Convenția nr. 168/1988

Articolul 1

În sensul prezentei convenții:

a) termenul legislație cuprinde legi și reglementări, precum și dispoziții statutare în materie de securitate socială;

b) termenul prescris înseamnă determinat prin sau în virtutea legislației naționale.

Articolul 2

Orice stat membru trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a-și coordona regimul de protecție contra somajului și politica sa de angajare. În acest scop, trebuie vegheat ca regimul sau de protecție contra somajului și, în special, modalitățile de indemnizare pentru șomaj să contribuie la promovarea deplinei angajari, productive și liber alese, și sa nu aibă ca efect descurajarea celor ce angajează de a oferi și a lucrătorilor de a cauta o angajare productiva.

Articolul 3

Dispozițiile prezentei convenții trebuie să fie puse în aplicare în consultare și în colaborare cu organizațiile celor ce angajează și ale lucrătorilor, în conformitate cu practica naționala.

Articolul 4

1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea sa, sa excludă de la angajamentul care rezultă din aceasta ratificare dispozițiile părții a VII-a.

2. Orice stat membru care a făcut o astfel de declarație poate să o anuleze oricînd printr-o declarație ulterioară.

Articolul 5

1. Orice stat membru poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea, să-și rezerve dreptul la cel mult 2 derogări temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24 și la paragraful 2 al art. 25. Aceasta declarație trebuie să enunte motivele care justifica aceste derogări.

2. Contrar dispozițiilor de la paragraful 1, un membru, a cărui aplicare limitată a sistemului de securitate socială o justifica, poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea sa, să-și rezerve dreptul derogarilor temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24, și la paragraful 2 al art. 25. Aceasta declarație trebuie să enunte motivele care justifica aceste derogări.

3. Orice stat membru care face o declarație pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2, în rapoartele asupra aplicării prezentei convenții pe care le prezintă în virtutea art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, trebuie să facă cunoscut, în legătură cu fiecare dintre derogarile al căror beneficiu și l-a rezervat:

a) fie ca motivele pe care le-a avut pentru acest lucru continua sa existe;

b) fie ca renunța, începînd de la o dată determinata, să se prevaleze de derogarea respectiva.

4. Orice stat membru care face o declarație pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2 va trebui, în funcție de obiectul declarației sale și atunci cînd circumstanțele o vor permite;

a) sa acopere eventualitatea somajului parțial;

b) sa mărească numărul de persoane protejate;

c) sa majoreze cuantumul indemnizațiilor;

d) sa reducă durata perioadei de asteptare;

e) sa extindă durata de plată a indemnizațiilor;

f) sa adapteze regimurile legale de securitate socială la condițiile activității profesionale a lucrătorilor care lucrează cu program redus;

g) să se straduiasca sa garanteze îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizații de șomaj și persoanelor din sarcina lor;

h) să se straduiasca sa garanteze luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizații sînt plătite în vederea achiziționării dreptului la prestații de securitate socială și, dacă este cazul, pentru calculul prestațiilor de invaliditate, de batrinete și de urmași.

Articolul 6

1. Orice stat membru trebuie să garanteze egalitatea de tratament tuturor persoanelor protejate, fără discriminare bazată pe rasa, culoare, sex, religie, opinie politica, ascendenta naționala, naționalitate, origine etnică sau socială, invaliditate sau vîrsta.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se opun adoptării de măsuri speciale care sînt justificate de către situația unor grupuri determinate, în cadrul regimurilor vizate la paragraful 2 al art. 12, sau destinate sa răspundă necesităților specifice ale unor categorii de persoane care intimpina probleme speciale pe piața muncii, în special grupurile dezavantajate, și nici încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale între state referitoare la prestațiile de șomaj pe o baza de reciprocitate.

Articolul 7

Orice stat membru trebuie să formuleze ca obiectiv prioritar o politica care vizează promovarea deplinei angajari, productive și liber alese, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv securitatea socială. Aceste mijloace ar trebui sa includă, în special, serviciile de angajare, pregătire și orientare profesională.

Articolul 8

1. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa stabilească, sub rezerva legislației și a practicii naționale, măsuri speciale pentru promovarea posibilităților adiționale de angajare și de ajutor pentru angajare și sa înlesnească angajarea productiva și liber aleasă a unor categorii determinate de persoane dezavantajate, care au sau sînt susceptibile de a avea dificultăți pentru găsirea unei angajari durabile, asa cum sînt femeile, ținerii lucrători, persoanele handicapate, muncitorii în vîrsta, somerii de lungă durata, muncitorii migranti cu statut legal și muncitorii afectați de schimbările structurale.

