Decretul nr. 2294/1924
privind Legea minelor
prezumat în vigoare
Partea ÎNTÂIA
Titlul PRELIMINAR
Dispozițiuni generale
Articolul 1
Sînt și rămîn ale Statului în toată dezvoltarea lor, de la suprafața pînă la orice adancime, zacamintele substanțelor minerale din care se pot extrage metale, metaloide sau combinatiuni ale acestora, precum și zacamintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere și gazele naturale de orice fel, precum și bogățiile de orice natura ale subsolului.
Rămîn la dispozițiunea proprietarului suprafeței: masele de roce comune, carierele de materiale de construcție și depozitele de turba, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat în baza legilor anterioare.
Izvoarele minerale și apele subterane mineralizate, sau apele curative în genere, urmează regimul special prevăzut în această lege.
Articolul 2
Din punct de vedere al naturii drepturilor și al condițiunilor în care aceste drepturi vor fi acordate și exercitate, substantele care formează obiectul prezentei legi se grupează în următoarele clase naturale:
I. Combustibili minerali:
a) Cărbuni: Antracit, huila, cărbune brun, lignit;
b) Bitumine:
1. Solide: Substanțe asfaltoase naturale, ozocherita, sisturi bituminoase de orice fel;
2. Lichide: Petrol brut (țiței) cu gazele sale de zacamant și derivatele sale naturale, precum și orice alt bitum lichid;
3. Gazeiforme: Hidrocarburi gazoase care formează zăcăminte proprii.
II. Minereuri metalifere și alte minerale și roci, cat și apele lor de cimentare, conținînd:
a) Platina, aur, argint, uran, radium și elementele radioactive în genere, molibden și elementele lor conexe;
b) Plumb, zinc, cupru, bismut, antimoniu, nikel, cobalt staniu, titan, selen, telur, cadmiu, sulf, tungsten, mercur și metalele lor înrudite;
c) Fier, mangan, crom.
III. Minereuri de aluminiu și în genere silicati aluminosi, magnezieni și cu alte baze, minerale fluorifere, minerale cu bariu și strontiu, ca: Bauxit, alunite, corindon comun, mica feldspati, caolin, magnezit, talc, asbest, fluorina, baritina.
IV. Grafit și roce grafitoase.
V. Fosfati în genere: Fosfarite, apatite.
VI. Minerale cu toriu și pamanturi rare: Monazita, torită, cerita și alte minerale cu elemente rare.
VII. Pietre prețioase și seminobile, ca: Diamant, smaragd, corindoni, beryll, topaz grenate, opal nobil, turmaline, agate, cristalul de roca cu varietatile sale colorate, succin (chilimbar) și alte resine minerale.
VIII. Saruri și ape sarate: Sare gema, saruri de potasiu și alte saruri, fie asociate cu sarea gema în același zacamant, fie formând zăcăminte distincte; izvoare sarate și ape sarate de zacamant cu iod și brom; Sarea de mare, de lacuri și lagune; Nitratii, horatii și sarurile asociate.
IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarbure gazoase ca: Bioxidul de carbon, gazele nobile și orice alte gaze și emanatiuni.
X. Izvoare minerale și ape subterane mineralizate sau ape curative în genere; lacuri și lagune mineralizate, namoluri.
XI. Turba.
XII. Mase de roce comune compacate sau formând depozite mobile, precum: Calcare, gips, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrisuri, marne, argile și orice materiale utilizate la construcții sau ca ornament, precum și la fabricarea materialelor industriale comune.
Dacă în cuprinsul tarii se va constata existenta unor substanțe minerale nearătate în clasificarea de mai sus, ele vor fi repartizate printr-o decizie a ministrului industriei și comerțului în clasa de zăcăminte cărora aparțin sau cu care s-ar inrudi. Aceasta deciziune va fi luată în baza avizului conform al consiliului superior de mine și va fi publicată în Monitorul Oficial.
Asupra determinării substanțelor lăsate la dispozițiunea proprietarului suprafeței decide ministrul, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Articolul 3
Punerea în valoare a substanțelor miniere se va face după normele prevăzute în legea de fața.
În acest scop se deosebesc doua regimuri:
Regimul substanțelor care aparțin Statului;
Regimul substanțelor rămase la dispoziția proprietarului suprafeței.
Titlul I Regimul de punere în valoare a substanțelor minerale care aparțin Statului
Capitolul 1
Articolul 4
Dreptul de a valorifica substantele minerale care aparțin Statului, se exercită de el, fie direct, fie transmitandu-l particularilor, după normele și în condițiunile prezentei legi.
Concesiunile se acordă numai în regiuni declarate în prealabil proprietate miniera concesionabila, pe baza prospectiunilor urmate de lucrări de explorare, prin care s-a dovedit neîndoios existenta unui zacamant exploatabil.
Regiunile petrolifere și gazeifere, aflate în vecinătatea imediata a regiunilor în exploatare și în care continuitatea zacamantului poate fi considerată ca suficient dovedită, vor putea fi declarate proprietate miniera concesionabila, după normele legii de fața, fără a se mai face lucrări de explorare.
Limitele acestor regiuni vor fi fixate pe baza rezultatelor capatate prin lucrările de exploatare invecinate.
În regiuni necunoscute, lucrările premergătoare declarării proprietății miniere concesionabile și instituirii concesiunii constau în:
a) Prospecțiuni;
b) Explorari prin permis exclusiv în limitele unui perimetru rezervat.
Prospectiunea
Permis de prospecțiune
Articolul 5
Prospectiunea urmărește cercetarea generală la suprafața a unei regiuni, fie prin studii geologice, fie prin masurari fizice bazate pe proprietățile magnetice, electrice sau pe alte constante fizice ale substanțelor minerale, precum și prin mici lucrări la suprafața, în scop de a determina punctele unde existenta unui zacamant este probabila.
Pentru acest fel de cercetări și lucrări, Ministerul Industriei și Comerțului poate acorda o permisiune de prospecțiune pe termen de un an persoanelor sau întreprinderilor care dovedesc capacitate tehnica pentru asemenea cercetări.
Permisiunea de prospecțiune poate fi reînnoită din an în an.
Din aceasta permisiune nu decurge vreun drept la acordarea explorării sau exploatării.
Ea se poate acorda pentru aceeași regiune la mai multe persoane sau întreprinderi.
Toate prospectiunile întreprinse de stat vor fi făcute prin institutul geologic al României, pe lîngă care se va înființa un serviciu special. Acest serviciu va urmări și rezultatele prospectiunilor și explorarilor acordate particularilor.
Permisele de prospecțiune precum și însărcinările date de către Minister spre a face prospecțiuni și studii de teren, fără a produce degradari suprafeței, indreptatesc pe titularii acestor acte sa treacă prin orice proprietate.
Proprietarii suprafeței nu pot împiedica asemenea studii de interes obștesc.
Autoritățile administrative sînt obligate a da la nevoie tot concursul.
Taxa anuală pentru permisul de prospecțiune va fi de 1.000 lei. Prospectiunile întreprinse de stat sînt scutite de aceasta taxa.
Capitolul 2 Explorarea
Articolul 6
Explorarea cuprinde lucrări miniere mai importante, care constau în puțuri sau sondaje adânci, galerii pe intinderi mari, efectuate în punctele alese pe baza lucrărilor de prospecțiune.
Ea urmărește să constate efectiv existenta și dezvoltarea unui zacamant exploatabil.
Permis exclusiv
Pentru acest fel de lucrări și cercetări se acordă un permis exclusiv pe termen limitat pentru explorarea regiunii în limitele unui perimetru rezervat.
Acordarea permisului exclusiv constituie un drept la obținerea ulterioară a concesiunii, în limitele și condițiunile arătate mai jos.
Exploratorul este ales de stat; la alegere se va avea în vedere capacitatea sa tehnica și financiară.
Statul va putea întreprinde însuși lucrări de explorare, fie singur, fie în asociație cu alții și, pe cat posibil, sindicand interesele proprietarilor suprafeței și ale producătorilor existenți. Lucrările vor fi executate după normele prevăzute în legea pentru exploatarea și controlul întreprinderilor de stat cu caracter economic și cu observarea prescripțiunilor din legea de fața.
Articolul 7
Regiunile necunoscute, care urmează a fi explorate prin permis exclusiv, vor fi fixate de Ministerul Industriei și Comerțului, prin deciziune ministerială data după ce se va lua și avizul consiliului superior de mine. Deciziunea va fi publicată în Monitorul Oficial.
Perimetrul rezervat pentru explorare va avea forma patrata sau dreptunghiulara, cu laturile orientate Nord-Sud și Est-Vest.
La perimetrele de forma dreptunghiulara, raportul între latura scurta și cea lungă va respecta proporția minima stabilită la clasa respectiva de zăcăminte.
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare nu poate fi mai mica decât suprafața minima, asupra căreia se poate institui o concesiune în clasa respectiva de zăcăminte.
La zacamintele în aluviuni, forma perimetrului rezervat nu este supusă cerinței de mai sus, ci urmează în genere sinuozitatea depunerii aluvionare.
Forme pentru explorare prin permis exclusiv
Articolul 8
Permisul exclusiv se acordă prin decret regal după propunerea ministrului Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Întreprinderea sau persoana căreia s-a acordat permis exclusiv de explorare va plati în timpul valabilității permisului exclusiv o taxa anuală de la 2.000 lei pînă la 10.000 lei, după normele stabilite prin regulament. Aceasta taxa se va achită în prima luna a fiecărui an.
Articolul 9
Cererea pentru permis exclusiv va fi facuta în patru exemplare, cu formele prevăzute în regulamentul de aplicare al legii.
La aceasta cerere se va anexa:
1. Un memoriu de proispectiune asupra regiunii unde se afla situat perimetrul solicitat, însoțit de o harta pe scara 1:20.000 pînă la 1:100.000 a regiunii care cuprinde perimetrul solicitat.
În memoriu se va arata programul de lucrări pe care petiționarul înțelege a-l executa.
2. Planul cotat în scara 1:5.000 sau 1:10.000 al perimetrului solicitat și în raport cu perimetrele invecintate.
Planul va fi depus în șase exemplare executate pe panza de calc și va fi însoțit de o lista a proprietarilor suprafeței inglobate în perimetru, omiterea unora dintre proprietari neputând împiedica acordarea permisului.
3. Actele, prin care se justifica aptitudinea financiară și tehnica a solicitatorului, de a întreprinde și conduce lucrări de explorare pentru substantele solicitate și de a satisface obligațiunile de plată, pentru lucrări și indemnizari pentru ocuparea suprafeței și orice taxe.
4. Actele pentru justificarea naționalității petitionarului, dacă este o întreprindere individuală, sau a membrilor consiliului de administrație și a personalului care are semnatura socială, dacă este societate.
5. Dacă cererea este facuta în numele unei societăți, se va anexa un exemplar al statutelor, un exemplar din actul de constituire al societății și împuternicirea persoanei care prezintă cererea.
Articolul 10
Cererea va fi înregistrată la autoritatea miniera regionala și se va trece într-un registru special.
Autoritatea miniera regionala va remite în același timp solicitatorului o copie a cererii și planului cu data și numărul de înregistrare, semnată de șeful autorității miniere regionale.
Aceasta autoritate, examinând cererea și actele, transmite Ministerului Industriei și Comerțului, în termen de 10 zile de la înregistrare, dosarul cu actele ce-l însoțesc și cu propunerile sale motivate.
Ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, hotărăște în ultima instanța prin deciziune motivată dacă e locul de a se da curs cererii.
Articolul 11
Dacă Ministerul a dat curs cererii, dosarul este înapoiat autorității miniere regionale, iar aceasta transmite primăriilor comunelor, pe al căror teritoriu se găsește perimetrul, o copie a cererii, a planului și a listei proprietarilor suprafeței cuprinse în perimetru.
Primarul afișează cererea și tine aceste acte la dispozițiunea proprietarilor suprafeței timp de 10 zile de la primirea lor. În acest interval va reuni pe locuitori, prin bataie de toba sau prin alte mijloace, într-o duminica sau sărbătoare, și le va aduce la cunoștința obiectul cererii, încheind despre acesta procesul-verbal.
Proprietarii suprafeței inglobate în perimetru, și oricine ar pretinde vreun drept asupra sau în legătură cu acest perimetru, vor prezenta în scris primăriei locale observațiunile ce ar avea de făcut, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de afișare.
În 3 zile cel mult după acest termen, primăria înapoiază autorității miniere regionale dosarul respectiv împreună cu toate actele doveditoare de afișarea cererilor, de încunoștiințarea proprietarilor suprafeței și de observațiunile ce s-ar fi făcut.
Autoritatea miniera regionala este obligată de a vizita regiunea, în termen de 10 zile de la primirea dosarului, după care își va da avizul motivat asupra cererii de explorare.
Dosarul cu avizul motivat este înaintat în termen de 10 zile de la data vizitarii regiunii; Ministerul Industriei și Comerțului, care hotărăște asupra cererii.
Un caiet de sarcini acceptat și semnat de exploratorul ales de Stat va fixa obligațiunile de lucru.
Caietul de sarcini va prevede obligațiunea pentru explorator ca, în primele douasprezece luni de la data punerii în posesie, sa înceapă și sa continue fără întrerupere lucrările de explorare, în toată durata permisului.
Articolul 12
Decretul regal prin care se acordă explorarea, împreună cu caietul de sarcini privitor la obligațiunile ce incumba exploratorului vor fi publicate în Monitorul Oficial, în același timp decretul va fi trimis în copie la autoritatea miniera regionala spre a fi afișat la sediul autorității și la primăria unei comunei unde se afla situat perimetrul.
Publicarea și afișarea se fac pe cheltuiala exploratorului.
Permisele exclusive vor fi trecute în cartea miniera.
Permisul exclusiv este indivizibil.
Transmiterea permisului se poate face, sub sancțiunea nulității, numai cu autorizarea Ministerului Industriei și Comerțului, data cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Lucrări prin permis exclusiv
Articolul 13
Punerea în posesie se face de autoritatea miniera regionala, prin încheiere de proces-verbal, în termen de 15 zile de la data publicării decretului în Monitorul Oficial. Cheltuielile de punere în posesie sînt în sarcina exploratorului și vor fi fixate prin regulament.
Mențiune despre aceasta punere în posesie se va face în cartea miniera.
Articolul 14
Titularul permisului exclusiv nu poate ocupa terenul și începe executarea lucrărilor de explorare înainte de a fi plătit proprietarului suprafeței ocupate despăgubirea cuvenită conform legii.
La fixarea acestor despăgubiri se va urma aceleași reguli ca și la ocuparea suprafețelor de către concesionarii minelor.
Articolul 15
Lucrările de explorare nu trebuie să se transforme în exploatare.
Substantele dobândite în lucrările de explorare vor putea fi lăsate, în anumite condițiuni, la dispozițiunea exploratorului, cu autorizarea Ministerului Industriei și Comerțului.
Titularul permisului este dator sa îndeplinească, sub sancțiunea retragerii, toate obligațiunile înscrise în lege, în decret și în caitul de sarcini.
În fiecare luna exploratorul va trimite autorității miniere regionale rapoarte lunare asupra mersului lucrărilor și rezultatelor obținute.
La expirarea permisului, sau în momentul cînd explorarile au dat rezultat favorabil, va remite un memoriu general asupra regiunii explorate cu lucrările efectuate și rezultatele dobândite.
Articolul 16
Într-o regiune necunoscută se pot acorda aceleiași întreprinderi doua sau mai multe permise exclusive pe perimetre alăturate sau izolate, sau chiar pe tinuturi miniere a căror întindere se va fixa de ministru, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României. Pentru fiecare perimetru sau ținut se vor stabili obligațiunile corespunzătoare de lucru.
Nu se poate acorda la persoane sau întreprinderi diferite permis exclusiv de explorare pe perimetre care se suprapun total sau parțial, chiar cînd s-ar cere pentru substanțe diferite.
Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanțe minerale, însă numai pentru substanțe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Aceasta acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferinta concesionarului.
Concesionarul minei instituite poate cere, în acest caz, de la noul explorator o cauțiune prealabilă pentru daunele ce i s-ar cauza prin explorari.
Cauțiunea se fixează de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul consiliului superior de mine.
Partea nemultumita cu suma fixată drept cauțiune se va putea adresa justiției; prin aceasta nu se vor împiedica ori suspenda lucrările de explorare.
Cînd permisul exclusiv se acordă altuia decât concesionarului minei, Ministerul va fixa de asemenea condițiunile în care trebuie să facă lucrările de căutare, spre a nu se aduce prejudicii lucrărilor de exploatare ale minei.
Articolul 17
Durata permisului exclusiv pentru explorarea oricărei substanțe minerale în limitele unui perimetru rezervat este de trei ani.
Durata permisului exclusiv de explorare se calculează de la punerea în posesie asupra terenului.
Permisul exclusiv poate fi prelungit pe o noua perioada, pînă la trei ani, dacă exploratorul și-a îndeplinit obligațiunile de lucru în timpul primei perioade, deși n-a atins zacamantul. Aceasta noua prelungire se va da cu avizul conform al Institutului Geologic.
În acest caz permisul exclusiv se prelungește din an în an, este perioada primilor trei ani, pînă la împlinirea celui de al saselea an, socotit de la data cînd începe durata permisului.
Prelungirea se acordă sub condițiunea ca exploratorul sa fi satisfăcut, la fiecare cerere de prelungire anuală, obligațiunile de lucru stabilite de autoritatea miniera, conform prevederilor legii de fața și caietului de sarcini.
Încetarea dreptului de explorare prin permis exclusiv
Articolul 18
Drepturile de explorare prin permis exclusiv, precum și alte drepturi miniere obținute în baza permisului exclusiv, încetează de la sine, fără a mai fi nevoie de o dispozițiune specială sau formalitate, în următoarele cazuri:
a) Prin expirarea termenului pentru care a fost dat permisul;
b) Prin renunțarea exploratorului;
c) Prin retragerea permisului exclusiv.
Articolul 19
Permisul exclusiv se poate retrage de către Ministerul Industriei și Comerțului:
a) Pentru neglijența repetată de a comunică autorității miniere rezultatele lucrărilor de explorare și alte date cerute;
b) În cazul prevăzut la Art. 12, alineatul ultim;
c) Cînd lucrările nu au fost începute în termen, sau cînd au fost suspendate mai mult de 30 de zile fără motiv temeinic, sau cînd nu sînt continuate cu intensitatea prescrisă de autoritatea miniera;
d) În caz de executare nerationala a lucrărilor, avînd ca urmare degradarea zacamantului;
e) Pentru abateri grave de la obligațiunile prevăzute în caietul de sarcini, sau în această lege.
Retragerea permisului se hotărăște de consiliul superior de mine, după chemarea părților.
Retragerea permisului se publică prin Monitorul Oficial, declarindu-se liber perimetrul respectiv.
Articolul 20
Controlul explorarilor se exercită de autoritatea miniera, care este indreptatita nu numai sa urmărească lucrările, ci sa și aibă un reprezentant al său la aceste lucrări.
Capitolul 3 Concesiunea
Declararea proprietății miniere concesionabile
Articolul 21
O regiune va fi declarata proprietate miniera concesionabila numai după ce prin lucrările de explorare efectuate prin permis exclusiv, sau prin lucrările de exploatare invecinate, s-a dovedit, neîndoios, existenta unui zacamant exploatabil.
Declararea unei regiuni ca proprietate miniera concesionabila se va face printr-un jurnal al consiliului de miniștri, după propunerea ministrului industriei și comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, și după distincțiunile arătate în această lege.
Din momentul declarații unei regiuni ca proprietate miniera concesionabila, încetează valabilitatea permisului exclusiv pentru portiunile de perimetru cuprinse în limitele regiunii declarate cunoscute, asa cum se arata la art. 23 alin. II.
Zăcăminte de orice substanțe minerale, altele decât cele prevăzute la art. 2 în clasele: I b, 2 și 3; VIII, IX și X
Articolul 22
La zacamintele de orice substanțe minerale, altele decât cele prevăzute la art. 2, în clasele: I b, 2 și 3; VIII, IY și X, pentru a declara ca proprietate miniera concesionabila o parte din suprafața perimetrului rezervat, trebuie să fie explorate cu rezultat favorabil cel puțin două puncte ale aceluias zacamant situate în interiorul perimetrului rezervat.
Aceasta parte va fi cuprinsă în limitele unui perimetru de forma patrata sau dreptunghiulara, cu laturile orientate Nord-Sud și Est-Vest și de întinderea prevăzută în partea a doua a legii, la clasa respectiva de zacamant.
Pentru mărirea suprafeței perimetrului concesionabil pînă la maximum prevăzut la clasa respectiva de zăcăminte, se cer cel puțin trei puncte explorate cu rezultat favorabil și situate în mod potrivit cu extensiunea zacamantului.
La alte zăcăminte decât cele stratiforme, autoritatea miniera va hotărî, după lucrările executate și rezultatele obținute, dacă se poate declara proprietate miniera concesionabila.
Un punct explorat cu rezultat favorabil presupune ca zacamantul a fost atins în acel punct și urmărit, fie în directiune, fie în adancime, pe distanțe suficiente spre a constata puterea sau dezvoltarea sa, natura și calitatea substanțelor minerale. Aceste elemente vor fi luate în considerare spre a aprecia dacă, fața cu progresele tehnice sau metalurgice la acea epoca, un atare zacamant poate fi considerat exploatabil, presupunand ca-și conserva în directiune și în adancime dezvoltarea constatată în punctul explorat.
