Convenția din 25 februarie 1998

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al subdiviziunilor politice, al autorităților locale sau al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente, asupra cărora se va aplica prezenta convenție, sunt, în particular:

a) în cazul României:

- impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

- impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

- impozitul pe profitul persoanelor juridice;

- impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

- impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Namibiei:

- impozitul pe venit (la persoanele fizice și la societăți);

- impozitul pe dividendele acționarilor nerezidenti;

- impozitul pe veniturile din petrol

(denumite în continuare impozit namibian).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care se vor adauga ulterior sau care vor înlocui impozitele existente după data intrării în vigoare a convenției. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții:

a) expresia rezident al României înseamnă orice persoană care, conform legislației din România, este supusă impunerii acolo, datorită domiciliului sau rezidentei, locului de conducere efectivă sau oricărui alt criteriu de natura similară;

b) expresia rezident al Namibiei înseamnă orice persoană care este în mod obișnuit rezident în Namibia sau care are domiciliul în Namibia și orice societate sau alta grupare de persoane care are locul sau de conducere efectivă sau de încorporare în Namibia.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul acestei persoane va fi determinat după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă aceasta persoana dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state, ea va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, atunci ea va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară, în totalitate sau în parte, activitatea.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) o ferma, o plantație, o livada sau o vie;

h) un depozit aparținând unei persoane care pune la dispoziție altor persoane spații de depozitare.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de construcție, montaj sau de instalatie ori activitățile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când un astfel de șantier, proiect sau activități durează o perioadă ce depășește 9 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța, de către o întreprindere prin angajații proprii sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activitățile de aceasta natura durează (pentru același proiect sau pentru unul conex) într-o țara o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.

4. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau al livrării, ca urmare a unui contract de vânzare, de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii, în scopul exclusiv al depozitarii, al expunerii sau al livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) vânzarea produselor sau a mărfurilor care aparțin unei întreprinderi, expuse în cadrul unei expoziții sau al unui târg temporar ocazional, în termen de 30 de zile de la data închiderii expoziției sau a targului respectiv;

e) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a strânge informații pentru întreprindere;

f) menținerea de către o întreprindere a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații pentru cercetarea pieței sau pentru activități similare care au caracter pregatitor sau auxiliar pentru acea întreprindere;

g) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare a activităților menționate la lit. a)-f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - activează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată ca are un sediu permanent în primul stat contractant menționat, în legătură cu orice activități pe care acea persoana le desfășoară pentru întreprindere, dacă acea persoana:

a) are și exercită în mod obișnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul în care activitățile acelei persoane se limitează la cele menționate în paragraful 7, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acel loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf; sau

b) nu are o asemenea împuternicire, dar întreține în mod obișnuit în primul stat menționat un stoc de produse sau mărfuri din care face livrări de produse sau mărfuri în mod regulat în numele întreprinderii.

6. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepția reasigurarilor, va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul acelui celălalt stat sau asigura riscuri situate acolo, printr-o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căreia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

Totuși, când activitățile unui astfel de agent sunt exercitate în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile provenite din proprietăți imobiliare, inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere sunt impozabile în statul contractant în care aceste proprietăți sunt situate.

2. În sensul prezentei convenții, expresia proprietăți imobiliare este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăților imobiliare, inventarul viu și echipamentul exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori pentru concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor și a altor resurse naturale. Navele, vapoarele și aeronavele nu vor fi considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăților imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietățile imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor obținute din proprietățile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderilor

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant vor fi atribuite acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de activitățile de afaceri ale sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuși aceea prin care rezultatul obținut va fi în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile care urmează să fie atribuite sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul în care exista motive temeinice și suficiente de a se proceda altfel.

7. Când profiturile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau a aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Când locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un astfel de port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Independent de prevederile paragrafului 1 și de cele ale art. 7, profiturile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor utilizate în special la transporturi efectuate între locuri situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.

4. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt din cauza acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost impusa în acel celălalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, în cazul în care condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat poate modifica în mod corespunzător suma impozitului stabilit în acel stat asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții, iar autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu vor afecta impunerea societății pentru profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, în înțelesul prezentului articol, indica veniturile provenite din acțiuni, din acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participare la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidență societatea distribuitoare de dividende.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau a cazului în care deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat, și nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a dobânzilor. Prevederile acestui paragraf nu se aplică dobânzilor plătite în legătură cu un împrumut acordat și garantat, direct sau indirect, de guvernul unui stat contractant, de subdiviziunile sale politice, de autoritățile sale locale, unitățile sale administrativ-teritoriale sau de băncile naționale ori centrale ale statelor contractante.

3. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului și, în special, veniturile din efecte publice, din obligațiuni sau titluri de creanta, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, obligațiuni sau titluri de creanta. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Dobânzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acel sediu permanent sau de acea baza fixa, atunci aceste dobânzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și alte persoane, suma dobânzilor, ținându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plățile de orice natura, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor ori benzilor folosite la emisiunile de radio sau televiziune, asupra oricărui patent de invenție, marca de comerț, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevențele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de plată a redevențelor și aceste redevențe se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și alte persoane, suma redevențelor, ținându-se seama de utilizarea, dreptul sau de informația pentru care ele sunt plătite, depășește suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietății imobiliare, astfel cum este definită în paragraful 2 al art. 6, situata în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori din înstrăinarea acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat.

3. Câștigurile provenite din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internațional și a proprietății mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care, potrivit prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile din astfel de activități.

4. Câștigurile provenite din înstrăinarea acțiunilor care fac parte din capitalul social al unei societăți a carei proprietate este constituită, direct sau indirect, în principal, din proprietăți imobiliare situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

5. Câștigurile provenite din înstrăinarea oricărei proprietăți, alta decât cea menționată în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități independente cu caracter similar sunt impozabile numai în acel stat, dacă acel rezident nu are o baza fixa de care dispune în mod obișnuit în celălalt stat contractant, în scopul exercitării activităților sale. Dacă acesta are o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea în mod independent a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 și 19, salariile și alte remunerații similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerația primită poate fi impusa în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sunt plătite de sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remunerațiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliilor de administrație și ale funcționarilor superiori

1. Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte venituri similare, obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Salariile și alte remunerații similare, obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcționar superior în conducerea unei societăți rezidente a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și atleti

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiștii de teatru, de film, de radio ori de televiziune, sau ca muzicieni ori ca atleti, din activitățile lui personale, desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale exercitate în calitate de artist de spectacol sau de atlet nu revin acelui artist de spectacol sau atlet, ci unei alte persoane, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale atletului.

3. Totuși asemenea venituri nu vor fi impuse în statul menționat în paragraful 1, dacă activitățile respective sunt exercitate în timpul unei vizite efectuate în acel stat, în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, de un rezident al celuilalt stat contractant și dacă o asemenea vizita este finanțată direct sau indirect de acel celălalt stat, de o subdiviziune politica, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia ori de o organizație care în celălalt stat este recunoscută ca o organizație caritabila.

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile și alte plati, efectuate în cadrul unui program public care este parte a sistemului de asigurări sociale a unui stat contractant, a unei subdiviziuni politice, a unei autorități locale sau a unei unități administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 19

Funcții guvernamentale

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuși astfel de remunerații vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidență a acelui stat și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziunii politice, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale va fi impozabilă numai în acel stat.

b) Totuși o asemenea pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Profesori

O persoana fizica care viziteaza un stat contractant, la invitația acelui stat sau a unei universități, a unui colegiu, a unei școli sau a altei instituții de învățământ din acel stat ori în cadrul unui program oficial de schimburi în domeniul învățământului, numai în scopul predării, ținerii de conferințe sau al realizării de cercetări la asemenea instituții, și care este sau a fost imediat înaintea vizitei rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de impozit în primul stat menționat pentru remunerația primită în legătură cu o asemenea activitate, cu condiția ca aceasta remunerație să fie obținută de acea persoana din afară acelui stat.

