Constituția

Articolul 1

Regatul României este un Stat național unitar și indivizibil.

Articolul 2

Teritoriul României este nealienabil.

Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

Articolul 3

Teritoriul României nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta străină.

Articolul 4

Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în județe, județele în comune.

Numărul, întinderea și subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

Articolul 5

Românii, fără deosebire de origina etnică, de limba sau de religie, se bucura de libertatea conștiinței, de libertatea învățămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.

Articolul 6

Constitutiunea de fața și celelalte legi relative la drepturile politice determina cari sînt, osebit de calitatea de Roman, condițiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.

Legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condițiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice.

Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitati a celor două sexe.

Articolul 7

Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origina etnică și de limba, nu constituie în România o piedica spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita.

Numai naturalizarea aseamana pe străin cu Romanul pentru exercitarea drepturilor politice.

Naturalizarea se acordă în mod individual de Consiliul de Miniștri, în urma constatării unei comisiuni compusa din: primul-președinte și președinții Curții de apel din Capitala Tarii, ca solicitantul îndeplinește condițiunile legale.

O lege specială va determina condițiunile și procedura prin care străinii dobîndesc naturalizarea.

Naturalizarea nu are efect retroactiv. Sotia și copiii minori profita, în condițiunile prevăzute de lege, de naturalizarea soțului sau tatălui.

Articolul 8

Nu se admite în Stat nici o deosebire de naștere sau de clase sociale.

Toți Românii, fără deosebire de origina etnică, de limba sau de religie sînt egali înaintea legii și datori a contribui fără osebire la dările și sarcinile publice.

Numai ei sînt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice, civile și militare.

Legile speciale vor determina Statutul funcționarilor publici.

Străinii nu pot fi admiși în funcțiunile publice decât în cazuri excepționale și anume statornicite de legi.

Articolul 9

Toți străinii aflatori pe pământul României se bucura de protectiunea data de legi persoanelor și averilor în genere.

Articolul 10

Toate privilegiile de orice natura, scutirile și monopolurile de clasa sînt oprite pentru totdeauna în Statul Roman.

Titlurile de noblete sînt și rămîn neadmise în Statul Roman.

Decoratiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Articolul 11

Libertatea individuală este garantată.

Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziționat, decât în cazurile și după formele prevăzute în legi.

Nimeni nu poate fi deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deținere sau arestare.

În caz de vina vădită, deținerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore și i se va comunică conform alineatului precedent.

Articolul 12

Nimeni nu poate fi sustras în contra voinței sale de la judecătorii ce-i da legea.

Articolul 13

Domiciliul este neviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competinte, în cazurile anume prevăzute de lege și potrivit formelor de ea prescrise.

Articolul 14

Nici o pedeapsă nu poate fi înființată, nici aplicată decât în puterea unei legi.

Articolul 15

Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor.

Articolul 16

Pedeapsa cu moarte nu se va putea reinfiinta afară de cazurile prevăzute în codul penal militar în timp de război.

Articolul 17

Proprietatea de orice natura precum și creanțele asupra Statului sînt garantate.

Autoritatea publică, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obștesc, de subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligațiunea de a desdauna pagubele aduse suprafeței clădirilor și lucrărilor existente. În lipsa de învoiala despăgubirea se va fixa de justiție.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică și după o dreapta și prealabilă despăgubire stabilită de justiție.

O lege specială va determina cazurile de utilitate publică, procedura și modul exproprierii.

În afară de expropriere pentru căile de comunicație, salubritate publică, apărarea tarii și lucrări de interes militar, cultural și acele impuse de interesele generale directe ale Statului și administrațiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de două treimi.

Legile existente privitoare la alinierea și lărgirea stradelor de prin comune precum și la malurile apelor ce curg prin sau pe lîngă ele rămîn în vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Articolul 18

Numai Românii și cei naturalizati români pot dobândi cu orice titlu și deține imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Articolul 19

Zacamintele miniere precum și bogățiile de orice natura ale subsolului sînt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcție și depozitele de turba, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare.

O lege specială a minelor va determina normele și condițiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafeței și va arata tot de odată putinta și măsura în care aceștia vor participa la exploatarea acestor bogatii.