Hidrocarburi lichide (petrol) cu gazele lor și hidrocarburi gazoase, formând zăcăminte proprii
Articolul 23
La hidrocaburile lichide (petrol) cu gazele lor și la hidrocarburile gazoase formând zăcăminte proprii, un punct explorat cu rezultat favorabil, indreptateste a declara ca proprietate miniera concesionabila o regiune formată în jurul punctului explorat și cuprinsă între limitele determinate după avizul consiliului superior de mine și al Institutului Geologic al României.
a) În regiuni explorate prin permis exclusiv
Cînd rezultatele studiilor și lucrărilor sînt apreciate ca suficiente pentru a recunoaște existenta și continuitatea zacamantului afară din limitele perimetrului rezervat, regiunea ce urmează a fi declarata proprietate miniera concesionabila poate fi extinsă afară din limitele acestui perimetru. Aceasta extindere poate avea loc și în perimetrul rezervat altui explorator; în acest din urmă caz însă numai pînă la jumătatea distantei de la hotarul dintre perimetrele adiacente și cea mai apropiată lucrare de explorare începută efectiv și aflată în curs de executare.
Articolul 24
Odată cu formarea regiunii considerată ca proprietate miniera concesionabila, Ministerul va proceda la împărțirea regiunii în perimetre de concesiune. Aceste perimetre vor fi reunite în trei grupe, în vederea concesionarii lor, după normele și distincțiunile arătate în partea a doua a legii.
La zacamintele de petrol și la cele de hidrocarburi gazoase, care formează zăcăminte proprii, un punct explorat cu rezultat favorabil se apreciază după distincțiunile arătate la clasa respectiva de zăcăminte.
b) În regiuni neexplorate prin permise exclusive, însă care pot fi considerate și declarate cunoscute pe baza lucrărilor de exploatare invecinate
Articolul 25
Regiunile petrolifere sau gazeifere, neexplorate, însă imediat invecinate cu lucrări în curs de exploatare, care dovedesc existenta și continuitatea zacamantului, vor putea fi declarate proprietate miniera concesionabila, fără a se mai acorda permise exclusive.
Limitele regiunii declarate proprietate miniera concesionabila, vor fi determinate de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României.
În mod analog, ca și la regiunile explorate prin permis exclusiv, se va proceda la împărțirea regiunii în perimetre de concesiune și la reuniunea acestor perimetre în grupe.
Decret pentru declarare
Articolul 26
Jurnalul pentru declararea proprietății miniere concesionabile va cuprinde:
a) Limitele și suprafața regiunii declarate cunoscute; lucrările de explorare efectuate și rezultatele lor;
b) Clasa substanțelor minerale care vor face obiectul concesiunii;
c) La zacamintele de petrol se va arata împărțirea regiunii în perimetre, numărul lor, suprafața fiecărui perimetru, reuniunea lor în grupe în vederea concesionarii, precum și grupa de perimetre care formează rezerva statului.
Jurnalul va fi publicat în Monitorul Oficial. El va fi afișat la autoritatea miniera respectiva și la primăriile pe al căror teritoriu se întinde regiunea declarata proprietate miniera concesionabila.
În același timp vor fi depuse la Ministerul Industriei și Comerțului și la autoritatea miniera regionala, spre consultare:
a) Planul regiunii;
b) Condițiunile generale de concesiune, care vor fi stabilite de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, și care vor servi de baza pentru întocmirea unui caiet de sarcini.
Pentru orice clasa de zăcăminte, jurnalul va fi însoțit de planul regiunii cu pozițiunea lucrărilor de explorare și cu rezultatele obținute.
La zacamintele de bitumine lichide, planul ce însoțește jurnalul va indica diviziunea regiunii în perimetre de concesiune, cu suprafața fiecăruia și reuniunea acestora în grupe.
Perimetrele de concesiune și grupele formate vor fi individualizate pe plan prin litere sau numere, precum și prin puncte topografice, localități, vai, râuri, sau orice alte semne distinctive.
Izvoare minerale
Articolul 27
Izvoarele minerale și ape subterane mineralizate, sau ape curative în genere, lagunele mineralizate, sînt supuse la doua regimuri distincte:
a) Regimul simplei autorizari;
b) Regimul declarării de utilitate publică
Declararea unei substanțe din aceasta clasa, ca fiind supusă unuia din regimurile menționate mai sus, impune proprietăților invecinate o servitute prin formarea unor perimetre de protectiune.
Capitolul 5 Instituirea concesiunilor de exploatare
Articolul 28
Instituirea concesiunilor de exploatare este supusă regimului fixat în dispozițiunile generale de mai jos, aplicabile la toate clasele de zăcăminte, precum și regimului special prevăzut la fiecare clasa de zăcăminte.
Dispozițiunile acestei legi se aplică și statului, dacă singur și-ar pune în valoare bogățiile sale minerale.
Dispozițiuni generale.
Articolul 29
Concesiunile pot fi instituite numai în cuprinsul regiunilor declarate proprietate miniera concesionabila, conform art. 21 și următorii.
O distinctiune se face pentru zacamintele aluvionare, în ce privește forma perimetrului de concesiune. La aceste zăcăminte, perimetrul poate urma, în sensul lungimii, sinuozitatile raului sau ale sedimentului aluvionar, iar la capetele sale el va fi limitat prin hotare duse perpendicular pe direcția cursului apei sau a terasei de aluviuni.
Articolul 30
Suprafața perimetrului de concesiune se va fixa în raport cu numărul punctelor explorate cu rezultat favorabil. O distinctiune se face pentru zacamintele de petrol și de hidrocarburi gazoase, pentru gaze naturale afară de hidrocarburi, pentru izvoarele minerale și ape mineralizate în genere. În aceste clase de zăcăminte, formarea perimetrului de concesiune urmează regimul special prevăzut în partea a doua a legii.
Se pot reuni concesiuni adiacente, cînd o atare reuniune este reclamata de cerințele economiei miniere, însă numai cu autorizarea ministerului Industriei și Comerțului și cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Articolul 31
Durata concesiunii se va stabili în raport cu întinderea perimetrului în limitele prevăzute la fiecare clasa de zacamant, avîndu-se în vedere condițiunile de zacamant, precum și cele de exploatare.
Termenul de valabilitate va fi calculat cu începere de la 1 ianuarie al anului care urmează publicării în Monitorul Oficial a decretului regal de instituirea concesiunii.
Articolul 32
Concesiunile se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăți anonime miniere române, după prevederile codului comercial și care satisfac în același timp dispozițiunile prevăzute în legea de fața precum și cooperativelor miniere.
Societățile anonime române care îndeplinesc condițiunile prevăzute în legea de fața și în ale căror statute se prevede de a face și exploatări miniere se vor bucura de aceleași drepturi la acordarea concesiunilor ca și societățile anonime miniere române.
Cînd exploratorul este nu o întreprindere, ci o persoană, i se va acorda un termen de un an pentru a constituit o societate în condițiunile legii.
Dacă în acest termen exploratorul nu va putea constitui o asemenea societate, statul rămîne liber a acorda concesiunea unei societăți miniere, rezervand exploratorului drepturile prevăzute în lege.
Concesiunile pot fi acordate și persoanelor morale de drept public.
Capitalul societății va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii, iar personalul tehnic va trebui să aibă experienta necesară în organizarea și conducerea exploatarilor miniere și în valorificarea produselor din clasa respectiva de zăcăminte.
Articolul 33
La constituirea societăților anonime miniere române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:
a) Acțiunile vor fi nominative și de valoare nominală maxima de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administrație. Între români aceasta autorizare nu e necesară.
b) Numărul voturilor fiecărui acționar va fi limitat;
c) La sporiri de capital, numai 70% din spor se va da vechilor acționari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult pînă la 10% se va rezerva funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii în aceleași condițiuni ca și vechilor acționari; restul va fi distribuit la actionarii noi, dându-se preferinta subscriitorilor cu sume mici. Subscriptiunile vor fi publice;
d) Capitalul deținut de cetățenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, care în decurs de 10 ani de la promulgarea legii se obliga a se naționaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;
e) Doua treimi dintre membrii consiliului de administrație, ai comitetului de direcție și dintre cenzori, precum și președintele consiliului de administrație, vor fi cetățeni români:
Societățile anonime actuale care nu îndeplinesc aceste condițiuni, vor putea beneficia de avantajele societăților anonime miniere române, dacă în primii zece ani de la promulgarea legii de fața se transforma după normele arătate mai sus și cu condițiunea ca de la început majoritatea membrilor consiliului de administrație, comitetului de direcție, precum și președintele să fie români. În caz de neconformare din vina societății, în acest termen, concesiunea va fi retrasă.
Articolul 34
Întreprinderea din care face parte exploratorul are drept asupra unui perimetru format în jurul punctelor explorate cu rezultat favorabil, în condițiunile legii.
Regimul concesiunilor
Articolul 35
Concesiunea miniera se va institui și acorda de stat prin una din următoarele forme:
a) Pe baza de redeventa către stat;
b) Sub forma unei asociațiuni între stat și întreprinderea concesionara;
c) Sub forma unei combinatiuni a sistemelor de mai sus.
Regimul concesiunilor redeventiare
Articolul 36
Cînd concesiunea este instituită pe bază de redeventa către stat, aceasta redeventa va fi luată din produsul extractiunii dacă este negociabil sau dacă poate fi predat uzinelor fără a fi transformat; ea va fi luată numai din produsul concentrat prin operațiuni consecutive și anexe exploatării, dacă produsul brut urmează a fi supus la operațiuni de concentrare, spre a putea fi negociabil ori predat uzinelor metalurgice.
Redeventa cuvenită statului va fi percepută după normele prevăzute de lege pentru fiecare clasa de zăcăminte.
Regimul concesiunilor prin asociațiune cu statul
Articolul 37
Asociatiunea între stat și capitalul particular va fi constituită atît pentru exploatare cat și, dacă va fi cazul, pentru operațiunile industriale și comerciale consecutive și anexe exploatării.
Pentru aportul sau, statul are dreptul la o participare progresiva din beneficii, conform normelor generale prevăzute în legea pentru comercializarea întreprinderilor de stat cu caracter economic. Consiliul ministrilor va stabili, în fiecare caz aparte, scara progresivitatii participării la beneficii, care va fi proporțională cu aportul statului.
Regimul mixt de concesionare
Articolul 38
Cînd concesiunea se instituie sub forma unei asociațiuni între stat și capitalul particular, statul va lua, în natura sau numerar, numai o parte din redeventa ce i se cuvine, iar pentru rest va primi titluri de ale întreprinderii concesionare.
Participarea proprietarilor suprafeței la capitalul întreprinderii și la redeventa
Articolul 39
Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redeventa a proprietarilor suprafețelor cuprinsă în perimetrul concesionat, cînd o atare participare este prevăzută, se regulează după regimul fixat în partea a doua a legii de față.
Acest drept la redeventa se recunoaște numai pentru zacamintele care după legile în vigoare la promulgarea Constituției, erau lăsate la libera și exclusiva dispoziție a proprietarilor suprafeței.
Redeventa atribuită proprietarilor suprafeței prin această lege va fi stabilită după cota prevăzută la clasa respectiva de zăcăminte. Aceasta redeventa se va împărți între toți proprietarii, proporțional cu suprafața fiecărei proprietăți cuprinse în perimetru.
Statul poate lua aceasta redeventa în natura, achitand-o proprietarilor suprafeței cu preț de învoiala.
Constatarea și fixarea prețului redeventei se va face după regulile prevăzute la art. 128 pînă la 131.
Articolul 40
La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, statul atribuie proprietarului suprafeței dreptul de a participa, în anume condițiuni, la capitalul întreprinderii concesionare.
Cota rezervată proprietarilor suprafeței cuprinse în perimetru, la capitalul întreprinderii concesionare, va fi fixată de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, pînă la 10% din capitalul afectat la exploatarea acestui perimetru. Ea va fi rezervată din capitalul particular. Proprietarii vor fi obligați să depună vărsămintele în condițiunile emisiunii titlurilor.
Suma stabilită se va repartiza între proprietarii suprafeței, proporțional cu suprafața fiecărei proprietăți cuprinse în perimetru.
Acțiunile liberate proprietarilor suprafeței vor fi nominative și pot fi transmise numai cetățenilor români.
Cînd proprietarii suprafeței nu-și exercită dreptul acordat de stat la participarea capitalului sau îl exercita parțial, ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, este în drept a dispune asupra sumei rămase disponibile.
Participarea exploratorului la întreprinderea concesionara
Articolul 41
La instituirea concesiunii se va recunoaște exploratorului, pe durata concesiunii, dreptul la valoarea unei redevențe anuale din productiunea bruta extrasa de pe perimetrul explorat de el. Redeventa atribuită exploratorului va fi prelevata din redeventa sau partea cuvenită statului. Ea va fi fixată pentru fiecare clasa de zăcăminte la cotele prevăzute de lege.
Constatarea redeventei, stabilirea valorii, regimul de vânzare și exercitarea dreptului de preferinta al statului asupra acestor redevențe sînt supuse la aceleași norme ca și redevențele atribuite proprietarilor suprafețelor.
Articolul 42
Cînd concesionarul ales de stat pe perimetrul exploatat este altul decât exploratorul, se va recunoaște acestuia, pe lîngă dreptul la redeventa arătat mai sus la art. 41, și următoarele drepturi:
a) De a participa la capitalul afectat exploatării perimetrului explorat cu numerar pînă la 30%, proporția capitalului deținut de cetățenii români rămînînd cea prevăzută de lege.
Pentru suma vărsată i se va libera titluri echivalente de ale întreprinderii concesionare.
Dacă exploratorul nu-și exercită acest drept sau îl exercita parțial, Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al Consiliului superior de mine este în drept a hotarai asupra sumei rămase disponibile;
b) De a fi despăgubit de către întreprinderea concesionara de costul real al lucrărilor de explorare executate în perimetrul concesionat, stabilit de Minister, plus o dobînda egala cu scontul Băncii Naționale mărit cu 2%. Aceasta dobînda se va socoti pe un timp egal cu jumătatea duratei de la data permisului exclusiv de explorare, pînă la data decretului de instituire a concesiunii miniere. Exploratorul nemulțumit cu costul stabilit se poate adresa justiției.
Prelevări din beneficiu în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii miniere
Articolul 43
Întreprinderile miniere și stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsă legătură cu exploatarea sînt obligate sa prevadă în statute și sa preleveze din beneficiul realizat anual, o cota-parte spre a institui un fond pentru instalatiuni și instituțiuni de folos general sau participari la beneficii în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii, în vederea usurarii condițiunilor de viața și înălțării nivelului cultural.
Cota-parte prelevata din beneficiu pentru alimentarea regulată a acestui fond va reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, după ce s-a prelevat un prim dividend de 5% acționarilor și cotele pentru fondul de rezerva și pentru amortizarile investitiunilor.
Cota prelevata din beneficiul anual va fi socotită în sumele la care ar fi obligate, în același scop, întreprinderile prin legislația muncii.
Un statut aprobat de Ministerul Industriei și Comerțului va fixa modul de administrare al acestui fond, putându-se totaliza fondurile de la diferite întreprinderi.
Formele pentru instituirea concesiunii
Articolul 44
Cererile pentru dobândirea unei concesiuni trebuiesc prezentate la Ministerul Industriei și Comerțului în termenul hotărât de acest departament.
Cererea pentru concesiune va fi facuta după formele prevăzute în regulament.
Cererea va fi însoțită de:
a) Un plan cotat în scara 1:5.000 al perimetrului cerut;
b) Datele prin care se justifica capacitatea tehnica și financiară a solicitatorului de a întreprinde, organiza și conduce exploatări miniere de natura celei cerute, precum și de a satisface obligațiunile de plată pentru lucrări și instalatiuni de exploatare, indemnizari pentru ocuparea suprafeței și pentru orice alte operațiuni industriale sau comerciale în legătură strânsă cu exploatarea;
c) Actele pentru dovedirea naționalității și pentru compunerea capitalului după origine;
d) Un exemplar al statutelor, al actului de constituire al societății, precum și împuternicirea persoanei ce prezintă cererea;
e) Un memoriu prin care să se arate programul de lucru, condițiunile de realizare, precum și orice alte propuneri.
Articolul 45
Cererea de concesiune adresată Ministerului Industriei și Comerțului este înregistrată și se va trece într-un registru special.
În același timp, Ministerul remite solicitatorului o copie a cererii și a planului, prevăzute cu data și numărul de înregistrare și semnate de cel în drept în numele ministrului.
Articolul 46
În timp de 10 zile de la data expirării termenului de prezentare a cererilor de concesiune, se va afișa un tablou al acestor cereri la Ministerul Industriei și Comerțului, la autoritatea miniera regionala și la primăria comunei unde este situat perimetrul.
Tabloul va rămîne afișat timp de 20 de zile, iar autoritățile respective vor constata aceasta printr-un proces-verbal.
În acest timp tabloul va fi publicat de doua ori în Monitorul Oficial și într-unul din ziarele cotidiane din București.
Cheltuielile de afișare și de insertiune sînt în sarcina solicitatorilor; sumele vor fi depuse odată cu cererea.
În timpul afișării cererile de concesiune și anexele lor rămîn depuse la Minister, unde cei interesați pot sa ia cunoștința de ele.
În același interval de timp, precum și în cele 15 zile următoare, cei interesați pot să-și prezinte observațiunile lor sub forma de opunere adresată Ministerului.
Opunerile prezentate după expirarea acestui termen nu mai sînt luate în considerare.
Aceste opuneri nu ating întru nimic dreptul statului la alegerea concesionarului.
Articolul 47
După expirarea termenului pentru prezentarea opunerilor, direcțiunea generală a minelor prezintă Ministrului raportul motivat în care va opina asupra cererilor de concesiune. Totodată va întocmi proiectul caietului de sarcini.
Ministrul va inainta toate lucrările consiliului superior de mine spre a-și da avizul.
Articolul 48
Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine întemeiat pe raportul Institutului Geologic, și după ce caietul de sarcini a fost acceptat și semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniștri, printr-un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator.
La acordarea concesiunii se va plati o taxa de la 5.000 pînă la 100.000 lei, odată pentru totdeauna, după normele din regulament.
Articolul 49
Decretul de concesiune arata numele și domiciliul concesionarului, natura, situațiunea și limitele proprietății concesionate, precum și forma sub care se acordă concesiunea.
Decretul fixează drepturile cuvenite statului pentru acordarea concesiunii, redeventa atribuită proprietarilor suprafeței și exploratorului.
Decretul și câte un exemplar al planului concesiunii și al caietului de sarcini, în original, vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei și Comerțului.
Al doilea exemplar original al planului și caietului de sarcini vor fi înaintate instanței judecătorești unde se tine cartea miniera.
Caietul de sarcini
Articolul 50
Caietul de sarcini va trebui sa conțină între altele:
a) Obligațiunile generale ale concesionarului;
b) Durata concesiunii, expirarea, renunțarea sau retragerea concesiunii;
c) Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevăzute de lege;
d) Condițiuni particulare ale concesiunii și diverse clauze potrivit naturii concesiunii.
Decretul și caietul de sarcini vor fi publicate în Monitorul Oficial.
Copii certificate de pe aceste acte și o copie a planului vor fi predate autorității miniere regionale și concesionarului.
O copie a decretului și a planului vor fi trimise la autoritatea miniera regionala, primăriei comunei pe al carei teritoriu se găsește perimetrul concesionat.
Primăria este obligată a afișa decretul.
Articolul 51
Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luindu-se ca baza planul anexat la decretul de concesiune.
La aceasta operațiune vor fi chemați concesionarii invecinati și proprietarii suprafeței, printr-o înștiințare colectivă care se va afișa la primăria respectiva cu cel puțin 15 zile înainte de începerea lucrărilor; afișarea va fi constatată prin proces-verbal încheiat de primar.
Fixarea perimetrului pe teren se face de către ingineri, pe cheltuiala concesionarului.
Lucrarea va fi verificata pe teren de către șeful autorității miniere regionale sau de delegatul sau.
Dacă lucrarea este bine executată, acesta va încheia un proces-verbal semnat și de concesionar și pe care îl va depune în copie la primărie pentru afișare, conform alineatului al doilea.
Cei nemultumiti pot să-și prezinte autorității miniere regionale intampinarile lor în timpul lucrării, cat și în termen de 15 zile de la afișarea aratatului proces-verbal.
Aceste întâmpinări vor fi înaintate în termen de 5 zile de la expirarea celor 15 zile de afișarea procesului-verbal Ministerului Industriei și Comerțului, care va hotărî cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Dacă nu s-au ivit întâmpinări, sau dacă ele au fost respinse, se va proceda la punerea în posesie a concesiunii de către autoritatea miniera regionala, constatindu-se aceasta printr-un proces-verbal.
Caracterele generale ale proprietății miniere.
Articolul 52
De la data publicării decretului de concesiune mina este o proprietate distinctă de aceea a suprafeței.
Mina este o proprietate imobiliară.
Asupra ei se pot constitui ipoteci și privilegii.
Clădirile, mașinile, puturile, sondele și alte lucrări anexe instalate la suprafața sau subterane sînt imobile.
Aparatele, uneltele și caii servind la exploatare sînt imobile prin destinatiune.
