Acordul din 26 martie 1992

Articolul 1

Definiții

1. În sensul acestui acord:

a) termenul investiție înseamnă orice fel de active, investite de către un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, legate de activitățile economice și desemnează în special dar nu exclusiv:

(i) drepturi de proprietate mobila sau imobilă și orice alte drepturi cum ar fi: ipoteci, privilegii sau garanții;

(îi) acțiuni, obligațiuni, părți sociale și alte forme de interese în societăți sau interese în proprietatea unor astfel de societăți;

(iii) beneficii reinvestite;

(iv) drepturi de creanta sau alte drepturi referitoare la prestări avînd o valoare economică sau financiară;

(v) drepturi de proprietate industriala și intelectuală cum sînt: drepturi de autor, mărci de comerț, nume comerciale, brevete, procedee tehnice, know-how, goodwill, precum și alte drepturi similare;

(vi) concesiuni de afaceri conferite prin lege sau în virtutea unui contract, inclusiv concesiunile de cercetare, cultivare, extracție sau exploatare de resurse naturale;

b) termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, beneficii, dividende, dobinzi, sporuri de capital, redevențe, prime de conducere și drepturi de asistența tehnica sau alte onorarii;

c) termenul investitor desemnează:

(i) orice persoană fizica care este cetățean al oricărei părți contractante, în conformitate cu legile sale;

(îi) orice persoane juridică care își are sediul pe teritoriul oricărei părți contractante;

d) termenul teritoriu va desemna, cu privire la România și Finlanda, teritoriul care reprezintă România și Republica Finlanda.

2. Dacă exista perspectiva unei investiții pe teritoriul unei părți contractante, care ar urma să fie efectuată de o societate ce nu este acoperită de definitia din paragraful 1 c) (îi) al acestui articol, dar în care investitorii celeilalte părți contractante au interes predominant, prima parte contractantă, printr-un acord reciproc între cele doua părți contractante, va considera societatea ca una care se bucura de protecția acestui acord, în ceea ce privește investiția respectiva.

Articolul 2

Aplicabilitatea acestui acord

1. Acest acord se va aplica numai investițiilor efectuate în conformitate cu legile, reglementările și procedurile tarii gazda.

2. Potrivit dispozițiilor paragrafului 1 al acestui articol, acest acord se va aplica tuturor investițiilor efectuate pe teritoriul unei părți contractante, de către investitorii celeilalte părți contractante anterior sau ulterior intrării în vigoare a acestui acord. Cu toate acestea, acordul nu se va aplica vreunui diferend care a apărut anterior intrării în vigoare a acestui acord.

Articolul 3

Protejarea investițiilor

Fiecare parte contractantă, potrivit legilor și reglementărilor sale și în conformitate cu dreptul internațional, va asigura pe toată perioada un tratament just și echitabil pentru investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

Articolul 4

Tratamentul națiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va acorda investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante deplina siguranța și protecție, care în nici un caz nu va fi mai mica decît cea acordată investițiilor investitorilor unui stat terț. Fiecare parte contractantă va respecta orice obligație pe care și-a asumat-o referitor la investiții.

2. Dacă prevederile legale ale oricărei părți contractante sau obligațiile în baza dreptului internațional existente în prezent sau stabilite pe parcurs între părțile contractante, suplimentar față de acest acord, conțin o reglementare fie generală sau specifică, care indreptateste investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decît cel prevăzut de acest acord, aceasta reglementare, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala asupra prezentului acord.

3. Prevederile acestui acord referitoare la acordarea unui tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat investitorilor oricărui stat terț, nu vor fi astfel interpretate în sensul de a obliga o parte contractantă sa extindă asupra investitorilor celeilalte, beneficiul oricărui tratament, preferinta sau privilegiul rezultind din:

a) orice uniune vamală existenta sau viitoare, uniune economică sau acord cu privire la formarea unei zone de liber schimb sau alte forme de cooperare regionala la care oricare parte contractantă este sau poate deveni parte; sau

b) orice acord internațional sau aranjament cu referire integrală sau principala la impozitare sau orice legislație interna referitoare la impozitare.

Articolul 5

Exproprierea și despăgubirea

1. Nici o parte contractantă nu va lua nici un fel de măsuri de expropriere, naționalizare sau orice alte măsuri cu efect echivalent naționalizarii sau exproprierii, împotriva investiției unui investitor al celeilalte părți contractante cu excepția următoarelor cazuri:

a) măsurile sînt luate în interes public și în temeiul unei proceduri legale corespunzătoare;

b) măsurile nu sînt discriminatorii;

c) măsurile sînt însoțite de dispoziții referitoare la plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Aceasta despăgubire se va ridica la valoarea de piața a investițiilor afectate, imediat înainte ca măsurile la care s-a făcut referire mai sus în acest paragraf să fie luate sau să fie publicate și va fi liber transferabila în valută convertibilă de la partea contractantă la cursul oficial de schimb în vigoare la data la care s-a făcut evaluarea. Transferul se va efectua fără întîrziere nejustificată într-o perioadă care să fie necesară pentru completarea formalităților de transfer și în nici un caz sa nu depășească 6 luni. Despăgubirea va fi purtătoare de dobinda pînă la data plății la un curs bazat pe London Interbank Offered Rate (Libor) pentru valuta respectiva și perioada corespunzătoare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, și veniturilor dintr-o investiție în cazul lichidării, la sumele obținute din lichidare.

Articolul 6

Despăgubire pentru pierderi

Investitorilor oricărei părți contractante ale căror investiții suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante datorate unui război sau altui conflict armat, stării de necesitate, revoluției sau revoltei, li se va acorda de către cealaltă parte contractantă un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care acea parte îl acorda investitorilor oricărui stat terț în ceea ce privește restituirea, compensarea, despăgubirea sau alta recompensa privind valoarea. Astfel de plati vor fi liber transferabile între cele doua părți contractante.

Articolul 7

Repatrierea valorii investiției și a veniturilor

1. Fiecare parte contractantă va permite, în conformitate cu legile și reglementările sale, fără restrictii ori întîrziere nejustificată, dar în orice caz într-o perioadă ce nu va depăși 6 luni, transferul în orice valuta convertibilă al:

a) profiturilor nete, dividendelor, redevențelor, a onorariilor pentru asistența tehnica și de alt gen, a dobinzilor și altor venituri rezultind din orice investiții a investitorilor celeilalte părți contractante;

b) veniturilor rezultate din lichidarea totală sau parțială sau din vînzarea, oricărui obiect al investiției făcute de către investitorii celeilalte părți contractante;

c) fondurilor pentru plata împrumuturilor investitorilor unei părți contractante de la investitorii celeilalte părți contractante pe care ambele părți contractante le-au recunoscut ca investiții; iar

d) cu privire la cetățenii părții contractante, care sînt angajați în legătură cu implementarea unei investiții în teritoriul sau, al cistigurilor acestor cetățeni.

2. Părțile contractante vor permite, de asemenea, transferul liber de pe teritoriile lor a proprietăților mobiliare care constituie parte a unei investiții de către un investitor al celeilalte părți contractante.

3. Părțile contractante înțeleg sa acorde transferurilor la care se face referire în paragrafele 1 și 2 ale acestui articol un tratament la fel de favorabil ca cel acordat transferurilor care provin din investițiile făcute de investitorii oricărei tari terțe.

Articolul 8

Diferende dintre o parte contractantă și un investitor

1. Orice diferend legal dintre un investitor al unei părți contractante și cealaltă parte contractantă privind o investiție a celei dintii pe teritoriul celei din urma, care nu a fost rezolvată în mod amical într-o perioadă de 3 luni de la notificarea scrisă a reclamației, poate, la cererea oricărei părți în disputa, să fie supusă spre reglementare Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (denumit în continuare centrul) avîndu-se în vedere aplicarea prevederilor Convenției privind reglementarea diferendelor referitoare la investiții dintre state și cetățenii altor state, deschisă pentru semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965.

2. Fără a intră în contradictie cu prevederile paragrafului 1 al acestui articol referitor la prezentarea diferendului la arbitraj, investitorul va avea dreptul sa aleagă procedura de conciliere sau tribunalul teritorial al părții contractante, înainte ca diferendul să fie supus arbitrajului în conformitate cu paragraful 1 de mai sus.

3. Hotărîrile arbitrale vor fi recunoscute și aplicate de părțile contractante în conformitate cu Convenția din 1958 de la New York privind recunoașterea și aplicarea hotărîrilor arbitrajului extern.

Articolul 9

Diferende dintre părțile contractante

1. Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi reglementate, pe cît posibil, pe canale diplomatice.

2. Dacă un diferend între părțile contractante nu poate fi astfel soluționat într-un interval de 6 luni, acesta poate fi prezentat, la cererea oricărei părți contractante, unui tribunal arbitral.

3. Un astfel de tribunal arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în parte în următorul mod: în termen de 2 luni de la primirea cererii pentru arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Acești doi membri vor selecta apoi un cetățean al unui stat terț care, cu aprobarea celor două părți contractante, va fi desemnat președinte al tribunalului. Președintele va fi desemnat în termen de 2 luni de la data numirii celorlalți doi membri.

4. Dacă în decursul perioadelor specificate în paragraful 3 al acestui articol nu au fost efectuate numirile necesare, oricare parte contractantă poate, în absenta oricărui alt acord, sa invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este cetățean al uneia dintre părțile contractante sau este în alt mod împiedicat de la exercitarea funcției menționate, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este cetățean al uneia dintre părțile contractante sau dacă este, de asemenea, împiedicat sa exercite funcția menționată, membrul Curții Internaționale de Justiție, care urmează imediat în grad și nu este cetățean al uneia dintre părțile contractante și care nu este în alt mod împiedicat de la exercitarea funcției menționate, va fi invitat să facă numirile necesare.

5. Tribunalul arbitral va adopta hotărîrea sa cu majoritate de voturi. O astfel de hotărîre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Cheltuielile privind președintele și membrii tribunalului vor fi suportate în părți egale de către părțile contractante. Cu toate acestea, tribunalul poate să indice, în decizia sa, ca o parte mai mare a costurilor să fie suportate de una dintre cele doua părți contractante, iar aceasta sentinta va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Tribunalul își va stabili propria procedura.

Articolul 10

Subrogarea

Dacă o parte contractantă sau instituția desemnată de aceasta efectuează o plata oricăruia dintre investitorii săi, în virtutea unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște, fără însă a aduce un prejudiciu drepturilor primei părți contractante conform art. 9, transferul oricărui drept ori titlu al unui astfel de investitor către acea parte contractantă și subrogarea acelei părți contractante sau instituției sale desemnate în orice drept sau titlu.

Articolul 11

Intrarea în vigoare. Durata și expirare

1. Acest acord va intră în vigoare în 30 de zile după data la care părțile contractante și-au notificat una alteia ca cerințele legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.

2. Acordul va rămîne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani. După aceea va continua să fie în vigoare pînă la expirarea a 12 luni de la data la care oricare parte contractantă va da celeilalte o notificare scrisă de expirare.

3. Pentru investițiile făcute pînă la data la care expirarea acordului devine efectivă, prevederile art. 1-10 vor continua să aibă efect pentru perioada următoare de 15 ani, după data expirării, și fără a prejudicia aplicarea în continuare a prevederilor legislației generale internaționale.

Semnat la Helsinki la 26 martie 1992, în doua exemplare originale în limbile finlandeza, română și engleza, toate exemplarele fiind egal autentice. În caz de disputa, originalul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul

României,

Adrian Nastase,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul

Republicii Finlanda,

Paavo Vayrynen,

ministrul afacerilor externe