Se va ține seama de drepturile câștigate, întrucât ele corespund unei valorificari a subsolului și după distincțiunile ce se vor face în legea specială.

Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s-au acordat, iar exploatările miniere existente făcute de proprietari numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.

Toate concesiunile și exploatările prevăzute în alineatul precedent vor trebui însă să se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va prevedea și maximum de durata al acelor concesiuni și exploatări și care nu va trece de cincizeci ani de la promulgarea acestei Constitutiuni.

Articolul 20

Căile de comunicație, spațiul atmosferic și apele navigabile și flotabile sînt de domeniul public.

Sînt bunuri publice apele ce pot produce forta motrice și acele ce pot fi folosite în interes obștesc.

Drepturile câștigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publică, după o dreapta și prealabilă despăgubire.

Legi speciale vor determina limita în care toate drepturile de mai sus vor putea fi lăsate în folosință proprietarilor, modalitățile exploatării, precum și despăgubirile cuvenite pentru utilizarea suprafeței și pentru instalațiile în fiinta.

Articolul 21

Toți factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire.

Statul poate interveni, prin legi, în raporturile dintre acești factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.

Libertatea muncii va fi apărată.

Legea va regula asigurarea socială a muncitorilor, în caz de boala, accidente și altele.

Articolul 22

Libertatea conștiinței este absolută.

Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protectiune, întrucât exercițiul lor nu aduce o atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului.

Biserica creștină ortodoxa și cea greco-catolica sînt biserici românești.

Biserica ortodoxa română fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolica are intaietatea față de celelalte culte.

Biserica ortodoxa română este și rămîne neatarnata de orice chiriarchie străină, pastrandu-și însă unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului în privinta dogmelor.

În tot regatul României Biserica creștină ortodoxa va avea o organizație unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni.

O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va regulamenta, conduce și administra, prin organele sale proprii și sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundationale și epitropesti.

Chestiunile spirituale și canonice ale Bisericei ortodoxe române se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala.

Mitropolitii și episcopii bisericei ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale.

Raporturile dintre diferitele culte și Stat se vor stabili prin lege.

Articolul 23

Actele stării civile sînt de atributia legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasă.

Articolul 24

Învățămîntul este liber în condițiunile stabilite prin legile speciale și întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri și ordinei publice.

Învățămîntul primar este obligator. În școlile Statului acest învățămînt se va da gratuit.

Statul, județele și comunele vor da ajutoare și înlesniri elevilor lipsiți de mijloace, în toate gradele învățămîntului, în măsura și modalitățile prevăzute de lege.

Articolul 25

Constitutiunea garantează tuturor libertatea de a comunică și publică ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presa, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăți în cazurile determinate prin codicele penal, care nici într-un caz nu va putea restrânge dreptul în sine.

Nici o lege excepționala nu se va putea înființa în aceasta materie.

Nici cenzura, nici o alta măsura preventivă pentru aparitiunea, vindecarea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va putea înființa.

Nu este nevoie de autorizațiunea prealabilă a nici unei autorități pentru aparitiunea oricărei publicațiuni.

Nici o cauțiune nu se va cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi și litografi.

Presa nu va fi pusă nici odată sub regimul avertismentelor.

Nici un ziar sau publicațiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.

Orice publicațiune periodică de orice natura va trebui să aibă un director răspunzător, iar în absenta acestuia, un redactor răspunzător. Directorul sau redactorul vor trebui să se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului și numele redactorului vor figura vizibil și permanent în fruntea publicațiunii.

Înainte de aparitiunea publicațiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara și înscrie numele sau la tribunalul de comerț.

Sancțiunile acestor dispozițiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Articolul 26

În ce privește publicațiunile neperiodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei răspunde cînd autorul și editorul nu au fost descoperiți.

La publicațiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul în ordinea enumerării.

Proprietarul în toate cazurile este solidar răspunzător de plată despăgubirilor civile.

Delictele de presa se judeca de jurați, afară de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:

a) Delictele ce s-ar comite împotriva Suveranilor Tarii, Principelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, Sefilor Statelor Străine și reprezentanților lor;

b) Indemnurile directe la omor și rebeliune, în cazurile cînd nu au fost urmate de execuțiune;

c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau funcționarilor publici oricărei ar fi, atinsi în viața lor particulară sau în cinstea lor personală.