Dreptul de a exploata o mina este un drept real imobiliar. Acest drept cînd este dobîndit de la stat se poate transmite numai cu autorizarea Consiliului de Miniștri data după propunerea ministrului industriei și comerțului cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Capitolul 5 Drepturi și obligațiuni în legătură cu concesiunea miniera
Secțiunea I
Articolul 53
În limitele perimetrului concesionat și mărginit prin planurile verticale duse prin hotarele perimetrului, concesionarul are dreptul sa exploateze și sa valorifice acele substanțe minerale ce i-au fost concesionate.
El este îndreptățit în condițiunile legii de fața:
a) A deschide galerii, a face puțuri, sondaje și alte lucrări subterane sau la suprafața, în scop de a urmări dezvoltarea zacamantului în adancime și la suprafața și de a exploata substantele minerale ce i-au fost concesionate;
b) A efectua lucrări de pregătire, instalatiuni de mașini și ateliere de orice fel pentru extragerea, transportul, prelucrarea și valorificarea substanțelor minerale, lucrări pentru aeraj și pentru evacuarea apelor din mina;
c) A instala conducte, diguri, iazuri necesare exploatării, a construi drumuri, poduri și cai ferate, precum și de a amenaja locuri pentru depozitarea, atît a substanțelor minerale utile, cat și a substanțelor sterile extrase;
d) A executa orice fel de clădiri necesare lucrărilor miniere, sau pentru adapostul lucrătorilor și personalului.
Orice construcție sau instalatiune fixa trebuie să fie autorizata de autoritatea miniera regionala.
O atare autorizație este necesară și pentru instalarea în mina a mașinilor acționate în mod mecanic.
Cînd autoritatea miniera regionala refuza autorizația, se va putea reclama la consiliul de mine.
Articolul 54
Dacă se întâlnesc în cursul exploatării alte substanțe decât cele concesionate, asociate însă cu acestea în asa fel în același zacamant, încît exploatarea unora din substanțe atrage după sine în mod necesar și exploatarea celorlalte, concesiunea data asupra uneia din substanțe se va extinde, la cererea concesionarului, și asupra celorlalte substanțe conexe, urmând fiecare regimul special prevăzut la clasa respectiva de zăcăminte.
Articolul 55
Dacă în cursul exploatării zacamantului de substanțe concesionate, concesionarul intalneste mase de roci comune din categoria celor care după această lege rămîn la dispoziția proprietarului suprafeței, concesionarul este liber sa utilizeze asemenea produse, fără nici o despăgubire, numai întrucât are nevoie de ele la exploatarea miniera, precum și la uzine, stabilimente și lucrări care constituiesc dependințe imediate ale minei
Cînd concesionarul întrebuințează asemenea substanțe comune, lăsate la dispoziția proprietarului suprafeței, pentru industrii anexe sau le comercializează, proprietarul solului are drept la o despăgubire.
Dacă proprietarul are nevoie de aceste substanțe, el le va putea lua, însă numai în cantitățile strict necesare gospodăriei sale.
Proprietarul suprafeței poate fi autorizat de autoritatea miniera sa extraga din mina substantele minerale ce i-au fost lăsate prin legea de fața la dispoziția sa, însă numai în cazul cînd printr-o asemenea extragere nu s-ar împiedica sau stanjeni exploatarea miniera.
Concesionarul are însă dreptul sa aleagă, fie sa exploateze și sa transporte el însuși acele minerale, urmând a fi despăgubit de proprietarul suprafeței pentru cheltuielile făcute, fie să permită proprietarului suprafeței întrebuințarea exploatării sale miniere și a mijloacelor de transport, în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
Dacă extragerea substanțelor minerale lăsate la dispoziția proprietarului suprafeței s-ar putea efectua prin lucrări la suprafața și dacă acest proprietar este nevoit a renunța la astfel de lucrări din cauza exploatării miniere, el va primi despăgubirea fixată după normele prevăzute pentru cedarea suprafeței.
Neînțelegerile între părți în aceasta materie, afară de despăgubiri, vor fi rezolvate de autoritatea miniera regionala, printr-o încheiere supusă apelului la consiliul superior de mine în termen de 20 de zile de la comunicare.
Drepturi în legătură cu utilizarea apelor din mine
Articolul 56
Concesionarul are dreptul sa dispună de apele din mine captate de el, putându-le utiliza însă numai pentru nevoile exploatării miniere sau ale instalatiunilor și uzinelor în strânsă legătură cu exploatarea.
Aceasta utilizare poate avea loc chiar în cazul cînd apele ar fi lăsate să curgă din mina.
Dacă aceste ape care se scurg din mina ar fi cerute și de alte persoane, autoritatea miniera va invita concesionarul din a cărui mina provin apele, ca într-un timp de trei luni sa declare dacă va utiliza acele ape pentru exploatarea miniera în cursul celor doi ani următori.
Dacă exploatatorul nu răspunde la aceasta invitatiune în termen, sau dacă în decursul celor doi ani concesionarul minei nu face uz de drepturile rezervate, atunci apele pot fi concesionate și altora.
Dacă concesionarul minei din care provin apele a plătit proprietarului suprafeței pe terenul căruia se scurg apele, drept despăgubire, fie o sumă globală odată pentru totdeauna, fie o plata anuală, concesionarul este îndreptățit a pretinde de la acela care utilizează apele, pe tot timpul acestei utilizări, în primul caz, procentele legale la capitalul dat ca despăgubire, iar în al doilea caz, contravaloarea darilor anuale.
Concesionarul minei nu este responsabil de variațiunile debitului apelor provenite din exploatare.
Raporturile exploratorului și concesionarului cu proprietarii suprafeței și cu minele invecinate
Articolul 57
Exploratorul și concesionarul pot fi autorizați sa ocupe, atît în interiorul, cat și în exteriorul perimetrului, suprafețele necesare pentru executarea lucrărilor de orice fel în legătură cu explorarea, exploatarea zacamantului, transportul și valorificarea substanțelor extrase.
Pentru explorari ocupatiunea se poate face sub forma de arendare sau luare în folosință obligatorie sau constituire de servituți.
Durata ocupatiunii nu poate fi mai lungă decât a permisului exclusiv.
Pentru concesiuni, ocupatiunea se poate face sub forma de arendare sau luare în folosință obligatorie, servituți sau exproprieri.
Articolul 58
Arendarea obligatorie se instituie asupra suprafețelor destinate pentru utilizări de scurta durata.
Arendarea nu va depăși cinci ani; ea va putea fi reînnoită.
Servituțile se instituie asupra suprafețelor destinate pentru utilizări, care vor dura tot timpul cat durează explorarea sau exploatarea.
Exproprierea se va declara pentru suprafețele destinate căilor de comunicație de orice fel și instalatiunilor cu caracter de durata îndelungată și care ar putea servi eventual și la alte destinatiuni în caz de încetarea exploatării, de asemenea și pentru utilizarile din urma cărora solul devine inproductiv.
Se pot evacua sau expropria și orice fel de clădiri sau locuințe fie în interiorul, fie în afară terenului concesionat, dacă aceste măsuri sînt absolut indispensabile pentru exploatare.
Articolul 59
Arendările obligatorii, servituțile și exproprierile se fac exclusiv în interesul explorării sau exploatării zacamantului și valorificării substanțelor extrase; ele fac parte integrantă din patrimoniul explorării sau exploatării.
La încetarea unei concesiuni din orice cauza suprafețele expropriate, cu instalatiunile aflate pe ele, revin de drept statului, fără despăgubire, afară de cazul cînd pentru instalatiunile din ultimii ani ai concesiunii s-ar fi convenit altfel.
Dacă statul ar vinde bunurile expropriate, foștii proprietari vor fi preferați, la condițiuni egale. În acest scop, aceștia sau urmașii lor vor fi înștiințați, pe cale administrativă sau prin publicitate, despre condițiunile vânzării,
Dacă ei nu vor răspunde în termen de 30 de zile de la data înștiințării sau publicării, statul poate vinde oricui aceste bunuri.
Articolul 60
Necesitatea arendarilor obligatorii, constituirilor de servituți și exproprierilor va fi stabilită în chip definitiv, de către Ministerul Industriei și Comerțului, printr-o decizie motivată, data în baza cercetărilor făcute prin organele sale și după avizul conform al consiliului superior de mine.
Articolul 61
Cererea pentru arendări obligatorii, servituți sau expropriere va fi adresată autorității miniere regionale. Ea trebuie să cuprind: locul, natura și suprafața imobilului, numele proprietarului și felul lucrării care justifica ocuparea sau exproprierea.
Aceasta cerere va fi prezentată în atâtea exemplare câți sînt stapanitorii aparenti ai acestor imobile. La ea se va alătură un plan în dublu exemplar, cotat în scara 1:2500 și pe care vor fi arătate lucrările, clădirile și orice alte instalatiuni existente pe acel perimetru sau în afară de el.
Articolul 62
Autoritatea miniera regionala e obligată sa comunice aceasta cerere primăriei locale precum și părților interesate prin notarul comunei, care va lua dovada sau va încheia procesul-verbal.
Primarul va afișa cererea la usa primăriei și va îndeplini toate formele de publicitate prevăzute la alin. 2, 3 și 4 al art. 11 din această lege.
Proprietarii suprafeței și orice persoană interesată pot să prezinte autorității miniere regionale observațiunile lor, în termen de 10 zile de la data îndeplinirii formalităților de mai sus. Șeful autorității miniere regionale, după ce va face cercetări, va inainta de urgenta Ministerului un raport motivat.
În baza acestui raport sau a altor cercetări, Ministerul va hotărî, conform art. 61, printr-o decizie, în care se va arata amănunțit toate datele pentru individualizarea bunului expropriat ori ocupat și termenul. Ea va fi afișată la autoritatea miniera regionala și la primăria comunei.
Articolul 63
Declararea exproprierii, constituirea de servituți și arendarea obligatorie se va face în baza acestei decizii, de către tribunalul în circumscripția căruia este situat imobilul, după ce va fi chemat părțile.
Nu se va putea contesta necesitatea și modul de ocupare stabilite de Minister.
Tribunalul va judeca în termen de 15 zile de la introducerea cererii, iar în ziua judecații asemenea afaceri vor avea precădere înaintea oricăror altora.
Hotărîrea data este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea a lipsit.
Hotărîrile la ambele instanțe se dau fără drept de opoziție.
Articolul 64
Exproprierea, servituțile și arendările pentru orice durată, vor fi înscrise în cărțile miniere.
Dacă aceste cărți nu vor fi încă alcătuite cu privire la terenul respectiv, se va face mențiune în registrele de mutatiune existente după legile în vigoare.
Articolul 65
Despăgubirea proprietarilor suprafeței în caz de expropriere, servituți sau arendări obligatorii, dacă părțile nu se înțeleg, va fi fixată de către justiție.
O comisiune de arbitri va alcătui prima instanța pentru fixarea despăgubirilor. Ea va fi compusa din: prim-președintele sau președintele tribunalului, unde e o singura secțiune, și din doi arbitri aleși de părți. Ea va fi prezidata și va fi asistată de un grefier sau un ajutor de grefa desemnat de președintele tribunalului.
Dacă părțile nu-și aleg arbitrii sau aceștia lipsesc, ei vor fi înlocuiți cu judecătorii tribunalului, prin tragere la sorți.
Hotărîrea comisiunii este data fără opoziție și supusă apelului în termen de 15 zile de la pronunțare cînd părțile au fost de fața sau de la comunicare dacă au lipsit.
Curtea de apel judeca de urgenta și cu precădere, fără drept de opoziție. Decizia este supusă recursului în 20 de zile de la comunicare.
Articolul 66
Pentru fixarea despăgubirii, părțile sau autoritatea miniera regionala se vor adresa președintelui tribunalului, care va înștiința pe părți să-și desemneze arbitri, în termen de 15 zile de la primirea înștiințării.
Despăgubirea nu va putea fi mai mica decât de doua ori valoarea comercială a bunurilor dimprejur.
Toate cheltuielile necesitate de procedura fixării despăgubirilor sînt în sarcina concesionarului.
Pentru arendările sau luarile în folosință obligatorie, plata se va stabili din trei în trei ani.
Articolul 67
Despăgubirea trebuia plătită înainte de punerea în posesie. Dacă vor fi neintelegeri cu privire la drepturile proprietarilor, despăgubirea va fi consemnată la Casa de depuneri și recipisa la tribunal.
După ce s-a plătit ori s-a depus despăgubirea, tribunalul va ordonă punerea în posesie, care se va efectua de autoritatea miniera regionala, încheindu-se un proces-verbal.
În cazuri urgente și pentru nevoi strâns legate de exploatarea ori funcționarea minei, Ministerul, cu avizul conform al consiliului superior de mine, poate incuviinta ocuparea imediata a imobilelor; în acest caz, pe baza constatării făcute de autoritatea miniera cu privire la situațiunea și la starea acestor imobile, va fixa - în chip provizoriu - și despăgubirea, obligând pe concesionar s-o consemneze la Casa de depuneri și recipisa la tribunalul respectiv.
Articolul 68
Despăgubirile pentru orice alte pagube de orice natura, cauzate prin explorari sau exploatări, dacă este neînțelegere între părți, se fixează de instanțele judecătorești după regulile dreptului comun.
Articolul 69
Ocuparea, sub orice formă, a suprafeței, nu ridica proprietarului respectiv foloasele ce i s-a rezervat prin lege, cu privire la redeventa și la participare în exploatare.
Articolul 70
Pe terenuri pe care se afla monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, cai ferate, diguri și alte lucrări publice, autoritatea miniera regionala, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, luindu-se avizul autorității în drept, o zona de protectiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau executarea de lucrări miniere.
Instalatiuni pentru transport. Stabilimente industriale miniere.
Articolul 71
Înființarea oricăror instalatiuni pentru transportul produselor miniere lichide sau gazoase, afară din limitele perimetrului concesiunii, este subordonata unei autorizari a Ministerului Industriei și Comerțului cu observarea dispozițiunilor din această lege.
Ministerul va examina măsura în care asemenea instalatiuni pot rămîne dependințe exclusiva ale unei singur mine, sau trebuie să fie date în domeniul public; în acest caz exploatarea unor atari instalatiuni va putea rămîne rezervată statului.
Pentru linii ferate de orice categorie, autorizarea va putea fi data numai după o prealabilă aprobare Ministerului Comunicațiilor, care va putea exercita și controlul exploatării acelei linii ferate.
Articolul 72
Cererea de autorizare, însoțită de planul regiunii, al perimetrului, al instalatiunii și arătând natura acesteia, utilitatea ei, condițiunile de funcționare și de exploatare, va fi înaintată Ministerului Industriei și Comerțului, prin autoritatea miniera respectiva.
Autorizarea se va da prin deciziune ministerială luată în baza avizului conform al consiliului superior de mine.
Articolul 73
Este de asemenea necesară autorizarea Ministerului Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine pentru înființarea și funcționarea întreprinderilor și stabilimentelor de orice fel, bazate pe concentrarea sau transformarea produselor miniere brute în produse negociabile, prin procedee de preparare mecanică, metalurgice sau de alte procedee industriale.
Autorizarea va fi condiționată de posibilitatea existenței și procurării materiei prime în cantități corespunzătoare cu puterea de lucru a instalatiunii și de condițiunile generale economice în vederea celei mai bune valorificari a substanțelor din clasa respectiva de zacamant.
Cererea de autorizare va fi înaintată Ministerului Industriei și Comerțului, însoțită de planurile de situațiune a instalatiunii și arătând felul și utilitatea ei, puterea de lucru, putinta pentru aprovizionarea normală a materiei prime, condițiunile de funcționare, de exploatare și acele pentru desfacerea produselor obținute în stabilimentul respectiv.
Ministerul se va pronunța în 30 de zile, prin decizie motivată, asupra cererilor de autorizare prevăzute la art. 71-73; dacă Ministerul nu se va pronunța în acest termen, autorizația se considera acordată.
Articolul 74
Pentru instalatiunile de transport și stabilimentele care interesează siguranța publică și apărarea naționala, caietul de sarcini va prevede cazurile de abatere, cînd autorizarea va putea fi retrasă titularului în culpa, cu avizul conform al consiliului de mine, după o prealabilă somațiune, prin care i s-a dat un termen pentru conformare.
Secțiunea II Personalul minier, metalurgic sau industrial.
Articolul 75
Orice explorare miniera, precum și orice stabiliment metalurgic sau industrial în strânsă legătură cu exploatarea miniera, sînt obligate sa comunice autorității miniere regionale:
a) Forma și numirea întreprinderii;
b) Numele conducătorului, precum și al personalului de conducere care are împuternicire din partea întreprinderii;
c) Împuternicirea data conducătorului și celorlalte persoane din directiune, însoțită de o copie a actelor.
Articolul 76
Orice exploatare miniera, precum și orice întreprindere metalurgica sau industriala în strânsă legătură cu exploatarea miniera, trebuie să aibă la punctul lucrării un director tehnic, sau șef de șantier, ori șef de secție, sau conducător tehnic, după întinderea sau importanța exploatării sau întreprinderii. Aceștia vor fi ajutați de personal tehnic de conducere, de supraveghere și execuție în număr corespunzător cu întinderea exploatării și cu varietatea instalatiunilor miniere, metalurgice sau industriale.
Pentru exploatările mici și simple autoritatea miniera apreciază asupra necesității unui director tehnic putând aproba ca lucrările să fie executate sub directa conducere a micului exploatator sau a unei persoane destoinice.
Articolul 77
Întreg personalul tehnic trebuie să aibă o autorizațiune din partea Ministerului Industriei și Comerțului.
Autorizarea de a funcționa la exploatări miniere sau la stabilimente metalurgice ori industriale din țara în calitate de director tehnic, inspector tehnic, șef de șantier, șef de secție, sau conducător tehnic al unei exploatări sau a unei întreprinderi, se acordă de Minister prin brevete de șef de exploatare pe specialități, după normele prevăzute de această lege.
Ca măsura tranzitorie personalul în serviciu va continua a rămîne în funcțiune cu atribuțiunile ce are la promulgarea legii.
Articolul 78
Pot obține acest brevet de șef de exploatare absolvenții cu diploma a unei școli superioare din țara sau din străinătate de specialitatea corespunzătoare exploatării, sau serviciului unde urmează a funcționa și care au cel puțin un an de activitate practica efectivă în specialitatea respectiva.
Absolvenții școlilor tehnice speciale care prin organizarea și programul lor de studiu nu pot fi echivalate cu școlile tehnice superioare din țara, pot fi autorizați sa funcționeze în calitate de ajutoare, legal responsabile, ale conducătorului tehnic al unei exploatări sau a unei secțiuni a exploatării, în specialitatea indicată de studiile urmate, dacă dovedesc o activitate practica efectivă în acea specialitate de cel puțin patru ani.
După 10 ani de practica, persoanele în această categorie, pot dobândi brevetul de șef de exploatare, în urma unui examen cu rezultat favorabil, depus la Ministerul Industriei și Comerțului, un profesor de la școala politehnica din București, delegat de consiliul profesoral al acesteia, un delegat inginer al asociațiunii inginerilor și tehnicienilor din industria miniera, sub președinția directorului general al minelor sau a înlocuitorului sau legal. Aceasta comisiune va fi numita, pe aceasta cale, pe termen de 5 ani.
Șefii de exploatare posedand autorizarea provizorie a Ministerului la promulgarea legii păstrează drepturile dobândite fără îndeplinirea nici unei alte formalități.
Articolul 79
Ministerul Industriei și Comerțului va hotărî asupra echivalării oricărei diplome cu avizul conform al consiliului profesoral al școlii politehnice.
Condițiunile de capacitate și experienta pentru restul personalului tehnic vor fi fixate prin regulament, facindu-se distinctiuni după actele de studii și după timpul de practica în ramura respectiva.
Cunoașterea limbii române, a legilor și regulamentelor miniere și industriale pentru orice categorie de personal este obligatorie în măsura reclamata de calitatea în care urmează a fi autorizata sa funcționeze. Brevetul se va libera în urma unui examen.
Articolul 80
Ministerul Industriei și Comerțului va fixa, prin regulamente și deciziuni, categoriile de funcțiuni, în fiecare categorie personalul trebuind să fie format din cel puțin 75% români.
Se poate deroga de la normele de mai sus, în primii șapte ani de la promulgarea legii de fața, în cazurile de lipsa de personal calificat, cu autorizarea Ministerului pe baza raportului directiunii generale a minelor.
Exploatările miniere și întreprinderile industriale și metalurgice au obligațiunea de a primi cu plata și la cerere practicanti dintre elevii școlilor speciale din țara care după absolvire sînt susceptibili de a putea deveni șefi de exploatare sau conducatori tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament.
Articolul 81
Este interzis a întrebuința copii sub 18 ani sau femei ca lucrători de lucrări miniere subterane. Aceasta interzicere nu se întinde la lucrările la zi.
Articolul 82
Concesionarul este obligat sa înceapă lucrările în vederea exploatării cel mai târziu în timp de un an de la punerea în stapanire.
Lucrările începute trebuie să fie continuate regulat, fără întrerupere.
Orice lucrare miniera sau instalatiune, care atinge unul din obiectivele asupra cărora autoritatea miniera este imputernicita sa exercite supraveghere și control, trebuie să fie anunțată autorității miniere sau organului local de control, iar executarea ei nu poate începe decât după ce va fi autorizata.
De asemenea, înainte de a se începe exploatarea unui camp de extractiune, exploatatorul trebuie să supună autorității miniere metoda de exploatare pe care o va urma.
Dacă lucrarea anunțată satisface prescripțiile legii și regulamentelor, autoritatea miniera autoriza începerea ei, iar dacă e cazul, notifica odată cu autorizarea observațiunile sale și măsurile necesare pentru a evita neajunsurile semnalate.