Articolul 21

Studenți și practicanti

1. Studenții sau practicantii care, imediat anterior venirii lor într-un stat contractant, sunt sau au fost rezidenți ai celuilalt stat contractant și care sunt prezenți în primul stat menționat numai în scopul pregătirii sau al instruirii lor nu vor fi impusi în acel stat pentru sumele primite în scopul întreținerii, educării sau al instruirii lor, cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acelui stat.

2. În ceea ce privește sumele și remunerațiile din munca salariata, la care nu se referă paragraful 1, studenții sau practicantii definiți în paragraful 1 vor fi îndreptățiți ca pe perioada unei asemenea educari sau instruiri sa beneficieze de aceleași scutiri, facilități sau reduceri de impozite de care beneficiază rezidentii statului pe care ei îl viziteaza, cu condiția ca munca salariata să fie direct legată de scopul vizitei și ca venitul obținut să fie utilizat în scopul întreținerii, educării sau al instruirii lor.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, netratate în articolele precedente ale acestei convenții, pot fi impuse în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile din proprietăți imobiliare, definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor asemenea venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activități în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo și dacă dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, netratate în articolele precedente ale acestei convenții și provenite din celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat.

Articolul 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deținute de un rezident al unui stat contractant și situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietățile mobiliare care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul reprezentat de nave și aeronave, care operează în trafic internațional, și de proprietățile mobiliare care țin de exploatarea unor asemenea nave și aeronave va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Metode pentru evitarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitata după cum urmează:

1. În cazul României, impozitele plătite de rezidentii români pentru venitul sau capitalul impozabil în Namibia, potrivit prevederilor acestei convenții, vor fi deduse din impozitele române datorate potrivit legislației fiscale române. Aceasta deducere nu va depăși totuși acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acordă deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

2. În cazul Namibiei, impozitele plătite de rezidentii namibieni pentru venitul sau capitalul impozabil în România, potrivit prevederilor acestei convenții, vor fi deduse din impozitele namibiene datorate potrivit legislației namibiene. Aceasta deducere nu va depăși totuși acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acordă deducerea ce corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, care sunt rezidenți ai unuia sau ai ambelor state contractante, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri și reduceri de ordin fiscal în funcție de statutul civil sau de responsabilitățile familiale pe care le acorda propriilor rezidenți.

3. Cu excepția cazurilor în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 6 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevențele și alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deduse, pentru determinarea profitului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deduse, pentru determinarea capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menționat.

5. În acest articol termenul impunere înseamnă impozitele de orice fel și de orice natură.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când un rezident al unui stat contractant considera ca, din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, acesta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 3 ani de la data primei notificări a acțiunii din care rezultă o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioadele de prescripție prevăzute de legislatiile interne ale statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenției. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Atunci când este recomandabil să se facă un schimb verbal de opinii pentru a se ajunge la o înțelegere, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea prevederilor acestei convenții sau ale legislației interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară convenției. Orice informație primită de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform legilor interne ale acelui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau urmărirea ori cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Aceste persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot dezvălui informațiile în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul normal al practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar divulga un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Agenți diplomatici și funcționari consulari

Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenții diplomatici sau funcționarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituționale în vigoare în fiecare stat contractant și va intra în vigoare în a 31-a zi după efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.

2. Prevederile convenției vor avea efect:

a) în cazul României, în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor datei intrării în vigoare a convenției;

b) în cazul Namibiei, în ceea ce privește impozit ele pe venit și pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic următor datei intrării în vigoare a convenției.

Articolul 30

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate remite celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunțare scrisă, în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând cu data expirării unei perioade de 5 ani de la data la care convenția a intrat în vigoare, și, în acest caz, convenția va inceta sa mai aibă efect:

a) în cazul României, în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor datei la care a fost remisă nota de denunțare;

b) în cazul Namibiei, în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital, aferente perioadelor de impunere, începând cu data de 1 martie a anului calendaristic următor datei la care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Semnată la Windhoek la 25 februarie 1998, în doua exemplare originale, în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Dan Radu Rusanu,

secretar de stat la

Ministerul Finanțelor

Pentru Guvernul Republicii Namibia,

Nangolo Mbumba,

ministrul finanțelor