnează de un medic sau, în lipsă, de un agent sanitar.

În caz de moarte violentă, sinucidere, accident sau descoperire a unui cadavru, certificatul constatator al morții nu va putea fi întocmit decât de către medic și va arăta cauza morții. În aceste cazuri declarația de moarte va trebui să fie însoțită și de o dovadă din partea Miliției, prin care se arată că a fost sesizată de această moarte.

Articolul 33

Cînd moartea unei persoane a fost declarată prin hotărîrea judecătorească rămasă definitivă, înregistrarea morții se face pe baza acestei hotărîri, care se comunică din oficiu Sfatului Popular unde este înregistrată nașterea celui încetat din viață. Dacă nu se cunoaște locul nașterii, comunicarea se va face Sfatului Popular dela ultimul domiciliu al celui încetat din viață.

Articolul 34

Înhumarea sau incinerarea se face numai în baza adeverinței constatatoare a înregistrării morții, eliberată de Sfatul Popular pe baza înregistrării morții.

Capitolul III Despre reconstituirea actelor de stare civilă

Articolul 35

Reconstituirea unui act de stare civilă se poată cere în următoarele cazuri:

a) cînd registrele de stare civilă nu au existat sau, dacă au existat, sînt pierdute sau distruse;

b) cînd actul de stare civilă a fost înregistrat în străinătate și procurarea lui este cu neputință.

Articolul 36

Cererea de reconstituire la care se anexează toate dovezile, se va depune la Sfatul Popular.

Rezolvarea cererii se va face de către Sfatul Popular pe baza avizului Miliției.

Articolul 37

În caz de respingere a cererii de reconstituire petiționarul poate face plângere la Tribunalul Popular.

Procuratura și orice persoană interesată poate face contestație la Tribunalul Popular în caz de admitere a cererii de reconstituire.

Capitolul IV Sancțiuni și procedură

Articolul 38

Neîndeplinirea obligațiunii de a declara nașterea sau moartea în termenele prevăzute în prezentul Decret, se pedepsește cu amendă dela 500-4.000 lei.

Articolul 39

Constatarea neîndeplinirii obligațiunei arătată în articolul precedent, precum și fixarea și încasarea amenzilor se face în conformitate cu dispozițiunile

art. 13-17 din Decretul Nr. 243 din 25 Octomvrie 1950 .

Capitolul V Dispozițiuni finale

Articolul 40

Ținerea registrelor, întocmirea și înscrierea actelor de stare civilă se face sub conducerea, îndrumarea și controlul Ministerului Afacerilor Interne, prin Direcțiunea Generală a Miliției.

Articolul 41

Înregistrarea nașterii, căsătoriei, morții, adopțiunei, actului de recunoaștere și hotărîrii de stabilire a filiațiunei, precum și eliberarea certificatului original constatator al acestor înregistrări se face fără perceperea vreunei taxe.

Pentru toate celelalte înregistrări și pentru eliberarea certificatelor originale care le constată, precum și pentru eliberarea oricăror duplicate ale certificatelor constatatoare, se percep taxele stabilite prin decizia Ministerului Finanțelor.

Articolul 42

Dispozițiunile prezentului Decret vor fi desvoltate prin deciziuni date de Ministrul Afacerilor Interne.

Ministerul Afacerilor Interne va da instrucțiuni pentru aplicarea Decretului de față, precum și a deciziilor desvoltătoare.

Articolul 43

Prezentul Decret intră în vigoare pe data de 1 Ianuarie 1951.

Articolul 44

Legea actelor stării civile din 28 Februarie 1928 și orice alte dispozițiuni contrarii prezentului Decret, se abrogă.

Înregistrările făcute în registrele de Stare Civilă și extrasele după actele de stare civilă eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Decret, sînt și rămîn valabile.

Dat în București la 30 Decemvrie 1950.

C. I. PARHON

MARIN FLOREA IONESCU
Ministrul Afacerilor Interne,
Teohari Georgescu
Ministrul Justiției,
Stelian Nițulescu
_______________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.