Dacă exploatatorul nu ia măsurile prescrise, executarea lucrărilor va fi oprită, total sau parțial.
În contra măsurilor luate de autoritatea miniera locală, concesionarul va putea apela la Ministerul Industriei și Comerțului, consiliul superior de mine.
Articolul 83
Suspendarea sau părăsirea unei lucrări miniere sau a unui camp de extractiune trebuie să fie anunțată autorității miniere.
Autoritatea miniera după vizitarea lucrărilor ia act de declarația de parasire sau suspendare și poate prescrie eventuale măsuri sau lucrări de siguranță, afară de cele prescrise în regulamente.
Articolul 84
Orice exploatare este obligată sa țină la zi:
1. Un plan exact al suprafeței indicând limitele și punctele topografice care definesc perimetrul, ivirile la suprafața și toate instalatiunile aflate pe ea.
2. Planuri exacte în proiectiune orizontala ale lucrărilor subterane pe etaje sau orizonte, cu arătarea portiunilor exploatate în fiecare an și a celor în curs de exploatare.
Ridicările topografice trebuie să fie racordate cu cele de la suprafața, iar planurile respective trebuie să se poată suprapune.
3. Planuri care să arate vederea de fața și diferite secțiuni prin mina și zacamant susceptibile de a defini extinderea zacamantului și a lucrărilor miniere, natura și compozitia substanțelor minerale utile intalnite.
4. La exploatările de petrol și de gaze naturale, pe lîngă planul de suprafața se va întocmi profile, cu privire la natura și succesiunea straturilor strabatute prin galerii, puțuri și sonde, și se va comunică toate datele științifice și tehnice care rezultă din lucrările executate.
5. Registrele comerciale în care să se arate productiunea obținută, atît în starea bruta, cat și sub forma de produse separate sau concentrate în atelierele de prepararea mecanică.
6. Orice alte registre, planuri, acte, care se vor prevedea prin regulamente sau prin deciziuni ministeriale.
Articolul 85
Cînd în cursul exploatării lucrările subterane se apropie pînă la o distanta de 80 m de un pod, de o cale de comunicație, de hotarele concesiunii, sau cînd ajung în apropierea edificiilor sau regiunilor locuite la o distanta de 50 m de ele, exploatatorul este obligat sa înștiințeze din vreme autoritatea miniere, înainte ca aceste distanțe sa fi fost atinse. Autoritatea miniera, după ce viziteaza lucrările, fixează măsurile de protectiune.
Obligația de aprovizionare a tarii
Articolul 86
Atît întreprinderile miniere, cat și organizațiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sînt obligate ca în limitele productiunii să asigure regulată și normală aprovizionare a tarii, neputând-o restrânge sau suspenda, fără motive legitime și fără învoirea expresă a Ministerului Industriei și Comerțului.
Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a crea, pentru nevoile apărării naționale, o rezervă care va fi fixată după normele înscrise în regulament.
Articolul 87
Exploatatorii de plată și aur sînt obligați sa predea statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obținut.
Nimeni, afară de stat, n-are dreptul sa cumpere sau să-și apropieze în nici un mod aceste metale obținute din exploatare.
Prețul de cumpărare este prețul mondial corespunzător calității aurului.
În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerială și alte metale cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Ajutoare.
Articolul 88
Orice mina trebuie să aibă la punctul lucrării toate aparatele respiratorii, instrumentele și materialele de salvare, medicamente și mijloacele de ajutor, de felul și în numărul sau cantitatea prevăzută de regulamente sau în deciziunile speciale. De asemenea orice întreprindere este obligată să se îngrijească, de acord cu autoritățile sanitare, de buna stare a sănătății lucrătorilor și funcționarilor minei.
Hotare în mine.
Articolul 89
În lucrările miniere subterane, exploatatorii invecinati sînt obligați sa determine printr-un inginer minier, autorizat de Ministerul Industriei și Comerțului, hotarele subterane între concesiuni și sa fixeze punctele de hotar prin semne potrivite și bine consolidate.
În caz de neînțelegere între exploatatori, autoritatea miniera, la cererea uneia din părți va numi un inginer minier, care, sub depunerea de jurământ, va fixa hotarul subteran și va comunică rezultatul măsurii, atît autorității miniere, cat și părților interesate.
Pînă la fixarea hotarului, fiecare parte va opri lucrul în regiunea contestată, fiind obligat a întreține galeria sau lucrarea miniera în stare buna și circulanta.
Obligațiuni în caz de inundare.
Articolul 90
Cînd mina sau zacamantul sînt amenintate cu o inundatiune care ar compromite siguranța publică sau conservarea minei ori a zacamantului, autoritatea miniera este imputernicita sa ia măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea pericolului. Aceste măsuri pot fi locale sau regionale, după extensiunea pericolului de inundare.
În acest scop, autoritatea miniera poate să oblige pe concesionarii diferitelor mine atinse sau amenintate de o inundatiune, să execute în comun, pe cheltuiala lor, lucrările necesare fie pentru a scoate apa din minele inundate, fie pentru a opri progresul inundatiei.
Articolul 91
Ministerul Industriei și Comerțului poate să declare, printr-o deciziune, reunirea exploatatorilor din regiunea amenințată într-un sindicat, reglementand compunerea lui și modul de reparatiune a cheltuielilor între cei obligați. O atare reuniune a exploatarilor dintr-o regiune într-un sindicat poate fi hotărâtă de Minister pentru luarea măsurilor și împlinirea oricăror nevoi de interes general.
Exploatatorii vor fi convocați spre a desemna o comisiune însărcinată sa studieze și sa aducă la îndeplinire măsurile pentru apărarea intereselor comune ale exploatarilor amenintate.
Cheltuielile făcute sînt verificate de autoritatea miniera și trecute în roluri întocmite în acest scop.
Aceste roluri, semnate de reprezentanții sindicatului și de autoritatea miniera, sînt executorii, iar sumele se vor incasa în același mod ca și contribuțiunile directe.
Articolul 92
Dacă exploatatorii, în urma convocării ce li s-a făcut, nu se unesc pentru a organiza sindicatul, Ministerul Industriei și Comerțului numește comisiune de trei sau cinci persoane, cu însărcinarea de a lua toate măsurile pentru executarea lucrărilor necesare în contul exploatatorilor.
Dacă un exploatator nu achită în termen de 30 de zile suma ce-i revine pentru executarea lucrărilor, Ministerul poate să ceara consiliului de mine sa pronunțe retragerea concesiunii.
Pagube aduse suprafeței sau minelor.
Articolul 93
Concesionarul este obligat sa repare toate pagubele cauzate suprafeței, clădirilor și instalatiunilor aflate pe ea prin exploatarea minei.
Responsabilitatea concesionarului este absolută. El datorește proprietarului solului despăgubire ori de câte ori se stabilește o legătură de cauza și efect între lucrările de exploatare și prejudiciul cauzat.
Concesionarul este obligat sa repare prejudiciul pe care exploatarea sa l-ar cauza proprietarilor suprafeței, chiar în cazul cînd proprietatea prejudiciata nu este situata deasupra lucrărilor minei.
Concesionarul nu se va putea sustrage de la aceasta obligațiune pe motiv ca exploatarea s-a făcut rațional și lucrările au fost conduse cu toate precauțiunile necesare.
Instanțele judecătorești sînt îndreptățite sa hotărască asupra pagubelor, dar nu pot sa ordone nici o măsura relativă la explorare sau exploatare, aceasta fiind de competența exclusiva a autorității miniere.
Articolul 94
Responsabilitatea concesionarului este usurata cînd s-ar constata ca instalatiunile proprietarului suprafeței nu ar fi fost executate cu prodenta și cu măsurile de consolidare cerute de regulile artei constructive.
Cînd mina a avut mai mulți concesionari succesivi, răspunderea o suporta concesionarul actual.
Articolul 95
Repararea prejudiciului cauzat unei mine de către proprietarul solului se va face după dreptul comun.
Articolul 96
Fiecare concesionar este răspunzător de pagubele pe care exploatarea să le cauzează concesionarului invecinat.
Responsabilitatea exploatatorului ale cărui lucrări au depășit limitele concesiunii sale, este usurata sau chiar va putea sa nu fie angajata cînd poate produce dovada evidenta ca a fost de buna credința și nu a comis încălcarea în scop de a-și însuși bunul altuia.
Despăgubirea este independenta de sancțiunile prevăzute de lege.
Capitolul 6 Încetarea concesiunii
Articolul 97
Dreptul de exploatare încetează:
A) Prin trecerea timpului pentru care a fost acordată concesiunea sau pentru care este recunoscut valabil actul de concesiune după normele prevăzute de această lege, precum și prin istovirea zacamantului;
B) Prin renunțare;
C) Prin retragerea concesiunii
Articolul 98
La expirarea termenului concesiunii, mina cu toate dependintele și anexele ei trece în proprietatea statului fără vreo despăgubire și libera de orice sarcini sau obligațiuni de orice natură.
La încetarea concesiunii din orice cauze, concesionarul este obligat sa predea statului toate planurile minei împreună cu carnetele de măsuri geodezice, registrele de productiune și de personal, fondurile casei de ajutor și registrele pentru veniturile ei, precum și orice alte registre, acte sau documente în legătură cu exploatarea și valorificarea produselor miniere.
Articolul 99
În cursul celui de al 10-lea an, pentru petrol în cursul celui de al cincilea an care precede sfîrșitul concesiunii, Ministerul Industriei și Comerțului, din propria sa inițiativa, cu avizul conform al consiliului superior de mine, și ascultând pe concesionar sau provocat de acesta, va fixa sau aproba pe de o parte programul de lucrări ce concesionarul este obligat să execute în perioada ultimilor 10 respectiv 5 ani, în scopul de a asigura continuitatea exploatării, iar pe de altă parte va fixa condițiunile și normele pentru repartiția între stat și concesionar a cheltuielilor făcute cu aceste lucrări.
Concesiunea poate fi sau exploatată de stat după normele legii comercializării, sau reînnoită asupra vechiului concesionar, sau poate fi transmisă asupra altei întreprinderi; în ultimele doua cazuri însă numai după normele prevăzute de legea de fața și în condițiunile ce se vor stabili în noul caiet de sarcini, care va trebui sa țină seama de inventar și de instalatiunile existente date în folosință în noua perioada de concesiune.
Dacă Ministerul găsește ca este în interesul general de a reînnoi concesiunea asupra vechiului concesionar, el va trebui sa înștiințeze despre aceasta pe concesionar în cursul celui de al 10-lea an, iar la petrol în cursul celui de al cincilea an care precede sfîrșitul concesiunii.
Concesiunile care vor expira, se vor reînnoi, la cerere cu doi ani înainte de expirare, asupra vechilor concesionari, în condițiunile legii și cu respectarea dispozițiunilor noului caiet de sarcini, dacă și-au îndeplinit obligațiunile în perioada expirată.
Articolul 100
Cînd concesionarul nu a fost înștiințat cu privire la reînnoirea concesiunii, în termenul arătat mai sus, Ministerul Industriei și Comerțului, în cursul celui de al patrulea an care precede sfîrșitul concesiunii, va lua măsuri pentru transmiterea ei după normele acestei legi. În caietul de sarcini se va prevede și programul de lucrări ce urmează a fi executate în ultimii 3 ani pe socoteala noului concesionar, în scop de a asigura continuarea exploatării în viitor.
Concesionarul este obligat să execute aceste lucrări în perioada ultimilor 3 ani ai concesiunii pe socoteala noului concesionar și sub supravegherea acestuia și a autorității miniere.
În acest scop concesionarul cel nou va trebui să depună garanția corespunzătoare fixată de Minister în caietul de sarcini.
Cînd o înțelegere poate fi stabilită între vechiul concesionar și cel nou, lucrările vor putea fi executate de acesta din urma direct sau prin alta întreprindere, avîndu-se în vedere a nu se împiedica mersul normal al exploatării.
Concesiuni libere prin renunțare.
Articolul 101
Concesionarul unei mine poate renunța la concesiunea ce i-a fost acordată, cînd s-ar dovedi că nu mai exista nici un zacamant exploatabil de substanțe minerale care au făcut obiectul concesiunii, sau cînd zacamantul concesionat nu mai poate fi exploatat în mod industrial.
Cererea de renunțare trebuie adresată autorității miniere, regionale, arătându-se și motivele renunțării.
Aceasta cerere va fi notificată de concesionarea tuturor creditorilor ipotecari înscriși în cartea miniera.
La cerere se va alătură:
a) Inventarul complet al minei, cu arătarea cantităților de materiale și produse de orice fel aflate în depozitele minei;
b) Planurile perimetrului și ale minei;
c) O situațiune asupra sarcinilor care grevează mina;
d) Dovada notificării acestei cereri către creditorii ipotecari;
e) Ultimul bilanț;
f) Un memoriu însoțit de o situațiune asupra mersului exploatării și productiunii pe ultimii 3 ani care preced cererea de renunțare.
Articolul 102
Autoritatea miniera regionala, examinând cererea, verifica situațiunea și înaintează dosarul împreună cu avizul sau Ministerului Industriei și Comerțului.
Acesta dispune publicarea cererii în extras în Monitorul Oficial, pe cheltuiala solicitatorului.
Terții interesați vor putea adresa opozitiunii la cererea de renunțare, la Minister, în termen de 30 de zile de la data publicării extrasului în Monitorul Oficial.
Articolul 103
Consiliul superior de mine va hotărî asupra cererii de renunțare.
El va stabili condițiunile în care renunțarea poate fi admisă și va fixa termenele în care solicitatorul va trebui:
1. Sa execute toate lucrările de siguranță prescrise, conform legilor și regulamentelor în vigoare;
2. Sa obțină radierea tuturor inscripțiunilor care exista asupra minei.
În cazuri excepționale, la cererea solicitatorului, aceste termene vor putea fi prelungite de către consiliul superior de mine.
Articolul 104
La expirarea termenelor fixate pentru împlinirea obligațiunilor, solicitatorul va depune la Minister acte prin care să se constate dacă mina este sau nu libera de sarcini ipotecare.
De asemenea Ministerul Industriei și Comerțului va cere autorității miniere regionale să-și dea avizul asupra îndeplinirii obligațiunilor în ce privește executarea lucrărilor de siguranță impuse.
După depunerea actelor privitoare la îndeplinirea obligațiunilor impuse solicitatorului, cererea este supusă deliberării consiliului superior de mine, care va hotărî după ce va chema pe cei interesați.
Hotărîrea, prin care se încuviințează renunțarea, va fi publicată în Monitorul Oficial.
Articolul 105
Renunțarea își produce efectele ei din ziua publicării hotărîrii.
Concesionarul rămîne însă responsabil față de cei interesați pentru pagubele cauzate prin lucrările sale de exploatare.
Impozitele și orice dări către stat, referitoare la exploatare, sînt datorate de concesionar pe întreg anul în care a fost admisă cererea de renunțare.
Articolul 106
Societățile miniere nu vor putea încheia lichidarea mai înainte de reintrarea concesiunii în patrimoniul statului, ca urmare a admiterii renunțării.
Concesiuni libere prin retragere.
Articolul 107
Concesiunea și autorizarea de exploatare va fi retrasă în cazurile și cu formele prevăzute mai jos, socotindu-se ca desfiintata de drept și fără îndeplinirea altor formalități:
1. Cînd exploatatorul nu a satisfăcut dispozițiunile art. 83 și 93;
2. Cînd, fără motive legitime și fără vreo învoire sau pasuire din partea autorității miniere, exploatarea este restrânsă sau suspendată în asa fel ca atinge trebuințele consumatorilor, siguranța publică sau apărarea naționala;
3. Cînd lucrările de exploatare se efectuează și în contra regulilor artei miniere, încît posibilitatea exploatării viitoare a substanțelor minerale ar fi periclitata;
4. Cînd exploatatorul cu vădită rea voința nu satisface prescripțiunile relative la măsurile de siguranță a personalului și de conservare a zacamantului;
5. În caz de parasire a minei prin încetarea oricărei activități fără o autorizare din partea Ministerului, timp de un an de la somatiunea ce s-a făcut.
Concesiuni libere prin retragere.
Articolul 108
Retragerea concesiunii și autorizațiunii de exploatare se hotărăște de consiliul superior de mine care va chema pe exploatator, iar dacă va crede necesar și pe creditorii ipotecari.
Retragerea concesiunii va fi publicată în Monitorul Oficial.
Articolul 109
Statul poate transmite concesiunea asupra altei întreprinderi după normele legii de fața și în condițiunile ce se vor stabili în noul caiet de sarcini.
Vechiul concesionar rămîne răspunzător față de cei interesați de pagubele cauzate prin lucrările de exploatare.
De asemenea el rămîne răspunzător pentru actele de administrație făcute pînă la instituirea unei administrații de către Ministerul Industriei și Comerțului.
O deciziune ministerială data pe baza avizului conform al consiliului superior de mine va hotărî asupra situațiunii în care trebuie repusă concesiunea, ori care ar fi modul ei de întrebuințare.
Titlul II Regimul de punere în valoare a substanțelor minerale lăsate la dispozițiunea proprietarului suprafeței
Articolul 110
Substantele minerale lăsate proprietarului suprafeței pot fi exploatate de el însuși sau de alții.
Orice exploatare de asemenea substanțe trebuie precedată de o cerere introdusă la autoritatea miniera regionala. Ea va fi însoțită de un plan în care să se arate poziția terenului fața cu locurile invecinate, instalatiunile ce urmează a fi executate, precum și acele ce ar exista în apropiere.
Exploatarea se poate începe numai pe baza unei autorizari care se va da de autoritatea miniera, dacă sînt îndeplinite prescripțiunile de poliție miniera prevăzute în legi sau în regulamente.
Aceasta exploatare este supusă prevederilor legii de fața și rămîne sub controlul superior al autorității miniere în ce privește:
a) Conservarea și exploatarea economică a maselor de asemenea substanțe;
b) Protectiunea suprafeței și a instalatiunilor, clădirilor aflate pe ea;
c) Siguranța personalului și a lucrărilor;
d) Asigurarea nevoilor consumatiei interne.
Un regulament de administrațiune publică, întocmit pe baza avizului consiliului superior de mine, va determina măsurile de politica miniera pentru exercitarea dreptului de exploatare.
Articolul 111
Dreptul de a exploata substantele minerale lăsate la dispoziția proprietarilor suprafeței este un drept real imobiliar.
Toate drepturile și sarcinile în legătură cu aceasta exploatare vor fi trecute în cartea miniera.
Articolul 112
Raporturile între exploatările invecinate, precum și raporturile între exploatare și proprietatea suprafeței în ce privește pagubele cauzate prin lucrările de exploatare, sînt supuse dreptului comun.
Titlul III
Capitolul 1 Comasarea și tinuturi miniere
Articolul 113
În interesul protectiunii zacamantului și al exploatării sale rationale, în orice regiune miniera unde exista proprietăți de întindere mica concesionate sau nu, se va stabili o suprafața minima sub care o exploatare nu poate fi începută și efectuată.
În acest scop proprietățile de întindere mica, spre a putea fi exploatate, pot fi reunite din inițiativa statului sau după cererea unuia din cei interesați într-un perimetru de comasare care să aibă suprafața minima stabilită pentru clasa respectiva de zăcăminte.
Perimetrele de comasarea parcelelor de întindere mica nu sînt supuse, în ce privește forma lor, la cerințele legii de fața, ci ele pot avea și o alta forma decât acea patrata sau dreptunghiulara, cu condițiunea ca lucrările ce s-ar executa pe acel perimetru să respecte distanțele minime prevăzute de lege și regulamente.
Perimetrul de comasare trebuie să aibă suprafața minima prevăzută în această lege la clasa respectiva de zăcăminte. Acolo unde o atare suprafața minima nu este indicată, ea va fi stabilită de Ministerul Industriei și Comerțului cu avizul conform consiliului superior de mine, printr-o deciziune publicată în Monitorul Oficial și afișată la autoritățile miniere regionale respective.
Suprafața maxima a unui perimetru comasat nu va depăși suprafața maxima fixată pentru un perimetru de concesiune la clasa respectiva de zăcăminte.
Articolul 114
Cînd părțile nu se înțeleg asupra comasarii, Ministerul Industriei și Comerțului, în urma cererii unora din părțile interesate care dovedesc capacitatea tehnica și financiară pentru exploatare, va putea hotărî comasarea, formând perimetrul după normele legii.
Cererea de comasare va fi adresată Ministerului sau autorității miniere regionale respective. La cerere se va alătură: planul perimetrului în doua exemplare, actele care stabilesc înțelegerea între părți și actele care dovedesc capacitatea tehnica și financiară pentru exploatare.
O copie a cererii și a planului va fi înaintată pentru afișare și consultare la primăria comunei respective. Ea va fi afișată de către notarul comunei cel puțin 10 zile, încheindu-se proces-verbal.
Cei interesați pot adresa întâmpinări motivate și însoțite de acte Ministerului Industriei și Comerțului sau autorității miniere regionale.
Pentru rezolvarea cererii se va face cercetare de către autoritatea miniera regionala care își va da părerea sa motivată.
Toate actele și lucrările vor fi înaintate consiliului superior de mine, care va pronunța deciziunea de comasare după citarea proprietarului terenului ce se comaseaza.