2. Orice stat membru trebuie să specifice în rapoartele sale, în baza art. 22 din Constituția Organizației Internaționale a Muncii, categoriile de persoane în favoarea cărora se obliga sa promoveze măsuri de angajare.

3. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă în mod progresiv promovarea angajării productive la un număr mai mare de categorii decît cel care era acoperit la origine.

Articolul 9

Măsurile vizate prin prezenta parte trebuie să se inspire din Convenția și Recomandarea asupra valorificării resurselor umane, 1975 și ale Recomandarii privind politica angajării (dispoziții complementare), 1984.

Articolul 10

1. Eventualitatile acoperite trebuie să cuprindă, în condiții prestabilite, somajul complet, definit ca o pierdere a cîștigului datorată imposibilității de a obține o angajare convenabila, ținînd cont de dispozițiile paragrafului 2 al art. 21, pentru o persoană capabilă de a lucra, disponibilă pentru munca și efectiv în căutare de angajare.

2. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă protecția convenției, în condiții prestabilite, la următoarele eventualitati:

a) pierderea cîștigului, datorată somajului parțial, definit ca o reducere temporară a duratei normale sau legale de lucru;

b) suspendarea sau reducerea cîștigului, datorată unei suspendări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

3. Orice stat membru trebuie, în afară de acestea, să se straduiasca sa prevadă acordarea de indemnizații lucrătorilor cu program redus, care sînt efectiv în căutare de o angajare cu program normal de lucru. Totalul indemnizațiilor și cistigurilor provenind din angajarea lor cu program redus poate fi de natura să-i determine sa caute o angajare cu program normal.

4. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafelor 2 și 3 poate fi amînată.

Articolul 11

1. Persoanele protejate trebuie să cuprindă categorii prestabilite de salariați, care să formeze, în total, cel puțin 85 % din ansamblul salariaților, inclusiv agenții deținînd funcții publice și ucenicii.

2. Contrar dispozițiilor paragrafului 1, agenții deținînd funcții publice, a căror angajare este garantată prin legislația naționala pînă la vîrsta normală de pensionare, pot fi excluși de la protecție.

3. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, persoanele protejate trebuie să cuprindă:

a) fie categorii prescrise de salariați, care să formeze, în total, cel puțin 50% din ansamblul salariaților;

b) fie, dacă nivelul de dezvoltare o justifica în mod special, categorii prescrise de salariați, care să formeze, în total, cel puțin 50% din ansamblul salariaților care lucrează în întreprinderi industriale care folosesc cel puțin 20 de persoane angajate.

Articolul 12

1. Orice stat membru poate determina metoda sau metodele de protecție pe care le-a ales pentru a pune în aplicare dispozițiile convenției, fie ca este vorba de regimuri contributive sau necontributive, sau de combinarea unor astfel de regimuri, cu condiția sa nu se dispună altfel prin prezenta convenție.

2. Totuși, dacă legislația unui stat membru protejeaza pe toți rezidentii ale căror resurse în timpul eventualitatii nu exced limitele prescrise, protecția acordată poate fi limitată în funcție de resursele beneficiarului și familiei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 16.

Articolul 13

Prestațiile acordate șomerilor sub forma de plati periodice pot fi legate de metodele de protecție.

Articolul 14

În cazul somajului complet trebuie acordate indemnizații sub forma de plati periodice, calculate astfel încît sa furnizeze beneficiarului o indemnizație parțială și tranzitorie a pierderii cîștigului și sa evite, în același timp, efectele descurajatoare pentru căutarea unui loc de muncă și crearea de locuri de muncă.

Articolul 15

1. În cazul somajului complet și a suspendării cîștigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, dacă aceasta ultima eventualitate este acoperită, trebuie să se acorde indemnizații sub forma de plati periodice calculate în modul următor:

a) atunci cînd aceste indemnizații sînt determinate în raport cu cotizațiile vărsate de către persoana protejata sau în numele sau, sau cu cîștigul anterior, ele trebuie fixate la cel puțin 50% din cîștigul anterior, în limita eventuala a maximului indemnizației sau cîștigului, legate, de exemplu, de salariul unui muncitor calificat sau de salariul mediu al lucrătorilor din regiunea respectiva;

b) atunci cînd aceste indemnizații nu sînt stabilite în funcție de cotizațiile și cîștigul anterior, ele trebuie fixate la cel puțin 50% din salariul minim legal sau din salariul pentru o munca necalificată obișnuită, sau la un cuantum minim indispensabil pentru cheltuieli esențiale, cuantumul cel mai mare trebuind să fie reținut.

2. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, cuantumul indemnizațiilor trebuie să fie cel puțin egal cu:

a) fie 45% din cîștigul anterior;

b) fie 45% din salariul minim legal sau din salariul unui muncitor necalificat obișnuit, fără ca acest procentaj să poată fi inferior cuantumului minimal indispensabil pentru cheltuielile esențiale.

3. Dacă acest lucru este potrivit, procentajele specificate la paragrafele 1 și 2 pot fi atinse comparînd plățile periodice, fără impozit și cotizatie, cu cîștigul fără impozit și cotizatie.

Articolul 16

Contrar dispozițiilor art. 15, indemnizațiile acordate după durata inițială specificată la alin. a) al paragrafului 2 art. 19, precum și indemnizațiile acordate de către un stat membru vizat la paragraful 2 al art. 12 pot fi fixate ținînd cont de alte resurse de care dispune beneficiarul și familia sa, dincolo de o limita stabilită, în funcție de un barem prestabilit. În orice caz, aceste indemnizații, combinate cu orice alte prestații la care ei pot avea dreptul, trebuie să le garanteze condiții de existenta sanatoase și convenabile în funcție de normele naționale .

Articolul 17

1. Dacă legislația unui stat membru subordonează dreptul la indemnizațiile de șomaj îndeplinirii unui stagiu, acest stagiu nu trebuie să depășească durata considerată necesară pentru a evita abuzurile.

2. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa adapteze stagiul la condițiile de activitate profesională a lucrătorilor sezonieri.

Articolul 18

1. Dacă legislația unui stat membru prevede că indemnizațiile nu încep a fi acordate în caz de șomaj complet decît la expirarea unui termen de asteptare, durata acestui termen nu trebuie să depășească 7 zile.

2. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, durata termenului de asteptare nu trebuie să depășească 10 zile.

3. Atunci cînd este vorba de lucrători sezonieri, termenul de asteptare prevăzut la paragraful 1 poate fi adaptat la condițiile activității lor profesionale.

Articolul 19

1. Indemnizațiile acordate în caz de șomaj complet și de suspendare a cîștigului, datorate unei încetări temporare a lucrului fără încetarea raportului de muncă, trebuie să fie vărsate pe toată durata acestor eventualitati.

2. Totuși, în caz de șomaj complet:

a) durata inițială a acordării indemnizațiilor vizate la art. 15 poate fi limitată la 26 de saptamini pentru cazurile de șomaj sau la 39 de saptamini în cursul întregii perioade de 24 de luni;

b) în caz de prelungire a somajului, la expirarea acestei perioade inițiale de indemnizație, durata de acordare a indemnizațiilor calculate, eventual, în funcție de resursele beneficiarului și ale familiei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 16, poate fi limitată la o perioadă stabilită.

3. Dacă legislația unui stat membru prevede că durata inițială a acordării indemnizațiilor vizate la art. 15 este esalonata în funcție de durata stagiului, media duratelor prevăzute pentru acordarea indemnizațiilor trebuie să ajungă la cel puțin 26 de saptamini.

4. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, durata de acordare a indemnizațiilor poate fi limitată la 13 saptamini în cursul unei perioade de 12 luni sau la o medie de 13 saptamini, dacă legislația prevede că durata inițială de acordare este esalonata în funcție de durata stagiului.

5. În cazul vizat la alin. b) al paragrafului 2, orice stat membru trebuie să depună eforturi pentru a acorda celor interesați un ajutor suplimentar adecvat, spre a le permite sa regaseasca o angajare productiva și liber aleasă, în special recurgind la măsuri specificate în partea a II-a.

6. Durata plății indemnizațiilor acordate lucrătorilor sezonieri poate fi adaptată condițiilor activității lor profesionale, fără a prejudicia dispozițiile alin. b) al paragrafului 2.

Articolul 20

Indemnizațiile la care ar fi avut dreptul o persoană protejata în caz de șomaj total sau parțial, sau de suspendare a cîștigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-un mod stabilit, după cum urmează:

a) atît timp cît cel interesat nu se găsește pe teritoriul statului membru;

b) atunci cînd, după aprecierea autorității competente, cel interesat a contribuit deliberat la concedierea sa;

c) atunci cînd, după aprecierea autorității competente, cel interesat a părăsit în mod voluntar slujba sa fără motiv legitim;

d) pe durata unui conflict profesional, atunci cînd cel interesat a încetat lucrul pentru a lua parte la acest conflict sau cînd este împiedicat sa lucreze în legătură directa cu încetarea lucrului datorită amintitului conflict;

e) atunci cînd cel interesat a încercat să obțină sau a obținut în mod fraudulos indemnizațiile;

f) atunci cînd cel interesat a neglijat, fără motiv legitim, utilizarea serviciilor puse la dispoziția sa în domeniul angajării, orientarii, pregătirii profesionale, reorientarii profesionale sau reintegrarii într-o munca convenabila;

g) atît timp cît cel interesat primește o alta prestație de menținere a venitului, prevăzută de către legislația statului membru în cauza, cu excepția unei prestații familiale, sub rezerva ca partea indemnizațiilor care este suspendată sa nu depășească cealaltă prestație.

Articolul 21

1. Indemnizațiile la care o persoană protejata ar fi avut dreptul în caz de șomaj complet pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-o măsura prestabilita, atunci cînd cel interesat refuza acceptarea unei angajari convenabile.

2. În aprecierea caracterului convenabil sau nu al unei angajari trebuie să se țină cont, în special, de condițiile prestabilite și într-o măsura corespunzătoare de vîrsta somerului, de vechimea sa în profesia anterioară, de experienta capatata, de durata somajului, de starea pieței muncii, de repercusiunile acestei angajari asupra situației personale și familiale a celui interesat și de faptul dacă locul de muncă este disponibil ca urmare directa a unei încetări a lucrului datorită unui conflict profesional în curs de desfășurare.

Articolul 22

Atunci cînd o persoană protejata a primit direct de la cel ce angajează sau din orice alta sursa, în virtutea legislației naționale sau a unei convenții colective, o indemnizație de plecare a carei funcție principala este să contribuie la compensarea pierderii cîștigului suferit în caz de șomaj complet:

a) indemnizațiile de șomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat pot fi suspendate pe timpul unei perioade care corespunde celei în care indemnizația de plecare permite compensarea pierderii cîștigului; sau

b) indemnizația de plecare poate fi redusă cu o sumă corespunzătoare valorii convertite într-un vărsămînt unic al indemnizațiilor de șomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat în timpul unei perioade care corespunde celei în timpul căreia indemnizația de plecare permite compensarea suferită prin pierderea cîștigului, la alegerea fiecărui stat membru.

Articolul 23

1. Orice stat membru, a cărui legislație include ingrijirile medicale și subordonează direct sau indirect acest drept unei condiții de activitate profesională, trebuie să se straduiasca sa garanteze, în condiții prestabilite, îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizații de șomaj, precum și persoanelor aflate în sarcina lor.

2. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată.

Articolul 24

1. Orice stat membru trebuie, în condiții prescrise, să se straduiasca sa garanteze beneficiarilor indemnizațiilor de șomaj luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizații sînt acordate:

a) pentru dobindirea dreptului și, dacă este cazul, calculul prestațiilor de invaliditate, de batrinete și de urmași;

b) pentru dobindirea dreptului la ingrijirile medicale, la indemnizațiile de boala și de maternitate și la prestații familiale, după terminarea somajului, cînd legislația statului membru respectiv prevede asemenea prestații și îi subordonează direct sau indirect dreptul la o condiție de activitate profesională.

2. Cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafului 1, poate fi intirziata.

Articolul 25

1. Orice stat membru trebuie să asigure adaptarea regimurilor legale de securitate socială care sînt legate de exercitarea unei activități profesionale la condițiile activității profesionale a lucrătorilor cu timp parțial, a căror durata de muncă sau cistiguri nu pot, în condiții prestabilite, să fie considerate ca neglijabile.