Arestul preventiv în materie de presa este interzis.

Articolul 27

Secretul scrisorilor, telegramelor și al convorbirilor telefonice este neviolabil.

O lege specială va stabili cazurile în cari justiția în interesul instrucțiunii penale, va putea face excepțiune la dispozițiunea de fața.

Aceeași lege va determina responsabilitatea agenților Statului și a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice.

Articolul 28

Românii, fără deosebire de origina etnică, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici și fără arme, conformându-se legilor cari regulează exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; întru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabilă.

Întrunirile sub cerul liber sînt permise, afară de piețele și căile publice.

Întrunirile, procesiunile și manifestatiile pe căile și piețele publice sînt supuse legilor polițienești.

Articolul 29

Românii, fără deosebire de origina etnică, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor cari regulează exercițiul acestui drept.

Dreptul de libera asociațiune nu implica în sine dreptul de a crea persoane juridice.

Condițiunile în cari se acordă personalitatea juridică se vor stabili prin o lege specială.

Articolul 30

Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritățile publice prin petitiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, neputând însă petitiona decât în numele subscrisilor.

Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petitiuni în nume colectiv.

Articolul 31

Nici o autorizare prealabilă nu este necesară pentru a se exercită urmăriri contra funcționarilor publici pentru faptele administrațiunii lor de părțile vătămate, rămînînd însă neatinse regulile speciale statornicite în privinta ministrilor.

Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege.

Dispozițiuni speciale în codicele penal vor determina penalitățile prepuitorilor.

Articolul 32

Nici un Roman, fără autorizarea guvernului, nu poate intră în serviciul unui Stat străin, fără ca însuș prin aceasta să-și piardă cetățenia.

Extrădarea refugiatilor politici este oprită.

Articolul 33

Toate puterile Statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegațiune și după principiile și regulile așezate în Constitutiunea de fața.

Articolul 34

Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege și Reprezentatiunea naționala.

Reprezentatiunea naționala se împarte în doua Adunări:

Senatul și Adunarea deputaților.

Orice lege cere învoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare.

Nici o lege nu poate fi supusă sancțiunii regale decât după ce se va fi discutat și votat liber de majoritatea ambelor Adunări.

Articolul 35

Inițiativa legilor este data fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative.

Totuși orice lege relativă la veniturile și cheltuielile Statului sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai intaiu de Adunarea deputaților.

Articolul 36

Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Articolul 37

Promulgarea legilor, votate de ambele Adunări, se va face prin îngrijirea ministerului justiției, care va păstra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se păstrează de Arhivele Statului.

Ministrul justiției este și pastratorul marelui Sigiliu al Statului.

În fiecare an ministerul justiției va publică colectiunea legilor și regulamentelor, în care legile vor fi inserate purtînd numărul de ordine după data promulgării.

Articolul 38

Nici o lege, nici un regulament de administrațiune generală, judeteana sau comunală nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publică în chipul hotărât de lege.

Articolul 39

Puterea executivă este încredințată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constitutiune.

Articolul 40

Puterea judecătorească se exercită de organele ei.

Hotărîrile lor se pronunța în virtutea legii și se executa în numele Regelui.

Articolul 41

Interesele exclusiv județene sau comunale se regulează de către consiliile județene sau comunale după principiile așezate prin Constitutiune și prin legi speciale.

Articolul 109

Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili și percepe decât pe baza unei legi.

Articolul 110

Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, județelor, comunelor și institutiunilor publice cari îndeplinesc servicii de Stat.

Articolul 111

Orice sarcina sau impozit județean sau comunal nu se poate aseza decât cu învoirea consiliilor județene sau comunale în limitele stabilite de lege.

Articolul 112

Nu se pot statornici privilegii în materii de impozite.

Nici o excepțiune sau micșorare de impozit nu se poate statornici decât prin o lege.

Monopoluri nu se pot constitui decât numai prin lege și exclusiv în folosul Statului, județelor și comunelor.

Articolul 113

Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni în sarcina tezaurului public nu se poate acorda decât în virtutea unei legi.

Articolul 114

În fiecare an Adunarea deputaților încheie socotelile și votează bugetul.

Toate veniturile sau cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget și în socoteli.

Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va indestula serviciile publice după bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Articolul 115

Controlul preventiv și cel de gestiune a tuturor veniturilor și cheltuielilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaților raportul general rezumand conturile de gestiune al bugetului trecut, semnaland totdeodată neregulile săvîrșite de miniștri în aplicarea bugetului.

Regularea definitivă a socotelilor trebuie să fie prezentată Adunării deputaților cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecărui exercițiu.

Articolul 116

Pentru toată România este o singura Curte de conturi.

Articolul 117

Toate fondurile provenite din Case speciale, și de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie să fie cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Articolul 118

Legile financiare se publică în Monitorul Oficial ca și celelalte legi și regulamente de administrațiune publică.

Articolul 119

Tot Romanul, fără deosebire de origina etnică, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.

Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei și militiile.

Articolul 120

Gradele, decoratiunile și pensiunile militarilor nu se pot lua decât numai în virtutea unei sentințe judecătorești și în cazurile determinate de legi.

Articolul 121

Contingentul armatei se votează pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.

Articolul 122

Se va înființa un Consiliu superior al apărării tarii, care va îngriji, în mod permanent, de măsurile necesare pentru organizarea apărării naționale.

Articolul 123

Nici o trupa armata străină nu poate fi admisă în serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în puterea unei anume legi.

Articolul 124

Culorile drapelului României sînt: Albastru, Galben și Roșu, așezate vertical.

Articolul 125

Reședința guvernului este în Capitala tarii.

Articolul 126

Limba românească este limba oficială a Statului român.

Articolul 127

Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în puterea unei legi, care hotărăște și formula lui.

Articolul 128

Constitutiunea de fața nu poate fi suspendată nici în total, nici în parte.

În caz de pericol de Stat se poate prin lege institui starea de asediu generală sau parțială.

Articolul 129

Constitutiunea poate fi revizuită în total sau în parte din inițiativa Regelui sau oricăreia din Adunările legiuitoare.

În urma acestei inițiative ambele Adunări, întrunite separat, se vor rosti cu majoritate absolută, dacă este locul ca dispozițiunile constituționale să fie revizuite.

Îndată ce necesitatea revizuirii a fost admisă, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixtă, care va propune textele din Constitutiune ce urmează a fi supuse revizuirii.

După ce raportul acestei comisiuni va fi citit în fiecare Adunare, de doua ori în interval de cincisprezece zile, ambele Adunări întrunite la un loc, sub președinția celui mai în vîrsta dintre Presedinti, în prezenta a cel puțin două treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de două treimi, stabilesc în mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.

În urma acestui vot Adunările sînt de drept dizolvate și se va convoca corpul electoral în termenul prescris de Constitutiune.

Articolul 130

Adunările cele noi proced în acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii.

În acest caz Adunările nu pot delibera dacă cel puțin două treimi a membrilor din cari se compun nu sînt prezenți și nici o schimbare nu se poate adopta dacă nu va întruni cel puțin două treimi ale voturilor.

Adunările alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durată constituțională obișnuită și, în afară de modificarea Constitutiunii, ele funcționează și ca Adunări legiuitoare ordinare.

Dacă Adunările de revizuire nu-și pot îndeplini misiunea, noile Adunări vor avea același caracter.

Articolul 131

Sînt și rămîn cu caracter constituțional dispozițiunile din legile agrare privitoare la pământurile cultivabile, pădurile și baltile expropriabile în total sau în parte, la starea lor juridică, la subsol, la prețuire, la modul de plată, etc., asa precum sînt formulate în articolele de mai jos ale fiecăreia din legile agrare și cari articole, în întregul lor, fac parte integrantă din prezenta Constitutiune și ca atare nu se pot modifica decât cu formele prevăzute pentru revizuirea Constitutiunii, și anume:

a) Art. 1 (unu) alin. II, art. 2 (doi), 3 (trei), alin. I, art. 4 (patru), 6 (șase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (șasesprezece), 18 (optsprezece), 21 (douăzeci și unu), 23 (douăzeci și trei), 32 (treizeci și doi), 36 (treizeci și șase) și 69 (sasezeci și noua) din legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921;

b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (șase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 16 (șasesprezece), 45 (patruzeci și cinci), 46 (patruzeci și șase), 47 (patruzeci și șapte), 48 (patruzeci și opt), 49 (patruzeci și noua), 50 (cincizeci) și 53 (cincizeci și trei) din legea pentru reforma agrară din Basarabia din 13 Martie 1920;

c) Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (șase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (șasesprezece), 18 (optsprezece), 22 (douăzeci și doi), 24 (douăzeci și patru), 32 (treizeci și doi), 50 (cincizeci) și 85 (optzeci și cinci) din legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crisana și Maramures din 30 Iulie 1921;

d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci) punctul a alin. I, art. 6 (șase), 7 (șapte), 9 (noua), 10 (zece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 29 (douăzeci și noua), 31 (treizeci și unu) și 55 (cincizeci și cinci) din legea pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921.

Articolul 132

În scop de a se satisface trebuințele normale de lemne de foc și de construcție ale populației rurale din vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, Statul e dator ca din pădurile sale din campie, deal sau munte sa destine suprafețele necesare în acest scop.

În vechiul Regat și în Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea păduri, într-o raza de douăzeci kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuintelor mai sus arătate, el prin derogare de la art. 7 lit. c și art. 8 lit. a, b și c din legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea din 17 Iulie 1921 și de la art. 5, punctul a, alin. IV și de la art. 6 și 7 din legea pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din pădurile persoanelor juridice fie publice, fie private, cari s-ar afla în aceasta raza și numai în lipsa acestora, va expropria proporțional din pădurile tuturor proprietarilor particulari, aflate în aceasta raza, însă numai în limita acestor trebuințe și în toate cazurile cu respectul unei suprafețe intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate.

Nu sînt expropriabile, oricare ar fi proprietarul, pădurile replantate sau în curs de replantare.

Contractele de vânzare spre exploatare a pădurilor expropriabile cari vor fi în vigoare în momentul exproprierii, se vor respecta.

Pădurile astfel expropriate rămîn în proprietatea Statului și se vor administra și exploata de dânsul spre a satisface potrivit legii și în prima linie nevoile de mai sus.

Exproprierea acestor păduri se va face cu dreapta și prealabilă despăgubire fixată de justiție.

Modul de expropriere va fi regulat prin lege specială.

Articolul 133

Se ratifica decretele-legi: No. 3.902 din 29 Decemvrie 1918, publicat în Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetățenești; No. 2.085 din 22 Mai 1919, publicat în Monitorul Oficial No. 33 din 28 Mai 1919, și No. 3.464 din 12 August 1919, publicat în Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau în vechiul Regat.

De asemenea se ratifica și toate decretele-legi de incetatenire individuală, cari s-au făcut înaintea decretelor specificate mai sus.

Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu-și vor fi regulat incetatenirea în termenul prevăzut de decretul-lege No. 3.464 din 12 August 1919, vor putea face declarațiunile de incetatenire conform decretului-lege No. 2.085 din 22 Mai 1919, în termen de trei luni de la promulgarea acestei Constitutiuni.

Articolul 134

Pînă la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevăzut în aceasta Constitutiune, prezentarea proiectelor de legi înaintea Corpurilor legiuitoare va continua să se facă în conformitate cu legile și regulamentele azi în vigoare.

Articolul 135

Pînă la promulgarea legii speciale bazată pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizarea și judecarea contenciosului administrativ rămîn în vigoare

Articolul 136

O lege specială va fixa lista civilă a Intaiului Rege al României intregite.

Articolul 137

Se vor revizui toate codicile și legile existente în diferitele părți ale Statului român spre a se pune în armonie cu Constitutiunea de fața și asigura unitatea legislativă.

Pînă atunci ele rămîn în vigoare.

Din ziua promulgării Constitutiunii, sînt însă desființate acele dispozițiuni din legi, decrete, regulamente și orice alte acte contrarii celor înscrise în prezenta Constitutiune.

Articolul 138

Actualele Adunări naționale după promulgarea prezentei Constitutiuni pot funcționa pînă la expirarea mandatului lor legal.

În acest timp ele vor trebui să facă, pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorală.

Pînă la facerea acestei legi, decretele-legi electorale rămîn în vigoare.