Aceasta deciziune va fi publicată în Monitorul Oficial și afișată la primăria comunei. Ea va arata: situațiunea perimetrului, limitele și suprafața lui și a proprietăților comasate, clădirile, sadirile, instalatiunile aflate pe ele, numele proprietarilor sau posesorilor suprafeței și a celor care au cerut comasarea în vederea exploatării, precum și durata.
Articolul 115
Din momentul publicării deciziunii, comasarea este obligatorie pentru toți cei cuprinși în perimetru.
Perimetrul comasat va fi desemnat pe teren prin semne de hotare sub îngrijirea autorității miniere regionale care va incheiea proces-verbal.
De la publicarea deciziunii pot fi autorizate lucrări miniere pe perimetrul comasat.
Comasarea este facultativă pentru proprietățile pe care la data promulgării acestei legi se afla o exploatare normală înscrisă la autoritatea miniera regionala. Noile lucrări vor trebui să respecte însă distanțele și măsurile prescrise de lege și regulamente.
Articolul 116
Drepturile părților care nu au căzut de acord asupra comasarii vor fi stabilite prin justiție.
Dacă în timp de 15 zile de la publicarea deciziunii de comasare nu s-a stabilit un acord între toate părțile care au proprietăți în perimetrul comasat chestiunea va fi supusă judecații unei comisiuni de arbitri.
Comisiunea va fi formată din prim-președintele tribunalului sau președinte ori inlocuitorul lor și doi arbitri aleși de părți.
Cei cuprinși în perimetrul supus comasarii aleg pe cei doi arbitri, prin majoritate, cu vot secret. Alegerea se va face în localul Primăriei comunei respective și va fi prezidata de judecătorul ocolului în care se afla perimetrul. Data alegerii va fi fixată după cererea autorității miniere regionale sau a celor interesați și va fi anunțată prin afișare la primăria comunei cu cel puțin 10 zile înainte. Dacă alegerea nu se poate face, judecătorul va desemna, printr-o încheiere definitivă în termen de cel mult 10 zile, doi arbitri dintre specialiști sau cunoscători ai situației locale.
Comisiunea prezidata de magistrat și asistat de un grefier sau ajutor de grefa va judeca de urgenta, citând părțile și Ministerul Industriei și Comerțului la tribunalul de județ. Ea va stabili drepturile părților asupra parcelelor comasate și modul de exercitare al acestor drepturi. Hotărîrea comisiunii este supusă numai apelului la Curtea de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Apelul poate fi depus și la grefa tribunalului.
Curtea de apel va judeca de urgenta și cu precădere. Deciziunea data fără opoziție este supusă recursului în termen de 20 zile de la comunicare pentru cei absenți. Deciziunea Casatiei se da fără drept de opoziție.
Indemnizația comisiunii de arbitri este în sarcina părții care a cerut comasarea și ea trebuie depusa odată cu cererea de comasare a terenului.
Președintele comisiunii va primi o diurna care va fi fixată de Ministerul de Justiție, iar indemnizația arbitrilor va fi stabilită de președintele comisiunii.
Articolul 117
Perimetrul comasat constituie un bun minier distinct, indivizibil pe durata valabilității și va fi trecut în cartea miniera cu toate drepturile și sarcinile lui.
Articolul 118
Proprietățile comasate intră în patrimoniul minier al statului la data cînd expira durata concesiunii sau drepturile proprietarului; ele continua însă a face parte din perimetrul comasat.
La expirarea tuturor concesiunilor reunite în perimetrul comasat, acesta reintra în patrimoniul minier al statului, cu toate instalatiunile aflate pe el, fără despăgubire și liber de orice sarcini sau obligațiuni; dacă proprietarul suprafeței are vreun drept asupra instalațiilor, statul le poate retine acordînd despăgubirile stabilite conform art. 66 și următorii. Perimetrul va fi pus sub regimul prevăzut de această lege pentru clasa respectiva de zacamant.
Tinuturi miniere.
Articolul 119
În vederea exploatării economice a zăcămintelor de minereuri complexe sau de substanțe minerale utile, a căror localizare în zăcăminte este împrăștiată sau neregulata, precum și în vederea celei mai bune valorificari a oricăror produse miniere, se va putea forma și declara de Ministerul Industriei și Comerțului, fie din propria sa inițiativa, fie provocat de alții, tinuturi miniere, potrivit cu cerințele economiei miniere și economiei naționale.
Aceste tinuturi vor forma unități, în genere suficient determinate prin limite naturale, în interiorul cărora existenta acestor clase de zăcăminte este probabila.
Formarea acestor tinuturi miniere, precum și modificarea sau completarea lor, se face prin deciziune ministerială, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Deciziunea va fi publicată în Monitorul Oficial.
Fiecare din aceste tinuturi miniere, potrivit cu clasa de zăcăminte ce conține, va fi pus sub un regim special de explorare, de exploatare și de valorificare, spre a concentra operațiunile de preparare mecanică, precum și tratamentul metalurgic sau industrial al produselor miniere, în ateliere centrale, uzine sau stabilimente industriale în legătură strânsă cu exploatarea zăcămintelor din asemenea tinuturi miniere.
Statute pentru fiecare ținut minier întărite prin decret regal dat după pronunțarea ministrului industriei și comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, vor fixa regimul special pentru concentrarea operațiunilor miniere, metalurgice și industriale în legătură strânsă cu exploatarea.
Capitolul 2 Accidente miniere
Articolul 120
Orice accident minier trebuie să fie anuntat autorității miniere cel mai târziu în termen de 24 de ore de la producerea lui.
Accidentele de persoane vor fi anunțate de exploatator în același timp parchetului și primăriei locale.
Autoritatea miniera este obligată și singura competența sa ancheteze accidentele de natura a compromite siguranța lucrărilor miniere, a suprafeței, a clădirilor și instalatiunilor sau aprovizionarea tarii.
De asemenea, ea este obligată și competența sa ancheteze, în vederea aplicării sancțiunilor din această lege, accidentele mortale sau care au provocat raniri grave.
Procesul-verbal de ancheta și concluziunile autorității miniere sau ale inginerului de control care a cercetat cazul, va fi înaintat Ministerului Industriei și Comerțului, iar în cazuri de accidente mortale sau care a provocat raniri grave, un exemplar va fi trimis și parchetului.
În cazuri de pericol autoritatea miniera are drept sa ia măsurile pe care le va crede necesare și să le aducă la îndeplinire cu ajutorul personalului întreprinderii, care este obligat să execute ordinele acestei autorități.
Articolul 121
Operațiunile de limitarea accidentului și de salvare încep imediat sub direcțiunea personalului de conducere al minei.
Dacă victimele accidentului n-au fost încă retrase în momentul cînd reprezentantul autorității miniere soseste la fața locului, direcțiunea operațiunilor de salvare o ia acesta cu concursul exploatatorului și al inginerilor minei.
El va face rechizitiunile necesare de oameni, instrumente și orice mijloace de salvare în comunele și la exploatatorii invecinati.
Autoritățile administrative de orice fel sînt datoare sa dea autorității miniere, în cazuri de accidente, tot concursul.
Întreprinderile miniere vor fi prevăzute cu toate aparatele moderne pentru prevenirea accidentelor muncii.
Capitolul 3 Taxe, impozite și redevențe
Articolul 122
Independent de orice alte dări fixate prin legi financiare sau prin alte dispozițiuni din această lege, toate exploatările de substanțe minerale de orice natura sînt supuse la următoarele taxe și impozite miniere:
O taxa fixa pe suprafața delimitata în concesiune;
Un impozit proporțional socotit la o cota din produsul obținut.
Aceasta cota se va aplica la produsul brut extras la mina, în cazul cînd substanța miniera are puritatea și concentratiunea suficienta spre a fi negociabila sau predată direct uzinelor, fără a mai fi transformata prin operațiuni consecutive și accesorii exploatării.
Cînd suprafața miniera nu se prezintă în condițiunile de mai sus și trebuie transformata, spre a putea fi negociabila, cota se va aplica la produsul concentrat, care rezultă după transformare.
Pentru platina și aur impozitul proporțional se va socoti la o cota din metalul obținut, iar la produsele concentrate aurifere sau platinifere (slih) acest impozit se va socoti la conținutul în metal pretios constatat prin analiza facuta în laboratorul oficial.
Taxa fixa pe suprafața.
Articolul 123
Taxa fixa se aplică anual la totalul suprafeței concesionate sub orice formă pentru exploatarea unei substanțe minerale și se fixează la:
Lei 60 de hectar concesionat pentru exploatare de petrol;
Lei 20 de hectar concesionat pentru exploatările de orice alte substanțe minerale.
Articolul 124
Taxa proporțională este de:
- 1 % din produsul obținut pentru cărbuni și bitumene solide;
- 2 % din produsele obținute pentru bitumin lichid (țiței) și produsele asociate cu el în același zacamant. La gazele obținute odată cu petrolul, impozitul se va percepe în numerar la valoarea socotită pe prețul mediu de vânzare la schela. La petrolul brut (țiței) și la produsele separate din gaze, impozitul va fi perceput după cererea Ministrului Industriei și Comerțului, fie în numerar, socotindu-se valoarea pe prețul mediu la rezervorul din schela, fie în natură. În acest caz țițeiul va fi de aceeași calitate cu restul productiunii și va fi predat în rezervoarele de inmagazinare, la origina conductei care leagă schela cu o rafinarie sau cu o stațiune de cale ferată;
- 2% din produsul brut pentru hidrocarburile gazeiforme care formează zăcăminte proprii. Impozitul va fi perceput în numerar și socotit la valoarea pe prețul de vânzare la originea conductei;
- 0,25% din metalul pur pentru platina și aur;
- 1% din produsul obținut pentru restul substanțelor metalifere și minerale sau roce de orice fel;
- 1% asupra sumei încasate pentru baile servite și vînzările efectuate, la ape minerale, namoluri și gaze, altele decât hidrocarburile gazoase.
Articolul 125
Constatarea și stabilirea impozitelor miniere se face în primele luni ale anului pentru anul expirat de către o comisiune pe fiecare județ, compusa din: șeful regiunii miniere sau un alt delegat al Ministerului de Finanțe, un reprezentant al întreprinderilor miniere din județ, tras la sorți de președintele sau prim-președintele tribunalului la tribunalele cu mai multe secțiuni, cu cel puțin 20 de zile înainte de 1 ianuarie dacă întreprinderile n-au desemnat înainte de acest termen pe altcineva din sinul lor. În acest scop autoritatea miniera va inainta tribunalului, pînă la 1 noiembrie, o lista a acestor întreprinderi. Comisiunea va avea și un secretar desemnat de administrația financiară.
Comisiunea va putea funcționa cu doi membri.
Ea este indreptatita ca după citarea părților sa cerceteze registrele și să facă orice fel de cercetări la fața locului sau la sediul întreprinderii.
Impozitul va fi stabilit printr-un proces-verbal care va fi comunicat părților în comunele rurale de către notar, iar în cele urbane de către poliție.
Hotărîrea comisiunii este fără opoziție și supusă apelului la comisiunea de apel de pe lîngă Ministerul Industriei și Comerțului, în termen de 20 zile de la comunicarea procesului-verbal.
Articolul 126
Comisiunea de apel se compune din:
Doi consilieri de la Curtea de apel din București.
Un delegat al Ministerului de Finanțe.
Un delegat al Ministerului Industriei și Comerțului, din serviciul de supraveghere și control al drepturilor miniere;
Un reprezentant al întreprinderilor miniere.
Magistrații vor fi aleși în fiecare an în adunarea generală a instanței.
Delegații Ministerelor vor fi desemnați prin decizie ministerială. Reprezentantul întreprinderilor va fi desemnat de consiliul superior de mine.
Comisiunea va fi prezidata de cel mai vechi în grad dintre magistrați. Ea poate lucra cu 3 membri dintre care cel puțin un magistrat. Pe lîngă comisiune vor fi doi secretari dintre care unul cel puțin, va fi un grefier sau ajutor de grefier de la Curtea de apel sau tribunal. Ea va funcționa la Ministerul Industriei și Comerțului.
Articolul 127
Apelul va fi motivat și însoțit de toate actele doveditoare. El poate fi introdus și la administrația financiară sau la autoritatea miniera regionala care sînt datoare sa-l înainteze de urgenta comisiunii de apel. Părțile vor fi citate. Statul va fi chemat prin Ministerul Industriei și Comerțului.
Hotărîrea comisiunii de apel se va pronunța în ședința publică, ea este fără opoziție și supusă recursului în termen de 20 zile de la comunicare.
După stabilirea definitivă a impozitelor ele vor fi înscrise în roluri și date spre încasare.
Constatarea și evaluarea redeventei.
Articolul 128
Controlul redeventei se face de către Ministerul Industriei și Comerțului prin organele sale, după normele ce se vor fixa și dezvolta prin legea de organizare a Ministerului și prin regulament.
Articolul 129
Exploatatorii sînt datori sa declare în scris autorității miniere regionale, la termenele ce se vor fixa prin regulament, cuantumul productiunii extrase.
Autoritatea miniera va controla și stabili la fiecare exploatare producția și redeventa datorită.
Cînd statul ia redeventa în natura, ridicarea se va face, trimestrial sau la alte termene, în modul prevăzut în caietul de sarcini. Ea va fi constatată, în mod provizoriu, și luată în primire de un delegat al serviciului de control al drepturilor miniere din Ministerul Industriei, în prezenta autorității miniere.
Articolul 130
Constatarea redevențelor și evaluarea lor se va face de către comisiunea pentru taxe miniere prevăzută la art. 126 și după aceleași norme, printr-o încheiere separată.
Aceasta încheiere va fi comunicată părților interesate.
Încheierea comisiunii este supusă apelului în termen de 20 zile de la comunicare, la comisiunea de apel prevăzută de art. 127, care va avea în atributiuni și constatarea și fixarea prețului redevențelor.
Articolul 131
Modul de plată redevențelor către exploratori și proprietari se va stabili prin regulament. Dacă exista neintelegeri între cei interesați cu privire la drepturile prevăzute prin această lege, sau exista motive serioase de incertitudine asupra valabilității acelor drepturi, plata redeventei se va face prin consemnarea la Casa de depuneri și consemnațiuni, iar recipisa se va depune la judecătoria în circumscripția căreia este întreprinderea. Statul sau exploatatorul este libetat din momentul depunerii recipisei la judecătorie.
Capitolul 4 Sancțiuni
Articolul 132
Sancțiunile se pot aplica atît întreprinderii cat și persoanei care s-a făcut culpabilă de abatere.
Explorari.
Articolul 133
Pentru abateri prevăzute la art. 19 a) se va aplica la prima data o amenda de 100-2.000 lei, somandu-se exploratorul ca în termen de maximum 20 zile să se conformeze legii. În caz contrariu, permisul poate fi retras.
Pentru abaterile arătate în art. 19 c) și d) se va aplica la prima data o amenda de la 500 pînă la 5.000 lei și se va da un termen de 30 zile pentru îndeplinirea obligațiunilor.
Dacă nu se conformează, amenda se poate urca pînă la 10.000 lei, acordindu-se un nou termen de 30 zile.
Dacă exploratorul nu-și îndeplinește obligațiunile nici în acest termen, permisul poate fi retras.
Afară de acestea sînt aplicabile și exploratorilor sancțiunile prevăzute de această lege la exploatări.
Utilizare neautorizata a substanțelor minerale.
Articolul 134
Exploratorii sau exploatatorii care dispun, fără o autorizație prealabilă a autorității miniere, de substantele minerale extrase care nu le-au fost concesionate, vor plati valoarea substanțelor minerale și o amenda de la 1.000 pînă la 50.000 lei. Pe lîngă aceasta, se va putea retrage dreptul de explorare sau exploatare.
Personal.
Articolul 135
Pentru abaterile privitoare la condițiunile de capacitate și la naționalitatea personalului, se va aplica întreprinderii o amenda de la 500 - 5.000 lei și se va da un termen pînă la trei luni spre a se conformă.
Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancțiune aplicată, amenzile se pot urca pînă la 10.000 lei pentru fiecare caz.
Dacă o întreprindere nu-și angajează conducatori tehnici care să întrunească condițiunile legii, după care amenda va fi dublata și aplicată din 6 în 6 luni pînă la executarea dispozițiunilor legii.
Planuri profile, rapoarte, date statistice.
Articolul 136
Pentru neglijența, în ce privește ridicarea și ținerea planurilor miniere și profilelor de sonde, pentru netrimiterea lor, a rapoartelor și a datelor statistice, autorităților desemnate în această lege și în regulamentele ei, se aplică întreprinderii o amenda de la 1.000 pînă la 10.000 lei, iar conducătorului tehnic responsabil o amenda de la 500 pînă la 2.000 lei.
Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancțiune, amenzile se pot mari pînă la indoitul celor de mai sus.
În afară de aceasta, se va putea agrava sancțiunea pentru conducătorul tehnic responsabil prin suspendarea sau retragerea brevetului de funcționare în țara.
Maximul sancțiunilor se aplică cînd se înfățișează sau se comunică, voluntar, lucrări și date inexacte.
Lucrări în exteriorul concesiunii
Articolul 137
Pentru abaterile de la dispozițiunile art. 90 și 97 se aplică întreprinderii amenzi de la 500 - 10.000 lei, iar conducătorului tehnic sau persoanei responsabile de la 200-2.000 lei.
Pentru abateri repetate în cursul celor doi ani de la prima sancțiune aplicată, amenzile se pot indoi.
Femei și copii în mine.
Articolul 138
Întrebuințarea copiilor sub 18 ani, precum și a femeilor, ca lucrători, la lucrări miniere subterane atrage după sine sancțiunile următoare:
La prima abatere se va aplica o amenda de 5.000-10.000 lei pentru întreprindere și de 1.000-5.000 lei pentru conducătorul tehnic sau persoana responsabilă. În caz de repetare, amenda se poate indoi.
Prin regulament special se vor hotărî toate dispozițiunile cu privire la ocrotirea muncii.
Neglijarea anunțării accidentelor.
Articolul 139
Pentru neglijența în anunțarea accidentelor ori faptelor care ar putea periclita siguranța persoanelor și minelor, se va aplica întreprinderii și conducătorului sancțiunile din articolul precedent. În cazuri grave se poate suspenda sau retrage brevetul persoanei responsabile.
Nepredarea platinei și aurului.
Articolul 140
Nepredarea platinei și aurului obținut în țara sau înstrăinarea lor altora decât statului se considera ca furt și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și cu amendă cel puțin egala cu valoarea metalului sustras.
În orice caz metalul va fi confiscat.
Aceeași pedeapsa se aplică și aceluia care și le-a insusit în orice mod.
Obligațiuni de aprovizionare.
Articolul 141
În caz de abateri care produc perturbatiuni în funcționarea serviciilor publice și în economia generală a tarii, autoritatea miniera va aplica atît întreprinderii cat și conducătorului ei, sancțiunile următoare:
La prima abatere o amenda de la 50.000 pînă la 100.000 lei pentru întreprindere și de la 20.000-50.000 lei pentru conducătorul întreprinderii.
Pentru abateri repetate, amenzile se maresc la indoitul amenzii precedente, iar Ministerul Industriei și Comerțului va putea insarcina un alt conducător.
Sancțiuni care preced retragerea concesiunii.
Articolul 142
Sancțiunile care preced pronunțarea hotărîrii de retragere variaza după gravitatea abaterilor prevăzute de art. 108 și după continuitatea sau repetarea lor, anume:
Pentru abaterile de sub No. 1 se va aplica concesionarului, la prima data, o amenda de la 1.000-10.000 lei și i se va adresa o somațiune prin care i se fixează un termen pînă la maximum 3 luni pentru a-și îndeplini obligațiunile.
Dacă în urma somatiunii abaterea continua sau se repeta, i se va aplica o amenda indoita și i se va da un termen de maximum 90 de zile spre a se conformă.
Dacă și aceasta somațiune va rămîne fără rezultat, se va retrage concesiunea.
Pentru abaterile de sub No. 2 se va aplica la prima data o amenda de la 10.000-50.000 lei și i se va adresa o somațiune spre a se conformă în termenul cel mai scurt și care va fi fixat de Ministerul Industriei și Comerțului potrivit situațiunii.
Dacă abaterea continua sau dacă ea se repeta, se va aplica o amenda pînă la 100.000 lei și se va adresa exploatatorului o noua somațiune spre a se conformă în termenul cel mai scurt posibil.
Dacă și în urma acestei somațiuni intervenția autorității miniere rămîne fără rezultat, se va retrage concesiunea și autorizarea de exploatare.
Pînă la pronunțarea retragerii și luarea în primire a minei, instalatiunii sau organizațiunilor de desfacerea produselor, Ministerul va institui un administrator pe socoteala exploatatorului și pe care-l va imputernici să facă toate lucrările și sa ia toate măsurile necesare.
Pentru abaterile de sub No. 3 sînt aplicabile aceleași sancțiuni ca pentru abaterile de sub No. 1.
În același timp exploatatorul va fi somat sa înceteze abaterea constatată într-un termen ce i se va fixa, iar conducătorului tehnic responsabil al exploatării i se va da avertisment.
În caz de repetare exploatatorul va fi din nou somat, aplicindu-i-se o amenda indoita, iar conducătorului responsabil al exploatării i se va aplica o amenda de 1.000-5.000 lei.
Dacă însă abaterea a provocat pericole de o întindere mai mare care provin dintr-o mare neglijența, Ministerul Industriei și Comerțului va putea sa hotărască retragerea concesiunii și a autorizării de exploatare, iar conducătorului în culpa i se poate retrage autorizația de a funcționa în țara, în acea calitate, pe termen limitat sau pentru totdeauna.
Pînă la pronunțarea retragerii concesiunii, Ministerul va numi un administrator împuternicit să facă toate lucrările și sa ia toate măsurile necesare, cheltuielile privind pe exploatator.
Pentru abaterile de sub No. 5 și 6 sînt aplicabile aceleași sancțiuni ca pentru No. 1.
Diverse abateri.
Articolul 143
Pentru abateri de la orice alte dispozițiuni prevăzute în lege, în regulamente sau deciziuni date de autoritatea miniera în exercitarea dreptului ei de control asupra exploatarilor miniere, metalurgice sau industriale ori comerciale în strânsă legătură cu exploatarea miniera, se va aplica sancțiunile prevăzute la art. 138.
Constatarea abaterilor și aplicarea sancțiunilor.
Articolul 144
Abaterile de la prescripțiunile cuprinse în legea de fața, în regulamente și deciziuni privitoare la minerit, precum și la opereatiuni conexe, vor fi constatate de autoritatea miniera regionala, de organele ei, precum și de orice alt delegat împuternicit de Ministerul Industriei și Comerțului.
Sancțiunile din legea de fața privitoare la amenzi și la suspendarea sau retragerea dreptului de a funcționa al personalului tehnic se aplică de autoritatea miniera după normele următoare:
Autoritatea miniera regionala aplica amenda la prima abatere și are dreptul de a suspenda temporar autorizarea de funcționare în mina, sau în țara, a personalului tehnic inferior.
Cei nemultumiti cu sancțiunile autorității miniere regionale se pot adresa directiunii generale a minelor.
Aceasta directiune aplica amenzile pentru abateri repetate și are dreptul de a suspenda sau retrage brevetul de funcționare al personalului tehnic superior.
Sancțiunile aplicate de direcțiunea generală a minelor sînt supuse apelului la consiliul superior de mine în termen de 15 zile de la comunicare. Aceste din urma sancțiuni devin executorii numai după rezolvarea apelului.
În cazuri urgente, direcțiunea generală a minelor poate dispune ca sancțiunile să fie aplicate provizoriu chiar înainte de rezolvarea apelului.
Penalitatea prevăzută de art. 141 este de competența organelor de drept comun. Confiscarea metalului se va face de autoritatea miniera.
Articolul 145
Amenzile prevăzute în articolele precedente, afară de art. 141, sînt cu caracter civil.
Toate amenzile pronunțate în virtutea acestei legi se vor incasa ca și contribuțiunile directe și vor fi vărsate jumătate la casa de ajutor a lucrătorilor minieri și a funcționarilor din regiunea respectiva, iar cealaltă jumătate la casa generală de pensiuni.
Sancțiunile din această lege sînt aplicabile, fără excepție sau distinctiune, tuturor exploatarilor miniere, stabilimentelor metalurgice sau industriale pentru transformarea produselor miniere și care sînt în strânsă legătură cu exploatarea miniera, precum și organizațiunile de transport sau de desfacerea produselor.
Aceste sancțiuni nu exclud penalitățile prevăzute de alte legi și regulamente.
Capitolul 5 Autoritatea miniera
Secțiunea I
Articolul 146
Autoritatea însărcinată cu aplicarea legii de fața este Ministerul Industriei și Comerțului prin serviciile sale speciale.
Aceasta autoritate este singura competența de a hotărî asupra măsurilor de luat cu privire la minerit, precum și la industriile și organizațiunile conexe, afară de cazurile unde legea de fața prevede altfel.
În exercitarea drepturilor sale, ministrul este ajutat de consiliul superior de mine și de Institutul Geologic al României.
El are ca organ principal, pentru aplicarea acestei legi, direcțiunea generală a minelor.
Direcțiunea generală a minelor.
Aceasta directiune se compune din un serviciu central și serviciul exterior.
Serviciul exterior se împarte în regiuni miniere care se compun din circumscripții miniere.
Aceste servicii sînt conduse de inginerii din corpul minier al statului.
Direcțiunea generală a minelor are conducerea tuturor serviciilor pentru executarea legii și regulamentelor miniere.
În cazuri de pericol iminent sau de accidente, ea poate lua orice deciziuni sub rezerva aprobării ulterioare a ministrului.
Pe lîngă direcțiunea generală a minelor se va institui un serviciu special de supraveghere și control al drepturilor și veniturilor miniere ale statului.
Autoritatea miniera regionala este un organ de supraveghere și control a cărui competența este fixată prin lege.
Determinarea în mod amănunțit a atributiunilor acestor organe se va face prin legea de organizare a Ministerului și prin regulamente.
Articolul 147
Autoritatea miniera supraveghează întreaga activitate miniera și operațiunile industriale și de desfacere, în cazurile prevăzute de această lege.
Ea are drept sa intervină în toate cazurile prevăzute în legea de fața și îndeosebi cu privire la:
a) Conservarea bogățiilor miniere, exploatarea lor economică și la industrializarea lor;
b) Protectiunea suprafeței;
c) Protectiunea personalului ocupat în lucrări și pregătirea profesională a acestuia în școli corespunzătoare;
d) Asigurarea nevoilor interne și a celor impuse de apărarea tarii.
În acest scop toate cercetările necesare se vor face din oficiu; organele miniere de control și de supraveghere sînt obligate sa inspecteze toate întreprinderile care cad sub imperiul legii din cuprinsul regiunii respective, raportand regulat asupra celor constatate și luînd măsurile necesare pentru îndeplinirea prescripțiunilor legii.
Consiliul superior de mine
Articolul 148
Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetățeni români, și anume:
Doi magistrați dintre care unul de la înaltă Curte de Casație, iar celălalt de la Curtea de Apel din București.
Directorul Institutului Geologic al României.
Doi membri ai Parlamentului, un deputat și un senator, aleși de fiecare adunare pe toată durata legislaturii.
Un delegat al consiliului superior de control și îndrumarea întreprinderilor comercializate ale statului.
Un inginer delegat de consiliul superior al energiei.
Un membru din consiliul Societății Naționale de credit industrial, delegat de acest consiliu;
Un inginer de mine și patru juriști numiți de ministru.
Patru ingineri specialiști din principalele categorii ale industriei miniere și industriilor conexe, câte unul pentru: a) cărbuni; b) petrol și gaze; c) mine metalifere, cariere și ape minerale; d) siderurgia și metalurgia în genere.
Consiliul alege în fiecare an, din sanul sau, un președinte și un vice-președinte; în lipsa acestora ședințele vor fi prezidate de cel mai în vîrsta consilier.
Articolul 149
Magistrații vor fi desemnați de consiliul de miniștri.
Cei patru specialiști din industria miniera și industriile conexe vor fi aleși de către consiliul superior de mine format din ceilalți membri.
În acest scop, în urma înștiințării făcute de Ministerul Industriei și Comerțului prin Monitorul Oficial, exploatările și întreprinderile din categoriile arătate mai sus vor prezenta, într-un anumit termen, liste de opt specialiști, câte doi de fiecare categorie, specialiști din care consiliul superior de mine va face alegerea.
Articolul 150
Afară de membrii titulari vor fi numiți ca supleanți:
Doi membri, unul de la Curtea de Casație și unul de la Curtea de Apel din București.
Un membru al Institutului Geologic al României;
Patru ingineri specialiști;
Magistrații supleanți vor fi desemnați în același mod ca și titularii; membrul Institutului Geologic va fi desemnat de directorul acestui institut.
Membrii titulari și supleanți vor fi numiți prin decret regal pe termen de 5 ani și nu vor putea fi revocați decât pentru abateri grave de la datorii constatate de consiliul superior de mine. Revocarea se face prin decret regal, în urma unui raport întemeiat pe avizul conform al consiliului.
Articolul 151
Atribuțiunile consiliului superior de mine sînt:
a) De a-și da avizul asupra acordari, și retragerii concesiunilor și în genere asupra acordării exploatarilor și condițiunilor explorarilor, exploatarilor, asupra caietelor de sarcini, asupra chestiunilor privitoare la desfacerea produselor miniere brute sau transformate, asupra tuturor chestiunilor unde e necesar acest aviz după prevederile acestei legi sau ale altor legi și regulamente cu privire la exploatările miniere și la stabilimente metalurgice sau industriale în legătură strânsă cu exploatarea miniera; în aceste cazuri avizul este obligatoriu.
b) De a-și dă aviz consultativ în orice alte chestiuni i s-ar cere de către Ministerul Industriei și Comerțului;
c) De a judeca în cazurile prevăzute în legea de fața sau în altele ori în regulamente.
Articolul 152
Consiliul superior de mine va putea lucra în mod valabil cu noua membri, și va funcționa la Ministerul Industriei și Comerțului.
La toate lucrările consiliului, directorul general al minelor sau alt delegat al său va asista pentru a da lămuriri.
Hotărîrile vor fi date cu majoritate de voturi.
Ori de câte ori consiliul va exercita atributiuni de judecată sau va hotărî asupra acordării, retragerii sau condițiunilor concesiunii lor, va lucra cel puțin cu 9 membri.
În celelalte cazuri, poate lucra în secțiuni formate din cel puțin 5 membri și constituite, după nevoie, de către plenul consiliului.
Președintele va prezida oricare din secțiuni.
Cînd consiliul lucrează în secțiuni, trebuie să fie prezenți cel puțin 4 membri; hotărîrea nu se poate lua decât cu majoritatea de 3 voturi. În caz de divergenta afacerea este trimisa consiliului în întregime.
În cazuri de judecată părțile vor fi chemate; ele vor putea depune memorii scrise.
Hotărîrile în aceste cazuri vor fi pronunțate în ședința publică. Ele sînt definitive și executorii și nu mai pot fi atacate decât prin recurs la înaltă Curte de Casație, în termen de 20 zile de la comunicare. Recursul va fi judecat fără opoziție, de urgenta și cu precădere. Dacă hotărîrea este casată, afacerea este trimisa consiliului superior de mine, care se va conformă hotărîrii casatiei în ce privește punctele de drept.
Dacă este casată a doua oara, indiferent de motive, chestiunea este judecata în chip definitiv de Curtea de Casație, pe baza actelor și dovezilor prezentate înaintea consiliului superior de mine.
Articolul 153
Membrii consiliului superior de mine pot fi recuzati în aceleași cazuri și cu aceleași forme ca și magistrații.
Articolul 154
Consiliul superior de mine va avea un secretariat general compus dintr-un secretar general, secretar și personalul de care va fi nevoie. Cel puțin unul din secretari va fi doctor sau licențiat în drept.
Ei vor fi aleși de ministru, din o lista de câte doua persoane propuse de consiliu.
Organizarea secretariatului și arhivei se va face printr-un regulament întocmit de consiliu.
Exercitarea atributiunilor.
Articolul 155
Consiliul poate face orice fel de cercetări, expertize, comisiuni rogatorii la instanțele judecătorești, anchete, poate numi comisiuni de specialiști, poate în fine ordonă orice măsură pe care ar socoti-o necesară pentru rezolvarea chestiunilor ce-i sînt supuse.
Pentru chestiuni care privesc punerea în valoare a substanțelor, formând obiectul prezentei legi, precum și industrializarea lor, consiliul va lua și avizul Institutului Geologic.
Capitolul 6 Cărți miniere
Articolul 156
Pentru publicitatea drepturilor și sarcinilor de orice fel, asupra proprietății miniere, se instituie cărți miniere. Ele vor fi ținute la tribunale și la autoritățile miniere regionale.
Exemplarul care stabilește situația drepturilor și sarcinilor din punct de vedere juridic este cel ținut la tribunal.
Articolul 157
În cărțile miniere vor fi trecute toate actele juridice de orice natura privitoare la o proprietate miniera sau în legătură cu ea, toate datele referitoare la situația ei topografica și juridică, la situațiua proprietarilor suprafeței, la explorare, exploatare, concesiuni și toate drepturile și sarcinile anexe.
Galeriile regionale sau alte lucrări ori instalații de interes regional, concesionate de stat vor fi trecute la proprietatea concesionarului respectiv. Obligațiunile luate de alți concesionari de mine din acea regiune, față de acest concesionar, vor fi trecute ca sarcini asupra concesiunilor respective.
Drepturile, sarcinile și toate actele juridice neînscrise în cărțile miniere nu sînt opozabile terților.
Articolul 158
Cărțile miniere vor fi compuse din: a) Un registru în care se vor înscrie toate elementele de mai sus; b) planuri și acte; c) un registru în care să se treacă în ordinea intrării diferitelor cereri de înscrieri sau mențiuni; d) un registru în care să se înscrie în ordine alfabetica numele proprietarilor minei și ai proprietarilor suprafeței, pentru înlesnirea cercetărilor. La autoritatea miniera regionala se va tine numai primul registru și copii de planuri.
Înscrierea trebuie facuta în mod identic, atît în registrele de la tribunal, cat și în cel de la autoritatea miniera regionala. În acest scop, o copie legalizată de pe hotărîrea de înscriere va fi înaintată și autorității miniere regionale care o va trece de urgenta în cartea miniera.
Articolul 159
Pentru fiecare teren ori perimetru în explorare, exploatare sau concesiune se va rezerva, în genere, în primul registru cel puțin 4 pagini. Prima pagina va cuprinde descrierea terenului ori perimetrului, arătându-se numărul planului sau al cadastrului dacă exista, comuna, localitatea, punctul, vecinătățile și orice alte indicatiuni de acest fel.
A doua pagina a proprietății va cuprinde numele proprietarului sau al titularului dreptului, natura și originea dreptului lor, transmisiunile, restrangerile, dezmembrarile, redeventa sau orice alte drepturi și orice date asupra situației juridice a acestor persoane.
A treia pagina va fi rezervată ipotecilor, privilegiilor sau oricăror sarcini.
A patra este destinată proprietarilor sau dacă drepturile acestora nu sînt certe, posesorilor suprafeței, sau chiar detentorilor cînd nu s-ar putea stabili nici existenta posesiei. Dacă sînt neintelegeri asupra drepturilor cu privire la suprafața, și dacă ele nu pot fi rezolvate urgent, se va trece, în mod provizoriu, în cartea miniera, numele acelora care au pretențiuni asupra terenului sau perimetrului în chestiune.
Cetele de moșneni și răzeși vor fi înscrise pe numele cetei.
În aceasta pagina a cărții miniere se va arata numele fiecărui proprietar, suprafața parcelei cu arătarea situației ei din plin, natura și originea drepturilor, transmisiuni, drepturi, sarcini asupra imobilului și date asupra situației juridice a persoanelor.
Pe marginea registrelor se pot face diverse mențiuni și adnotari privitoare la actele înscrise.
Ordinea de prioritate între drepturile și sarcinile de aceeași natura se stabilește după data înscrierii în registru.
Articolul 160
Pentru întocmirea cărților miniere vor fi delegați de Ministerul Justiției la fiecare tribunal unul sau mai mulți judecători. Cererile vor fi cercetate în ordinea intrării arătată în registrul prevăzut de art. 159, lit. c. Înscrierile se vor face în baza unei ordonanțe judecătorești data pentru fiecare perimetru, teren sau grup de terenuri. Cei nemultumiti vor apela la completul tribunalului în termen de 15 zile de la afișarea ordonanței la tribunal și la primăria comunei respective. După ce ordonanța a rămas definitivă, se va opera înscrierea în registre de către grefier sub supravegherea judecătorului-delegat. La tribunalele unde sînt secțiuni speciale de notariat, cărțile miniere vor fi ținute la aceste secții.
Articolul 161
În tinuturile unde se găsesc actualmente cărți miniere ele vor fi trecute de la autoritatea care le tine la tribunalele de județ, într-un termen ce se va fixa prin regulament în acord cu dispozițiile legii.
Articolul 162
Pînă la întocmirea cărților miniere, în tinuturile unde asemenea cărți nu exista actualmente, diferitele acte juridice privitoare la proprietatea miniera și anexele ei vor fi trecute în registrele de mutațiuni de proprietate, conform legilor în vigoare.
În afară de înscrierile prevăzute în articolele precedente, se vor înființa la tribunale și la autoritatea miniera regionala următoarele opise alfabetice:
Pentru permise exclusive de explorare.
Pentru concesiuni de exploatare și lucrări conexe.
Pentru industrii și instalatiuni care cad sub prevederile acestei legi.
Pentru drepturile validate.
Opisele privitoare la explorari și la concesiuni vor fi grupate în registre pentru mine, pentru cariere și pentru ape minerale.
Modul întocmirii cărților miniere și al conservării lor se va determina printr-un regulament.
În vederea întocmirii acestor cărți, statul va lua măsuri pentru ridicarea în plan a regiunilor miniere. Proprietarii, concesionarii, exploatatorii, deținătorii terenurilor vor fi obligați să contribuie la jumătate din cheltuieli, după normele ce se vor prevede în regulament.
Capitolul 7 Dispozițiuni diverse
Articolul 163
Exploatările miniere și orice alte întreprinderi de industrializare sau comercializarea substanțelor sau produselor miniere de orice fel, care vor avea fiinta la promulgarea legii de fața, sînt supuse în totul prevederilor ei.
Drepturile dobândite de stat, în materie miniera, nu sînt prejudiciate prin dispozițiunile prezentei legi.
Articolul 164
Pe lîngă fiecare mina mare sau pe lîngă mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcționa case de ajutor pentru lucrători și personalul inferior, alimentate din fondul prevăzut la art. 43.
De asemenea, se va înființa o casa generală de pensiuni, pentru lucrătorii mineri și personalul inferior din țara.
Organizarea acestor case va fi pusă în concordanta cu legislația muncii.
Articolul 165
În zona de frontieră a tarii, orice lucrare miniera, la suprafața sau subterana, va trebui să aibă o autorizare specială data de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine după ce se va lua în prealabil avizul autorităților militare, administrative și vamale.
Planuri.
Articolul 166
Planurile de mine trebuie să fie ridicate de ingineri de mine sau topografi minieri, care poseda o autorizațiune specială din partea Ministerului Industriei și Comerțului. Prin regulament se va fixa condițiunile pentru obținerea autorizațiunii.
Planurile trebuie să fie întocmite prin reducere la orizont și să fie orientate după meridianul astronomic, avînd nordul îndreptat înspre partea de sus a foaiei și paralel cu marginea verticala a planului.
În planurile de perimetre se va arata: vîrfurile perimetrului, hotarele sale și ale comunelor pe care el se întinde, punctele geografice și orice date, care definesc perimetrul.
Cînd în limitele perimetrului solicitat sau în vecinătatea lui imediata sînt masive de sare sau izvoare de apa sărată, acestea vor fi arătate în plan. În acest caz un exemplar al planului va fi remis regiei monopolurilor statului.
Planurile prevăzute de legea consolidarilor petrolifere vor putea fi ridicate și de persoanele prevăzute în acea lege.
Articolul 167
În toate cazurile prevăzute prin această lege sau în alte cazuri ivite prin diferite împrejurări relative la mine, sau la operațiuni consecutive și anexe exploatării, care vor da loc la expertize, experții vor fi aleși dintre specialiști calificați, conform regulamentului.
Orice date asupra explorarilor și exploatarilor se vor cere numai prin autoritatea miniera regionala sau prin direcțiunea generală a minelor.
Articolul 168
Nu se poate înființa nici o măsura asigurătoare sau de executare asupra unei părți de mina sau asupra uneia din anexele ei.
Orice măsură contrară este nulă de drept.
Cînd o mina va fi scoasa în vânzare adjudecarea va fi definitivă numai după aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, data pe baza avizului conform al consiliului superior de mine dacă adjudecatarul îndeplinește condițiunile generale ale acestei legi.
Nu se va emite ordonanța de adjudecare fără aceasta aprobare.
Articolul 169
Administrația unei mine este datoare și imputernicita sa exercite o acțiune de supraveghere asupra productiunii extrase, precum și de îndrumare și control asupra întregului personal, inclusiv lucrătorii.
Un regulament va fixa, pe clase de zăcăminte, modalitatea și normele de control și de supravegherea productiunii și personalului.
Articolul 170
Se va crea de îndată un fond pentru prospecțiuni și explorari miniere întreprinse de stat, acest fond va fi alimentat din:
a) Taxele prevăzute la art. 5, 8, 48, precum și taxele de validare de la art. 265;
b) Jumătatea impozitelor miniere prevăzute în legea de fața.
Partea DOUA
1. Combustibili minerali
Cărbuni
Articolul 171
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 hectare pînă la 1.000 hectare.
Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil, în interiorul perimetrului rezervat, se poate institui o concesiune miniera pînă la 500 hectare. Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie să reprezinte cel puțin 1/2 din latura lungă.
O unitate de concesiune nu poate depăși suprafața de 1.000 hectare.
La acordarea concesiunii se va lua și avizul consiliului superior al energiei.
Durata concesiunii este de la 30 ani pînă la cel mult 50 ani.
Articolul 172
Concesiunea se acordă pe bază de redeventa la exploatări mici cu caracter local. Ea se poate institui sub forma unei asociațiuni, între stat și întreprinderea respectiva, conform normelor din partea I a legii de față, în cazul exploatarilor mari sau la carbunii ce vor fi industrializati sub forma de brichete, cocs sau altfel.
La concesiunile redeventiare concesionarul este obligat la o redeventa către stat de 5% pe toată durata concesiunii.
Redeventa se va achită în natura sau în numerar, după cererea Ministerului Industriei și Comerțului. Valoarea redeventei se va socoti pe prețul mediu de vânzare la mina, la depozitul de încărcare sau la uzina.