2. Atunci cînd o declarație facuta în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată.

Articolul 26

1. Statele membre trebuie să ia în considerare faptul ca exista numeroase categorii de persoane în căutare de lucru, care nu au fost niciodată recunoscute ca șomeri sau care au încetat de a mai fi sau care nu au aparținut niciodată unor regimuri de indemnizație de șomaj sau care au încetat de a le mai aparține. În consecința, cel puțin 3 din următoarele 10 categorii de persoane în căutare de lucru trebuie să beneficieze de prestații sociale, în condiții și conform unor modalități prestabilite:

a) ținerii care și-au terminat pregătirea profesională;

b) ținerii care și-au terminat studiile;

c) ținerii care și-au terminat stagiul militar obligatoriu;

d) orice persoană la terminarea unei perioade pe care a consacrat-o educării unui copil sau îngrijirii unei persoane bolnave, handicapate sau în vîrsta;

e) persoanele al căror soț sau sotie a decedat, atunci cînd nu are dreptul la prestații de urmași;

f) persoanele divortate sau separate;

g) detinutii eliberați;

h) adultii, inclusiv invalizii, care au terminat o perioadă de pregătire;

i) muncitorii migranti, la întoarcerea lor în țara de origine, sub rezerva drepturilor lor dobîndite în baza legislației ultimei tari unde au muncit;

j) persoanele care, înainte, au lucrat pe cont propriu.

2. Orice stat membru trebuie să specifice în raporturile sale, pe baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, categoriile de persoane vizate la paragraful 1, pe care se angajează să le protejeze.

3. Orice stat membru trebuie să se straduiasca sa extindă progresiv protecția la un număr de categorii de persoane mai ridicat decît cel pe care l-a acceptat la origine.

Articolul 27

1. În caz de refuz, de suprimare, de suspendare, de reducere a indemnizațiilor sau de contestare a cuantumului lor, orice solicitant trebuie să aibă dreptul de a face o reclamație la organismul care administrează regimul de prestații și de a exercita ulterior dreptul la recurs la un organ independent. Solicitantul trebuie să fie informat în scris despre procedurile ce se aplică și care trebuie să fie simple și rapide.

2. Procedura de recurs trebuie să permită solicitantului, în conformitate cu legislația și practica naționala, să fie reprezentat sau asistat de către o persoană calificată, aleasă de către el, printr-un delegat al unei organizații reprezentative a lucrătorilor sau printr-un delegat al unei organizații reprezentative a persoanelor protejate.

Articolul 28

Orice stat membru trebuie să-și asume o responsabilitate generală pentru buna administrare a instituțiilor și serviciilor care concura la aplicarea convenției.

Articolul 29

1. Atunci cînd administrarea este asigurata printr-un departament guvernamental responsabil față de un parlament, reprezentanții persoanelor protejate și ai celor ce angajează trebuie, în condiții prestabilite, să fie asociați cu titlu consultativ la acesta.

2. Atunci cînd administrarea nu este asigurata de către un departament guvernamental responsabil în fața unui parlament:

a) reprezentanți ai persoanelor protejate trebuie să participe la administrare sau să fie asociați cu drept consultativ în condiții prestabilite;

b) legislația naționala poate să prevadă participarea reprezentanților celor ce angajează;

c) legislația poate, de asemenea, prevedea participarea reprezentanților autorităților publice.

Articolul 30

Atunci cînd subvențiile sînt acordate de către stat sau de sistemul de securitate socială în vederea salvgardarii angajarilor, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta utilizarea exclusiva a acestor subvenții în scopul prevăzut și a împiedica orice frauda sau orice abuz din partea beneficiarilor.

Articolul 31

Prezenta convenție revizuieste Convenția privind somajul, 1934. ART. 32

Ratificarile oficiale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrate de către acesta.

Articolul 33

1. Prezenta convenție nu va obliga decît statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare după 12 luni după ce ratificarile a doua state membre au fost înregistrate de către directorul general. 3. În continuare, aceasta convenție va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, la 12 luni după data înregistrării ratificării sale.

Articolul 34

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. Denunțarea nu va avea efect decît la un an de la data înregistrării sale.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție, care, în termen de un de la expirarea perioadei de 10 ani menționată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunțare prevăzută la prezentul articol, va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani și, ca urmare, va putea denunta prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 35

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizației.

2. Notificînd statelor membre ale organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 36

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, în scopul înregistrării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite, informații complete cu privire la toate ratificarile și toate actele de denunțare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

Articolul 37

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii sale totale sau parțiale.

Articolul 38

1. În cazul în care conferința va adopta o noua convenție care să revizuiasca total sau parțial prezenta convenție și numai dacă noua convenție nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții de revizuire va antrena, de plin drept, fără a se tine seama de art. 34 de mai sus, denunțarea imediata a prezentei convenții, sub rezerva ca noua convenție de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție va inceta sa mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre.

2. Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare în forma și conținutul sau pentru statele membre care au ratificat-o și care nu vor ratifica convenția de revizuire.

Articolul 39

Textele francez și englez ale prezentei convenții au aceeași valabilitate.