Decizia nr. 85/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Sava Goiu Nicolae împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 1997, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Sava Goiu Nicolae. Soluția s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Autorul excepției a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivul de casare fiind acela ca decizia atacată încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, pentru ca ".... un recurs în anulare promovat împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993 va fi respins nu pe motiv de neconstituționalitate, ci ca inadmisibil, deoarece infrange principiul retroactivitatii legii civile".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul declarat împotriva

Deciziei nr. 110 din 8 octombrie 1996

este neîntemeiat, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție, preluate de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Constituționale, sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Recursul în anulare a fost reintrodus în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, fiind reglementat de art. 330-330^4 sub titlul "Căile extraordinare de atac".

Hotărârile judecătorești definitive, pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, au putut fi atacate de procurorul general pe calea recursului extraordinar, care putea fi soluționat și după intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, în condițiile stabilite la art. V alin. 5 din această lege, iar prin art. V alin. 6, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, părților li s-a dat posibilitatea sa atace ele cu recursul prevăzut în Legea nr. 59/1993, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993.

Tot acest ansamblu de reglementare, cu caracter tranzitoriu, are semnificatia imposibilității aplicării dispozițiilor procesuale relative la recursul în anulare, hotărârilor pronunțate anterior datei la care Legea nr. 59/1993 a intrat în vigoare, adică 26 iulie 1993.

În aceste condiții, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 96/1996 ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstituționale, doar dacă s-ar aplica hotărârilor pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, pentru ca s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituție.

Aceasta soluție nu este contrară principiilor stabilite prin Decizia nr. 9/1994, asa după cum susține recurentul, deoarece și în cuprinsul considerentelor acesteia s-a reținut ca dispozițiile procesuale sunt, în principiu, de imediata aplicare și deci dreptul relativ la exercitarea căilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunțării.

Prin decizia recurată se face trimitere la Decizia nr. 96/1996, care are caracter obligatoriu potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și în care s-a reținut ca textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă își conserva constituționalitatea în sensul arătat, evitandu-se astfel orice alte interpretări care ar avea drept rezultat aplicarea lui retroactivă, contrar art. 15 alin. (2) din Constituție. Ca urmare, nu poate fi primită susținerea recurentului relativă la respingerea recursului în anulare ca inadmisibil, pentru ca inadmisibilitatea nu este o problemă de constituționalitate, singurul aspect care interesează contenciosul constituțional fiind raportarea prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă la dispozițiile art. 15 alin (2) din Constituție.

Fața de cele arătate, Decizia nr. 110/1996 este temeinica și legală, neexistand motive care să determine casarea ei.

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Sava Goiu Nicolae împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu