Decizia nr. 428/2016

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Costel Morărescu în Dosarul nr. 155/42/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.413D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal, răspunde pentru partea Agenția Națională de Integritate, Dragoș Vaida, șef serviciu în cadrul Direcției Generale Juridice a Agenției. Lipsește autorul excepției față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 203, nr. 204 și nr. 210 din 29 aprilie 2013.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 801 din 18 noiembrie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 155/42/2015, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Costel Morărescu, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că prevederile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

sunt neconstituționale, deoarece creează o confuzie între funcția de inspector de integritate și cea de judecător. Astfel, autorul excepției susține că raportul emis de Agenția Națională de Integritate, astfel cum este redactat și motivat, are caracterul unei veritabile hotărâri judecătorești. Acest caracter reiese din faptul că inspectorul de integritate dispune în ceea ce privește aplicarea acestuia și din faptul că, în cazul în care persoana verificată nu exercită calea de atac a contestației, acesta rămâne definitiv și prefectul îl pune în executare, în sensul că dispune încetarea mandatului său de primar. În continuare, apreciază că se află în fața unei situații speciale, rezultată din neconcordanța dintre prevederile Constituției și dispozițiile

Legii nr. 176/2010 , mai precis neconcordanța dintre rolul de judecător și acela de inspector de integritate care, în temeiul prevederilor de lege criticate, se consideră și el judecător. În final, consideră că activitatea unui inspector de integritate de a hotărî și a dispune cu privire la cele rezultate în urma unei verificări este neconstituțională și rezultă din caracterul ambiguu al legislației speciale adoptate pentru desfășurarea activității Agenției Naționale de Integritate, legislație necorelată cu prevederile constituționale.

7. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 10 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale raportat la art. 124, 125 și 126 din Constituție. Reține că inspectorii Agenției Naționale de Integritate nu desfășoară, prin atribuția prevăzută de

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 , o activitate de judecată, ci o activitate administrativă. De asemenea, activitățile desfășurate de inspectorii Agenției Naționale de Integritate nu sunt activități de jurisdicție, ci activități administrative, și ca urmare a acestora nu se pronunță hotărâri cu autoritate de lucru judecat, ci se întocmesc rapoarte de evaluare, care pot fi contestate la instanța de contencios administrativ.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011

și nr. 204 din 29 aprilie 2013, reținând că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea definitivă a încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte de evaluare care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții publice competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale, sens în care invocă punctul său de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 72 din 26 februarie 2015

și nr. 638 din 11 noiembrie 2014.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, prevederi de lege având următorul cuprins: "Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități: [...]

h) aplică sancțiunile și iau măsurile prevăzute de lege în competența acestora."

14. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 referitor la statutul judecătorilor și art. 126 privind instanțele judecătorești.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin

Decizia nr. 801 din 18 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 10 februarie 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate cu acest obiect. Cu acel prilej, Curtea a reținut că aplicarea sancțiunilor de către inspectorul de integritate nu are natură jurisdicțională, ci reprezintă exercitarea prerogativelor de putere publică, de către funcționarii publici, concretizate prin acte ce sunt supuse controlului instanțelor judecătorești.

Sancțiunile specifice

Legii nr. 176/2010 , astfel cum sunt stabilite prin Titlul III al legii, sunt aplicate de inspectorii de integritate și fac parte din ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite prin

Legea nr. 144/2007 , în scopul realizării prerogative de putere publică, așa cum acestea sunt definite de dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit

art. 30 din Legea nr. 176/2010 , constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de lege se fac de către persoanele împuternicite din cadrul Agenției Naționale de Integritate, conform prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, această aplicare a sancțiunilor, concretizată prin acte administrative specifice, ce pot fi contestate la instanțele judecătorești competente, reprezintă materializarea prerogativelor de putere publică care privesc, pe de o parte, punerea în executare a legilor și celorlalte acte normative și, pe de altă parte, asigurarea premisei respectării art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii.

16. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competența inspectorului de integritate, Curtea a reținut că, așa cum rezultă din teza a doua a normei legale supuse controlului de constituționalitate, inspectorii de integritate iau, în mod exclusiv, măsurile prevăzute de lege în competența acestora. Astfel, potrivit

art. 22 din Legea nr. 176/2010 : Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ [alin. (2)]; Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile, dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ; Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare [alin. (3)]; dacă în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condițiile art. 17 alin. (5) teza a doua [alin. (4)].

17. În aceste condiții, Curtea a constatat că toate măsurile, inclusiv cele sancționatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanțele judecătorești competente și că acestea reprezintă acte prin care se urmărește protejarea valorilor sociale și a principiilor legalității, obiectivității și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice.

18. În acord cu jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013,

Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014,

Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015), Curtea a reiterat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci activitate administrativă, realizată în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, evaluând fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor judecătorești competente, astfel încât atribuția de a aplica sancțiuni, conferită de legiuitor inspectorului de integritate, prin lit. h) a

art. 10 din Legea nr. 176/2010 , reprezintă practic o continuare a acestei idei. Totodată, activitatea desfășurată, potrivit

Legii nr. 176/2010 , de inspectorul de integritate poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele

Deciziei nr. 801 din 18 noiembrie 2015 , precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Morărescu în Dosarul nr. 155/42/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2016.