Statul cedează din redeventa ce i se cuvine:
- 15 % proprietarilor suprafeței inglobate în perimetru, potrivit dispozițiunilor art. 40. Aceasta redeventa se va împărți între proprietari proporțional cu suprafața fiecărei parcele;
- 10% exploratorului.
Articolul 173
Cînd concesiunea se acordă sub forma unei asociațiuni între stat și întreprindere, concesionarul este dator sa achite anual, și în tot timpul cat durează concesiunea o redeventa din brut de:
- 1% global pentru toți proprietarii suprafeței inglobate în perimetru;
- 1% pentru explorator.
Bitumine solide
Articolul 174
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 50 pînă la 100 hectare.
Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil în interiorul perimetrului rezervat se poate institui o concesiune miniera pînă la 50 hectare. Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie să reprezinte cel puțin 1/2 din latura lungă.
O unitate de concesiune nu poate depăși suprafața de 100 hectare.
Durata concesiunii este de 25 ani pînă la cel mult 50 ani.
Articolul 175
Concesiunea se acordă după normele prevăzute în partea I a legii.
Toate dispozițiunile înscrise în clasa combustibililor solizi, cu privire la redeventa datorită statului și la acele atribuite proprietarilor suprafeței și exploratorului, sînt aplicabile și acestei clase de zăcăminte.
Bitumine lichide
Articolul 176
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 pînă la 400 hectare.
Mărimea perimetrului în limitele de mai sus se alege avîndu-se în vedere condițiunile geologice generale, capacitatea tehnica și financiară a întreprinderii exploratoare și programul de lucrări.
Articolul 177
În regiuni explorate prin permis exclusiv declararea proprietății miniere concesionabile și formarea perimetrelor de concesiune urmează normele generale fixate în partea I a legii de față.
Articolul 178
Un zacamant de petrol este explorat cu rezultat favorabil cînd el a fost atins sau strabatut prin sonda, put sau alta lucrare miniera și a dat în cursul unei luni de extractiune o productiune socotită suficienta pentru a considera zacamantul exploatabil.
Productiunea va fi constatată de autoritatea miniera prin încheiere de proces-verbal.
Articolul 179
Concesiunea pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafața de 50 hectare.
Exploratorul va avea drept la încă un perimetru de 30 pînă la 50 hectare pe terenul explorat de el dacă îndeplinește condițiunile de societate anonima miniera română.
Acest prim perimetru nu poate fi mai mic decât orice alt perimetru din regiunea declarata cunoscută pe baza lucrărilor făcute pe acest prim perimetru.
Restul regiunii declarate cunoscută și concesionabila va fi împărțit în perimetre de aceeași forma și orientare ca și primul perimetru și de întindere de la 10 hectare pînă la 40 hectare.
Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cat posibil egale între ele, ca suprafața, și în fiecare grupa se va forma același număr de loturi, pe cat posibil de aceeași suprafața.
Articolul 180
Concesiunea perimetrelor din fiecare grupa se face după normele următoare:
a) Prima grupa aleasă de stat constituie rezerva statului.
Aceasta rezerva va putea fi exploatată de stat după propunerea ministrului industriei și comerțului și cu autorizarea consiliului de miniștri data în urma avizului consiliului superior al minei.
Exploatarea se va face după normele legii pentru comercializarea întreprinderilor de stat.
Concesionarea către particulari a perimetrelor, formând rezerva statului, se poate face numai pe baza unei autorizari data prin lege specială;
b) Perimetrele din grupa II-a și a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societăți anonime miniere române conform legii de fața.
În mod tranzitoriu, în primii zece ani de la promulgarea legii de fața perimetrele din grupa III, din regiuni explorate prin permis exclusiv, vor putea fi concesionate la orice întreprindere de petrol, avînd capacitatea tehnica și financiară, numai dacă acea întreprindere a explorat cu rezultat favorabil o regiune indicată de stat, dacă de la început îndeplinește condițiunile art. 33, alin. e) și în termen de 10 ani de la acordarea concesiunii se obliga să se transforme în societate anonima miniera română. Concesiunea asupra primului perimetru explorat cu rezultat favorabil se acordă exploratorului fără a-l obliga sa constituie o societate miniera specială.
Articolul 181
O întreprindere nu poate dobândi în concesiune, într-o grupa, decât doua perimetre cel mult.
Dacă însă în urma publicării făcute pentru acordarea concesiunilor nu se prezintă solicitatori în număr suficient fața cu numărul perimetrelor, o întreprindere care îndeplinește condițiunile legii poate dobândi un al treilea perimetru.
Acest perimetru se va acorda însă numai cu obligațiunea de a explora o regiune necunoscută, hotărâtă de stat. Caietul de sarcini va prevede condițiunile explorării.
Dacă se prezintă solicitatori în număr suficient, însă numai o parte din perimetre sînt atribuite, în acest caz perimetrele rămase libere vor fi publicate din nou spre concesionare.
Pentru dobândirea acestor perimetre pot să se prezinte și întreprinderile care poseda un singur perimetru concesionar în grupa respectiva.
Societățile miniere române de mare importanța, constituite conform dispozițiunilor legii de fața, sau care îndeplinesc acele condițiuni, societățile în care lucrătorii minieri participa cu cel puțin 25%, precum și societățile existente cu capital însemnat, ce au cel puțin 25% capital românesc și care vor îndeplini cerințele art. 33, alin. e), vor putea dobândi, după cererea acționarilor români, deținători a celor 25% din capital, câte un perimetru în plus, atît din terenurile prevăzute la art. 179 cat și din cele prevăzute la art. 183.
Mărimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanța întreprinderilor ce le solicita și cu participarea sau interesul ce statul dorește a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferinta societăților în care capitalul și personalul românesc participa într-o măsura mai mare.
Articolul 182
În regiuni declarate proprietate miniera concesionata, pe baza lucrărilor invecinate de exploatare, se va urma normele din articolele precedente, afară de acele cuprinse în alineatul al doilea de sub punctul b) al art. 180.
Articolul 183
În termen de opt luni de la promulgarea prezentei legi, Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe raportul Institutului Geologic al României, va delimita în continuarea actualelor regiuni petrolifere în exploatare suprafețe cunoscute care vor fi declarate proprietate minera concesionabila.
Toate aceste suprafețe la un loc nu vor depăși 500 hectare.
În aceste regiuni se vor forma perimetre de întindere de la 10 hectare pînă la 30 hectare de forma patrata sau dreptunghiulara acolo unde aceste forme sînt posibile.
Perimetrele formate în fiecare regiune vor fi reunite în doua grupe pe cat posibile egale între ele ca suprafața.
Articolul 184
Perimetrele din grupa I vor putea fi concesionate numai întreprinderilor constituite în momentul acordării concesiunii ca societăți anonime miniere române.
Perimetrele din grupa II pot fi concesionate oricărei întreprinderi de petrol existenta la promulgarea legii de fața.
Dacă întreprinderea nu ar fi constituită ca societate anonima miniera română, concesiunea se va putea acorda numai cu obligațiunea ca în termen de 10 ani de la acordarea concesiunii să se transforme după normele arătate în această lege.
Articolul 185
Durata concesiunii va fi de 20 ani pentru perimetre pînă la 10 hectare, iar peste aceasta suprafața durata va fi de 30 de ani.
Redeventa.
Articolul 186
La concesiunile redeventiare, redeventa se va stabili trimestrial după normele următoare:
În fiecare trimestru sondele și puturile productive vor fi grupate după media zilnica a fiecăruia pe trimestrul respectiv în doua grupe și anume:
a) Grupa cuprinzînd sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi pînă la 10 tone inclusiv;
b) Grupa cuprinzînd sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi peste 10 tone.
Media zilnica a unei sonde sau put în cursul unui trimestru se stabilește impartind producția sondei sau putului în trimestrul respectiv prin numărul zilelor din acel trimestru.
În urma se va calcula pentru fiecare grupa producția medie pe sonda sau put și zi.
Redeventa din producția trimestriala a primei grupe de sonde și puțuri va fi de 8%.
Redeventa din producția trimestriala a celei de-a doua grupe de sonde și puțuri se stabilește după importanța producției prin raport la numărul sondelor și puțurilor productive din aceasta grupa și după următoarea scara progresiva:
11% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 20 t
12% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 30 t
14% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 40 t
16% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 50 t
18% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 60 t
21% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 70 t
22% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 80 t
23% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 90 t
24% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 100 t
25% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 110 t
30% din producție cînd media pe sonda și zi nu întrece 150 t
35% din producție cînd media pe sonda și depășește 150 t
Cînd media pe sonda și zi, începînd de la 10 tone în sus, e cuprinsă între cifrele arătate în acest tablou redevențele se vor calcula prin interpolatie liniara.
La exploatările prin galerii sau prin sonde cu productiune scăzută în urma unei extractiuni indelungate și care combinate în grup ar fi repuse în producție prin injectarea unui curent de aer, redeventa va fi de 8% din produsul brut.
Articolul 187
Redeventa din gazele asociate cu petrolul în același zacamant va fi de 15% din gazele captate. În acest caz de separare a gazolinei redeventa va fi de 5 % din derivatele separate și de 10% din restul gazelor după separarea gazolinei.
Articolul 188
Din redeventa cuvenită statului la petrolul brut se va atribui;
Proprietarilor suprafeței în tinuturile unde pînă la promulgarea Constituției petrolul era lăsat la libera și exclusiva dispoziție a proprietarilor suprafeței o cota de 20% din redeventa ce se cuvine statului în perioada respectiva și pe toată durata concesiunii.
Exploratorului o cota de 10% din redeventa cuvenită statului la productiunea extrasa de pe perimetrul concesionat pe care se găsesc lucrările de explorare și pe durata concesiunii.
Articolul 189
Cînd concesiunea se instituie sub forma unei asociațiuni între stat și întreprindere se va da proprietarului suprafeței și exploratorului următoarele redevențe din petrolul brut extras anual:
- 1,5% proprietarilor suprafeței, în tinuturile unde pînă la promulgarea Constituției petrolul era lăsat la libera și exclusiva lor dispoziție.
- 1,0% exploratorului din petrolul brut extras de pe perimetrul explorat cu rezultat favorabil și pe durata concesiunii.
Articolul 190
În regiunile petrolifere perimetrul de comasare trebuie să aibă o suprafața de cel puțin 3 ha, și o formă astfel ca sondele ce s-ar instala sa păstreze de la hotarul cel mai apropiat al perimetrului o distanta de cel puțin 30 metri.
Perimetrul de comasat nu va depăși suprafața de 50 ha.
Parcelele izolate, neexploatate, dar aflate în vecinătatea unor exploatări existente, vor putea fi alipite uneia din aceste exploatări, cu care vor forma un perimetru unic de exploatare.
Pentru parcelele pe care se găsesc sonde în foraj sau în exploatare normală, la promulgarea legii de fața, comasarea cu alte parcele neexploatate și care aparțin altor concesionari sau proprietari este facultativă.
Dacă parcela în exploatare are hotare comune cu parcele care aparțin aceluiași concesionar, comasarea acestor parcele este obligatorie.
Lucrările noi întreprinse pe parcele supuse comasarii sînt supuse dispozițiunilor prevăzute în această lege și în regulamente.
Instalarea sondelor la distanțe de hotar mai reduse decât cele prevăzute mai sus la petrol și la gaze rămîne subordonata unei autorizari speciale a ministrului industriei și comerțului, cu avizul conform al Institutului Geologic.
Dispozițiuni speciale.
Articolul 191
Pentru protectiunea zăcămintelor în contra inundarii, orice întreprindere este obligată ca înainte de a ajunge în stratul petrol sa izoleze orice ape intalnite prin sonde sau puțuri. Apele de suprafața și cele freatice vor fi izolate separat de apele de zacamant.
Pentru fiecare regiune de zăcăminte, direcțiunea generală a minelor va stabili cu avizul conform al Institutului geologic al României, un program de izolarea apelor în sondele sau puturile din regiunea respectiva.
Pentru abaterile de la dispozițiunile referitoare la izolarea apelor, autoritatea miniera va aplica întreprinderii o amenda de la 50.000 pînă la 200.000 lei, iar conducătorului tehnic în culpa o amenda de la 5.000 pînă la 20.000 lei, iar în cazuri grave se va aplica retragerea pe termen limitat sau pentru totdeauna a brevetului de a funcționa în atare calitate la exploatările din țara.
Articolul 192
Pentru protectiunea zacamantului și a drepturilor concesionarilor la hotarele perimetrelor adiacente, sondele sau puturile vor păstra de la hotarul cel mai apropiat o distanta de cel puțin 30 metri, masurati pe perpendiculara dusa din punctul de deschidere al sondei sau putului pe hotar.
Un regulament special va fixa distanțele între lucrările din interiorul perimetrului și măsurile de poliție tehnica și administrativă pentru protecția zacamantului, a lucrărilor și a personalului.
Articolul 193
Captarea gazelor și separarea derivatelor din gaze, unde va fi cazul, este obligatorie.
Pentru exploatarea gazelor naturale asociate, cu petrolul brut în același zacamant, Ministerul Industriei și Comerțului, fie din inițiativa sa, fie după cererea exploatatorilor interesați, va forma sindicate regionale pentru captarea și industrializarea gazelor.
Un statut special, aprobat de Minister, va fixa organizarea și modul de funcționare al sindicatului.
Articolul 194
Este interzisă întrebuințarea țițeiului pentru ars la cazane. Regulamentul va fixa cazurile cînd țițeiul poate fi întrebuințat în acest scop.
Transport, rafinarii de petrol, inmagazinare și desfacerea produselor
Articolul 195
Înființarea și exploatarea de conducte pentru orice fel de produse de petrol, lichide sau gazeiforme, de la rafinarii la stațiunile de export, sînt rezervate statului. Acesta le poate exploata direct sau în asociație cu alții și îndeosebi cu întreprinderi de petrol.
Statul poate cu avizul conform al Consiliului superior de mine expropria cu o justa și prealabilă despăgubire, fixată de justiție, conductele existente de la schele la stațiunile de inmagazinare sau la rafinarii, atunci cînd aceste conducte pot servi mai multor producători sau mai multor exploatări, fără a împiedica bunul mers al transportului produselor întreprinderii expropriate.
Articolul 196
Înființarea de rafinarii de petrol sau mărirea oricărei rafinarii sau instalatiuni conexe sînt subordonate unei autorizari a Ministerului Industriei și Comerțului. Aceasta autorizare se va putea da numai cu avizul conform al consiliului superior de mine și nu se va putea refuza unei întreprinderi, societate anonima română care este ea însăși producătoare și lipsită de rafinarie proprie.
Toată productiunea de țiței trebuie să fie prelucrata în rafinariile de petrol din țara.
Un regulament special va fixa calitatea produselor de petrol, necesare consumului intern.
Articolul 197
Înființarea instalatiunilor pentru inmagazinarea produselor de petrol rămîne rezervată unei autorizari Ministerului Industriei și Comerțului care le va examina din punct de vedere a siguranței publice; înființarea de rezervoare în porturi și în stațiunile de cale ferată se va putea face numai cu autorizarea statului pe baza unui caiet de sarcini care va stabili condițiunile de exploatare.
Pentru asigurarea nevoilor interne ale tarii, capacitatea de inmagazinare a acestor instalatiuni trebuie să corespundă consumatiunii normale și unei rezerve care se va fixa de Minister. Aceasta cerința trebuie să fie îndeplinită, atît de organizațiunile de desfacere a produselor de petrol, cat și de întreprinderile de stat sau particulare consumatoare de produse de petrol.
Un regulament va stabili condițiunile de autorizare și de funcționare.
Articolul 198
Consumatiunea interna din fiecare fel de produs, trebuie să fie complet satisfacuta și cu intaietate.
Desfacerea produselor de petrol în consumatiune interioară, se va face pe baza principiului contingentarii la rafinarii, printr-o organizațiune comuna sub supravegherea statului și la care vor participa rafinariile, producătorii, consumatorii și statul.
O lege specială va fixa amănuntele acestei organizări de desfacere a produselor de petrol.
Prețurile de desfacere în interior la locul de consumatiune ale produselor de petrol nu trebuie să intreaca prețurile de export la punctele de export.
Hidrocarburi gazoase care formează zăcăminte proprii
Articolul 199
Explorarea și exploatarea gazelor nu se poate face decât direct de stat sau prin asociație cu capitalul particular, după normele legii comercializării întreprinderilor și ale legii energiei.
Articolul 200
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare va fi de 1.000 pînă la 2.000 hectare. Cînd forma este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin 1/2 din latura lungă.
Criteriul de apreciere, în ce privește punctul explorat cu rezultat favorabil, rămîne rezervat autorității miniere, care va ține seama de debitul și de tensiunea inițială a gazelor în raport cu structura zăcămintelor și de constanta acestor elemente după anumite intervale de timp.
Suprafața maxima a unui perimetru de exploatare este de 2.000 hectare. Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, raportul între laturi va fi cel din alineatul întîi.
În regiunile unde pînă la promulgarea Constituției, gazele erau lăsate la libera și exclusiva dispozițiune a proprietarilor suprafeței, se va da acestora o redeventa de 1,5% din producția gazului, socotit pe prețul de vânzare la schela.
Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului, între 30 și 40 ani.
Articolul 201
Înființarea de conducte pentru transportul gazului la centrele de consumatiune, precum și exploatarea acestor conducte constituie un drept exclusiv al statului sau a întreprinderilor înființate de stat pe baza legii comercializării sau a energiei.
Articolul 202
În regiunile gazeifere, perimetrul de comasare trebuie să aibă o suprafața de cel puțin 300 hectare, fără a trece de 2.000 hectare. Sondele trebuie să păstreze o distanta de cel puțin 200 metri de la hotarul cel mai apropiat.
Dispozițiunile prevăzute la art. 191, cu privire la izolarea apelor, se aplică și la gaze.
Exploratorul sau exploatatorul care în perimetrele sale date pentru alte substanțe, sau dacă cineva în cursul altor lucrări descoperă zăcăminte de hidrocarburi gazoase, este obligat sa anunțe în timp de 3 zile autoritatea miniera regionala, oprind lucrările. În caz de abateri, se aplică sancțiunile prevăzute în legea de fața la art. 19.
Dacă lucrările respective sînt utilizabile pentru exploatare hidrocarburilor gazoase, statul poate să continue lucrările pe seama sa despagubind pe cei în drept de cheltuielile făcute. Dacă în interval de 15 zile statul nu declara ca face uz de acest drept, întreprinzătorul poate continua lucrările, strabatand straturile de hidrocarburi gazoase, fără a putea dispune de ele, însă izolandu-le.
Statul poate explora și exploata zacamintele de hidrocarburi gazoase chiar și în perimetrele concesionate altora dacă acele perimetre erau concesionate pentru alte substanțe.
II. Minereuri metalifere și alte minerale din clasa II, art. 2
Articolul 203
Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi de la 50 hectare pînă la 100 hectare.
Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta trebuie să fie cel puțin o pătrime din latura lungă.
Criteriul de adoptat pentru a aprecia rezultatele explorării în aceasta clasa de zăcăminte rezida în:
a) Calitatea minereurilor definită prin conținutul lor în metal, sau alte elemente utile și de importanța economică;
b) Posibilitatea utilizării minereului găsit, fața cu procedeele cunoscute în metalurgie și în industrie în genere;
c) Existenta, în punctul explorat, a unui zacamant din a cărui forma, condițiuni de geneza și de zacamant să se poată aprecia extensiunea probabila în adancime la suprafața.
Articolul 204
Pentru doua puncte explorate cu rezultat favorabil, suprafața ce se poate considera cunoscută și declara proprietate miniera concesionabila va fi de maximum 50 hectare. Cînd perimetrul are forma dreptunghiulara, latura scurta trebuie să reprezinte cel puțin o pătrime din latura lungă.
Pentru fiecare punct în plus, explorat cu rezultat favorabil, concesiunea se poate mari progresiv, astfel ca la o concesiune de întindere maxima egala cu 100 hectare sa existe cel puțin patru puncte explorate, cu rezultat favorabil.
Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului, între 40 și 50 ani.
Articolul 205
Concesiunea se acordă pe bază de redeventa.
Exceptând platina și aurul, la toate celelalte substanțe metalifere din aceasta clasa de zăcăminte redeventa se va stabili la o cota din produsul negociabil, adus prin operațiuni auxiliare la concentratiunea cerută pentru nevoile industriei metalurgice și ale industriei în genere.
Aceasta redeventa se fixează pentru toată durata concesiunii la 4% din produsul concentrat, socotit pe prețul la mina.
Pentru platina și aur redeventa se fixează la 2% din conținutul în aur sau platina, constatat la analiza în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei și Comerțului.
Redeventa se va lua în natura, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat (slih).
Din redeventa ce i se cuvine, statul cedează exploratorului 10% în numerar, pe durata concesiunii instituite pe perimetrul explorat de el.
Fier, Crom, Mangan
Articolul 206
Perimetrul rezervat pentru explorare, va avea o suprafața de la 100 pînă la 1.000 hectare. La forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin jumătate din latura lungă.
În interesul cercetării zacamantului se pot acorda permise exclusive pe tinuturi miniere bine definite, a căror întindere se va fixa cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Concesiunea se acordă pe o durată pînă la 50 ani.
O unitate de concesiune nu va depăși suprafața de 1.000 hectare. Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin jumătate din latura lungă.