NOTA

Desăvârșirea statului național unitar a impus adoptarea unei noi Constituții, avînd în vedere și faptul ca Sfatul Tarii din Chișinău și Marea Adunare Naționala de la Alba Iulia cerusera, în Declarația, respectiv Rezoluția de unire, convocarea unei Adunări Constituante alese prin vot universal.

În aceste condiții, Decretul Regal de convocare a Parlamentului bicameral rezultat din alegerile din anul 1922 declara constituante noile Adunări alese.

Proiectul de Constituție a fost elaborat de Partidul Național Liberal (condus de Ion I. C. Bratianu), partid majoritar în Camere. Partidele de opoziție, în special Partidul Național Roman (condus de Iuliu Maniu) și Partidul Taranesc (condus de Ion Mihalache) au declarat că nu recunosc caracterul de Constituantă al Parlamentului și considera nul și neavenit proiectul Constituției, datorită incalcarilor procedurilor constituționale de revizuire stabilite de Constituția din 1866.

Constituția a fost adoptată de Adunarea Naționala Constituantă a Deputaților în ședința din 26 martie 1923 cu majoritate de 247 voturi pentru, 8 contra și 2 abtineri din totalul de 369 deputați, situație certificată de Președintele Adunării Deputaților, M. G. Orleanu, și de secretarul D. Iuca, și de Adunarea Naționala Constituantă a Senatului în ședința din 27 martie 1923 cu majoritate de 137 voturi pentru, 2 contra și 2 abtineri din totalul de 194 de senatori, situație certificată de Președintele Senatului, M. Pherekyde, și de secretarul I. N. Cosoiu.

Constituția a fost sancționată de Regele Ferdinand I cu Decretul Regal nr. 1360 din 28 martie 1923, contrasemnat de Președintele Consiliului de Miniștri, Ion I. C. Bratianu, și de 14 miniștri, și a fost publicată în "Monitorul Oficial" nr. 282 din 29 martie 1923.

În același număr din "Monitorul Oficial" au fost publicate:

a) Raportul nr. 934 din 28 martie 1923 al Guvernului, prezentat M. S. Regelui Ferdinand I pentru aprobarea și sancționarea Constituției votate de Adunările Naționale, semnat de Președintele Consiliului de Miniștri, Ion I. C. Bratianu, și de 14 miniștri;

b) Cuvântul M. S. Regelui Ferdinand I din ziua de 28 martie 1923 la primirea Raportului pentru sancționarea Constituției votate de Adunările Naționale Constituante.

Constituția a intrat în vigoare la data sanctionarii, adică 28 martie 1923. Ea abroga implicit Constituția din 1866 cu modificările ulterioare, cu excepția Decretelor-Lege nr. 3902/1918, 2085/1919 și 3464/1919, care modificasera implicit fosta Constituție și care sînt ratificate de noua Constituție.

În redactarea inițială, Constituția din 1923 era formată din 138 de articole, grupate în 8 titluri.

Constituția din 1923 a fost abrogată expres la data de 27 februarie 1938, prin Constituția din 1938.

Constituția din 1923 a fost repusă în vigoare, într-o formă parțială și modificată, prin Decretul Regal nr. 1626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadrele Constitutiunii din 1866 și cu modificările Constitutiunii din 29 martie 1923, semnat de Regele Mihai I și publicat în "Monitorul Oficial" nr. 202 din 2 septembrie 1944. Decretul Regal nr. 1626/1944 a fost modificat prin Decretul Regal nr. 1849 din 10 octombrie 1944, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 235 din 11 octombrie 1944, modificandu-se astfel și Constituția din 1923.

O modificare expresă a Constituției din 1923 este realizată prin Decretul Regal nr. 2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat în "Monitorul Oficial" nr. 161 din 15 iulie 1946. În același "Monitor Oficial" este publicată și Legea nr. 560 din 15 iulie 1946 pentru alegerea Adunării Deputaților, promulgată prin Decretul Regal nr. 2219 din 13 iulie 1946.

Constituția din 1923 a fost abrogată expres la data de 30 decembrie 1947, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman în Republica Populara Română, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947, semnat de Petru Groza, Președintele Consiliului de Miniștri, și publicată în "Monitorul Oficial" nr. 300 bis din 30 decembrie 1947.

Textul Constituției din 1923 este reprodus după "Monitorul Oficial" nr. 282 din 29 martie 1923.