La concesiunile redeventiare, redeventa către stat pe durata concesiunii va fi de cel puțin 4% din produsul negociabil, adus prin operațiuni auxiliare la concentratiunea cerută pentru nevoile industriei metalurgice și ale industriei în genere.
Se pot reuni concesiuni adiacente, în scop de a forma tinuturi miniere, a căror întindere se va fixa cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Drepturile exploratorului la redeventa se regulează după aceleași norme ca la art. 205 alin. ultim.
III. Minereuri de aluminiu și în genere silicatii aluminosi, magnezieni și cu alte baze
Articolul 207
Zacamintele de minereuri de aluminiu urmează regimul special al clasei zăcămintelor de fier, crom și mangan.
Articolul 208
Pentru silicatii aluminosi, magnezieni și alte minerale din aceasta clasa de zăcăminte, suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi de la 40 pînă la 100 hectare. Cînd forma perimetrului este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin 1/2 din latura lungă.
Doua puncte explorate cu rezultat favorabil și indicând o dezvoltare a zacamantului suficienta pentru o exploatare continua, dau dreptul la instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru în suprafața de la 10 pînă la 100 hectare. La forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin o pătrime din latura lungă.
Articolul 209
Regimul și condițiunile de concesiune, față de stat și explorator, atît la aceasta clasa de zăcăminte, cat și la clasele a IV-a, V-a, VI-a și a VII-a, vor fi fixate de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
IV. Grafit și rocile grafitoase
Articolul 210
Grafitul și rocile grafitoase urmează regimul special al carbunilor, în ce privește forma și suprafața perimetrului de explorare, de exploatare și durata concesiunii.
V. Fosfatii în genere
Articolul 211
Fosfatii urmează regimul prevăzut pentru fier, crom și mangan, în ce privește forma și suprafața perimetrului de explorare, de exploatare, precum și durata concesiunii.
În regiunile unde existenta acestor substanțe minerale este probabila, se va putea acorda permise exclusive pentru explorare, pe tinuturi miniere bine definite.
VI. Minerale cu toriu și pamanturi rare
și
VII. Pietre prețioase și semi-nobile
Articolul 212
Explorarea și concesionarea mineralelor din aceste doua clase de zăcăminte urmează regimul substanțelor miniere din clasa II, ținându-se seama mai ales de natura și forma zacamantului.
VIII. Sarea comuna (clorura de sodiu), sarurile de potasiu și alte saruri înrudite, fie formând zăcăminte proprii, fie asociate cu sarea comuna în același zacamant
Articolul 213
Exploatarea sarii, fie din mine de sare prin lucrări subterane sau prin disolutiune și pompare, fie prin izvoare sarate sau din alte solutiuni naturale (ape subterane, lacuri, apa de mare), precum și exploatarea sarurilor de potasiu și altor saruri, fie ca formează zăcăminte proprii, fie ca sînt asociate cu sarea comuna și gazduite în același zacamant, formează obiectul unui monopol de stat.
Acest drept se exercită prin Regia Monopolurilor Statului.
Articolul 214
Dreptul de industrializare superioară a sarii comune și a sarurilor de potasiu și altor saruri înrudite cu ele aparține statului și se exercită prin Ministerul Industriei și Comerțului.
Acest drept poate fi transmis unei întreprinderi cu capacitate tehnica și financiară sub forma unei asociațiuni cu statul.
Un caiet de sarcini va fixa condițiunile asociațiunii, durata, compunerea capitalului și a personalului, drepturile statului, desfacerea produselor pentru nevoile interne și pentru export.
Transmiterea acestui drept de industrializare se face prin decret regal, după propunerea ministrului industriei și comerțului și a ministrului de finanțe, cu avizul Regiei Monopolurilor Statului și cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Articolul 215
Exploratorul sau exploatatorul care în perimetrele sale, date pentru alte substanțe, ar intalni, sare, saruri de potasiu sau ape sarate de o concentratiune mai mare, este obligat sa anunțe aceasta autorității miniere regionale, cel mai târziu în termen de 3 zile. În caz de abatere, se aplică sancțiunile prevăzute în legea de fața la art. 19.
Dacă pentru a exploata o substanța minerala ce a fost concesionata este nevoie a strabate sarea, exploratorul sau exploatatorul va face aceasta lucrare sub controlul autorității miniere. Materialul extras din aceste lucrări va fi predat Regiei Monopolurilor Statului.
Articolul 216
Extractiunea iodului, bromului și altor elemente accesorii din saruri și ape sarate poate fi concesionata de Ministerul Industriei și Comerțului, în condițiuni ce vor fi fixate după normele legii de fața, luindu-se și avizul Regiei Monopolurilor Statului.
Articolul 217
Izvoarele și apele sarate, utilizate ca ape de băi în stațiunile balneare sînt supuse regimului special al izvoarelor minerale și apelor curative în genere.
Ele nu pot fi însă utilizate pentru extragerea sarii de consumatiune.
Articolul 218
Supravegherea miniera a exploatarilor de sare și industriilor în strânsă legătură cu exploatarea și în genere controlul măsurilor de poliție tehnica miniera intră în competența Ministerului Industriei și Comerțului; controlul în ce privește constatarea și reprimarea fraudelor se exercită de Regia Monopolurilor Statului.
IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarburi gazoase
Articolul 219
Permisul exclusiv pentru căutarea și captarea gazelor se acordă pe o suprafața pînă la 100 hectare; la forma dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin jumătate din latura lungă.
Concesiunea se acordă exploratorului pe o suprafața pînă la 10 hectare. Durata concesiunii se va fixa în raport cu întinderea perimetrului între 30 și 40 ani.
Pentru conservarea izvoarelor de asemenea gaze se va institui un perimetru de protectiune, a cărui forma și întindere se va fixa de Minister cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe avizul Institutului Geologic al României.
X. Izvoarele minerale și apele mineralizate subterane sau curative în genere
Articolul 220
Pentru explorarea unei regiuni în scop de a descoperi și capta ape din aceasta clasa, Ministerul Industriei și Comerțului acorda un permis exclusiv de explorare. Perimetrul de explorare va cuprinde o regiune bine definită prin constitutiunea și structura ei geologica.
Captarea izvoarelor este obligatorie și se va face după un plan aprobat de Minister.
Instituirea de perimetre de protectiune.
Articolul 221
Pentru protectiunea și conservarea izvoarelor și apelor minerale din aceasta clasa, Ministerul, fie din propria sa inițiativa, fie după cererea celor interesați, va institui prin Decret Regal, perimetre de protectiune în interiorul cărora nici o lucrare legată de sol sau subsol nu poate fi începută și executată, decât în urma autorizării data de autoritatea miniera sau de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine și pe baza unei anchete speciale.
Nu vor fi autorizate lucrări sau instalatiuni, ce ar avea o influența dăunătoare asupra regimului apelor sau asupra salubritatii apelor și stațiunii.
Lucrările, chiar dacă au fost autorizate, pot fi oprite în cursul executării lor, dacă s-ar dovedi ca ar avea o influența dăunătoare asupra regimului izvoarelor.
La stabilirea perimetrelor de protecție vor fi ascultați proprietarii suprafețelor inglobate în perimetru; ei își vor putea prezenta, în scris sau oral, observațiunile ce ar avea de făcut.
Instituirea perimetrelor de protectiune se va face de Minister, cu avizul conform al consiliului superior de mine, bazat pe avizul Institutului Geologic al României. Aceasta instituire va fi efectuată după distincțiunile următoare:
a) Apele care cad sub regimul autorizării de stat, vor avea un singur perimetru de protectiune;
b) Apele declarate de utilitate publică sînt aparate de doua perimetre: unul intern și altul extern.
Regimul autorizării de stat.
Articolul 222
Captarea și exploatarea izvoarelor minerale cu emergenta naturala, se poate face de proprietarul suprafeței, pe care se găsește punctul de emergenta al izvorului, sau de alții; sub forma unei concesiuni date de Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al Ministerului Sănătății publice și al consiliului superior de mine.
Concesiunea se acordă prin Decret Regal pe o durată de 30 pînă la 50 ani.
La expirare, ea va putea fi reînnoită în condițiuni de exploatare ce urmează a fi fixate de Minister.
Regimul declarării de utilitate publică
Articolul 223
Izvoarele minerale, fie cu emergenta naturala, fie descoperite prin lucrări de explorare, lacurile și lagunele mineralizate cu namolurile lor, precum și apele curative în genere, care prin proprietățile lor prezintă un deosebit interes pentru sănătatea publică și pentru economia tarii, pot fi declarate de utilitate publică.
Declararea de utilitate publică, se face din inițiativa statului sau provocat de alții, prin decret regal, după propunerea ministrului de Industrie și Comerț, cu avizul Ministerului Sănătății Publice și al consiliului superior de mine și pe baza unui studiu amănunțit și al raportului unei Comisiuni speciale de ancheta.
Apele și namolurile concesionate sub regimul autorizării, pot fi declarate de utilitate publică, dacă întrunesc condițiunile de mai sus.
Articolul 224
Exploatarea apelor se face printr-o societate anonima miniera română, constituită de stat, după normele legii de fața.
Proprietarii suprafeței pe care se găsesc izvoarele și complexul lucrărilor de captare și exploatarea apei minerale, precum și proprietarii cuprinși în perimetrul intern de protectiune, au drept de a participa, cu numerar, fiecare categorie cu câte 5 la suta din capitalul social. Repartizarea participării în fiecare categorie se va face proporțional cu suprafețele cuprinse în perimetru.
Articolul 225
Concesiunea se acordă prin decret regal, pe o durată de 50 de ani și pe baza unui caiet de sarcini, urmandu-se normele acestei legi.
Caietul de sarcini va prevede, între altele, obligațiunea ca societatea să execute, într-un termen dat, programul de lucrări pentru captarea apelor și inzestrarea stațiunii cu toate instalatiunile și stabilimentele necesare. Asemenea, el va prevede obligațiunea de a face observatiuni asupra climei și regimului apelor.
În primii 10 ani societatea va fi obligată să execute lucrările principale de punere în valoare a apei și a stațiunii.
Articolul 226
Statul va participa la beneficiile întreprinderii după expirarea primilor 10 ani ai concesiunii și după ce se va fi atribuit capitalului un prim dividend de 8 la suta.
Participarea progresiva după importanța suprabeneficiului va fi stabilită în caietul de sarcini.
Proprietarii suprafeței pe care se găsesc izvoarele și lucrările de captare vor primi 15 la suta din partea ce revine statului ca beneficiu, iar exploratorul, dacă va fi, va primi 10 la suta.
Articolul 227
În limitele perimetrului intern de protectiune sau în exteriorul lui societatea va putea ocupa, în condițiunile generale ale legii, suprafețele necesare pentru așezarea instalatiunilor și stabilimentelor de orice fel, în strânsă legătură cu exploatarea apei și a stațiunii (băi, sanatorii, hoteluri, instalatiuni de edilitare, parcuri, instalatiuni distractive).
Constituie un drept exclusiv al societății concesionare:
a) Exploatarea apelor minerale și curative și a stabilimentelor de băi pentru care s-a dat concesiunea;
b) Înființarea și exploatarea de sanatorii și alte instalatiuni medicale de orice fel, hoteluri și restaurante, în limitele perimetrului intern de protectiune;
c) Exploatarea de întreprinderi distractive de orice fel în toată stațiunea balneara.
Exploatarea apelor și bailor se va face direct de societatea concesionara.
Drepturile cuprinse sub b) și c) pot fi exercitate de societate în asociație cu alții sau pot fi arendate cu autorizarea Ministerului Industriei și Comerțului.
Articolul 228
Utilizarea gazelor sau altor emanatiuni - libere sau din ape - pentru alte scopuri decât cele balneare locale, extractiunea sarurilor din ape, vînzarea namolului în afară de stațiune, formează obiectul unei concesiuni distincte, care se va da după normele legii de fața, însă numai după aprobarea Ministerului Sănătății.
Concesiunea aceasta se va acorda de preferinta societății concesionare; dacă ea nu accepta, concesiunea poate fi transmisă asupra altei întreprinderi alese de stat.
XI. Turba
Articolul 229
Exploatarea turbei se poate face numai cu autorizarea Ministerului Industriei și Comerțului. Autorizarea va fixa regimul de lucru, în ce privește grosimea ce poate fi extrasa, direcțiunea generală a lucrărilor de extracție, a rigolelor de desecare și alte dispozițiuni tehnice potrivit situațiunii locului.
Pe proprietățile statului dreptul de exploatarea turbei poate fi acordat, cu avizul conform al consiliului de mine, sub forma de concesiune pe termen de la 5 pînă la 20 ani, după întinderea turbariei și pe baza unui caiet de sarcini, care va prevede între altele o redeventa de 5 la suta din brut.
XII. Masele roci comune, compacte sau care formează depozite mobile
Articolul 230
Exploatarea rocilor comune care sînt lăsate la dispoziția proprietarului suprafeței rămîne supusă dispozițiunilor acestei legi și regulamentelor întocmite pe baza ei.
Punerea în valoare a maselor de roci comune aflate pe proprietățile statului se va face potrivit cu importanța masivului și natura materialului, prin unul din următoarele sisteme:
a) Concesionarea pe baza explorării prin permis exclusiv;
b) Concesionare directa, în regiuni cunoscute, unde rocile formează masive la zi;
c) Arendare pe termen scurt;
d) Exploatare prin permise de extractiune pentru cantități reduse și pe termen scurt.
Ministerul Industriei și Comerțului va stabili situațiunea în care trebuie pusă exploatarea masei de roci comune.
Concesionarea pe baza explorării prin permis exclusiv.
Articolul 231
În regiuni necunoscute se poate acorda concesiuni numai după ce s-a dovedit prin explorari existenta de roci utile, care pot forma obiectul unei exploatări continue.
Permisul exclusiv se acordă pe durata de doi ani cu o singura prelungire pe un an, dacă au fost îndeplinite condițiunile prevăzute în partea generală a legii.
Suprafața perimetrului de explorare nu va depăși maximum de 50 hectare.
Concesiunea se acordă exploratorului pe un perimetru pînă la maximum 50 hectare. Cînd forma este dreptunghiulara, latura scurta va fi cel puțin 1/2 din latura lungă.
Durata concesiunii va fi de cel mult 30 ani.
Întinderea perimetrului de concesiune ca și durata concesiunii vor fi stabilite de Minister, cu avizul conform al consiliului de mine și în raport cu rezultatele explorarilor cu natura materialului de cariera și cu posibilitatea de industrializare a acestui material.
Concesiunea se va acorda pentru exploatarea materialului brut și prelucrarea lui în condițiunile ce se vor prevedea în caietul de sarcini.
Concesionarea directa în regiuni cunoscute.
Articolul 232
În regiunile unde rocile formează masive la zi, sau unde exista cariere deschise, exploatarea acestora masiv se va face prin concesiune acordată unei întreprinderi alese de Ministerul Industriei și Comerțului și pe baza unui caiet de sarcini, cu avizul conform al consiliului de mine.
Concesiunile de exploatare și industrializare, în orice regiune s-ar afla, se acordă mai ales, pentru roci care prin felul materialului, rolul lor industrial și economic prezintă o importanța deosebită (granit, marmora, serpentina, aragonita, pietre de construcție și de pavaje, pamanturi industriale și altele).
Arendare pe termen scurt.
Articolul 233
Masele sau depozitele de roci comune cu întrebuințare locală sau regionala și care nu pot forma obiectul unei industrializari, vor fi exploatate prin arendare pe termen de 5 pînă la 10 ani, pe cale de licitație publică și pe baza unui caiet de sarcini.
Licitația se va tine la autoritatea miniera regionala.
Exploatare prin permis de extractiune.
Articolul 234
Masele de roci comune și depozitele mobile de importanța locală (pietriș, grohotis, nisip și alte roci analoage), întrucât nu sînt ocupate prin arendare, pot fi exploatate prin permise de extracție eliberate de autoritatea miniera regionala, pentru cantități reduse și pe termen limitat, conform prețurilor ce vor fi fixate prin regulament.
Permisul se liberează pe baza recipisei de depunerea sumei la casa statului pentru cantitatea aprobată.
Partea A TREIA
Recunoașterea și validarea drepturilor câștigate
Capitolul 1 Dispozițiuni generale
Articolul 235
Drepturile de orice natura, care intră în prevederile acestei legi și care sînt dobândite în diferitele tinuturi ale României înainte de promulgarea Constitutiunii din 28 martie 1923, în orice mod și prin orice act cu data certa, vor fi recunoscute și validate după normele legii de fața și sub următoarele condițiuni:
a) Drepturile să fie dobândite cu respectul legilor, decretelor-legi, regulamentelor și oricăror altor dispoziții de acest fel care erau în vigoare la data dobîndirii lor;
b) Drepturile reclamate sa nu vatame drepturile pe care statul le are prin legea pentru lichidarea bunurilor supusilor străini, fosti inamici, din 13 iunie 1923, precum și prin alte legi, decrete-legi, regulamente, ordonanțe sau prin acte internaționale;
c) Sa corespundă unei valorificari a subsolului după distincțiunile de mai jos.
Toate drepturile care nu vor fi validate rămîn desființate.
Sînt scutite de obligațiunea recunoașterii și validării drepturile asupra terenurilor petrolifere care îndeplinesc condițiunile de sub b) și care sînt consolidate sau în curs de consolidare conform legii de consolidare, pînă la promulgarea acestei legi.
Articolul 236
Oricine a dobîndit un drept de orice natura, care intră în prevederile acestei legi, în baza oricărui titlu, înainte de promulgarea Constituției, este obligat sa ceara, în timp de un an de la promulgarea prezentei legi, recunoașterea și validarea drepturilor sale.
Vor trebui prezentate la validare și orice contracte sau concesiuni pentru drepturi dobândite de la stat sau particulari, cu privire, atît la utilizarea produselor miniere brute sau transformate, precum și a produselor secundare rezultate din procedee de industrializare miniera sau de alta natura, cat și la transportul, desfacerea și punerea în valoare a produselor miniere care cad sub prevederile acestei legi.
În termenul de mai sus, solicitatorul este obligat să prezinte comisiunii de validare, odată cu cererea, decretul sau actele în baza cărora cere recunoașterea acelor drepturi, planurile perimetrelor sau terenurilor asupra cărora exista drepturile, precum și orice alte acte care justifica exercitarea lor.
Cererea de validare va cuprinde numai drepturile dobândite de la același proprietar, sau de la mai mulți proprietari, dacă sînt cuprinși în același act.
Cererea motivată, însoțită de un memoriu în care se va enumera și toate actele, va fi prezentată în dublu exemplar.
Comisiunea va inainta de urgenta unul din aceste exemplare autorității miniere regionale.
Întreprinderile care cad sub prevederile legii din 13 iunie 1923 sînt obligate să depună și un certificat din partea comisiunii instituite prin acea lege sau a tribunalului, prin care să se arate ca situațiunea lor, față de stat, a fost definitiv lămurită.
Sînt scutiți de obligațiunea de a cere validarea în termen de un an de la promulgarea acestei legi, proprietarii sau posesorii de terenuri asupra cărora pot fi validate drepturi miniere. Ei sînt obligați sa ceara validarea acestor drepturi numai dacă și cînd voiesc să execute lucrări miniere pentru valorificarea terenurilor lor.
Articolul 237
Pentru recunoașterea și validarea drepturilor miniere se instituie, unde va fi nevoie, pe lîngă fiecare tribunal o comisie de validare, care va judeca în prima instanța toate chestiunile referitoare la recunoașterea și validarea drepturilor arătate mai sus.
Comisiunea va fi formată din prim-președintele tribunalului sau președinte, la tribunalele cu o secțiune, ori inlocuitorul lor, un judecător al tribunalului tras la sorți și un inginer de mine din serviciul statului sau alt delegat al Ministerului Industriei și Comerțului.
Comisiunea va lucra la sediul tribunalului și va fi prezidata de magistrat, asistată de un grefier sau ajutor de grefa; ea va putea funcționa cu doi membri.
În caz de necesitate, justificată prin numărul cererilor, se va putea înființa prin decret regal, după propunerea ministrului justiției, mai multe comisiuni de validare pe lîngă un tribunal, alcătuite după regulile de mai sus.
Articolul 238
Cererile de validare vor fi publicate în extract în Monitorul Oficial, arătându-se numele solicitatorului, al concedentilor, obiectul acestor cereri și temeiurile lor. Ele vor fi afișate în sala tribunalului și la primăria comunei în care sînt situate terenurile, întreprinderile sau stabilimentele industriale. Aceasta publicare și afișare trebuie facuta cel puțin cu 15 zile libere înainte de primul termen de judecată.
În comunele rurale notarul va aduce publicațiunea la cunoștința generală într-o zi de sărbătoare, prin bataie de toba sau alt mijloc, încheind proces-verbal.
La validare, afară de reclamant și de concedenti, statul va fi citat prin Ministerul Industriei și Comerțului. Cînd statul nu va fi reprezentat, ministerul public va pune concluziuni în numele sau.
Comisiunea are dreptul să facă cercetări de orice fel, să facă comisiuni rogatorii la instanțele judecătorești, să facă și sa ordone orice măsuri pe care le socotește necesare pentru rezolvarea cauzelor ce-i sînt supuse.
Hotărîrea se da, după dezbateri sumare, fără opoziție. Ea este supusă numai apelului, în termen de 20 de zile de la comunicare, la comisiunea de apel pentru validare.
Cînd pentru unul și același teren se vor prezenta mai multe cereri de validare sau contestatiuni, comisiunea după ce va constata ca exista drepturi care pot fi validate potrivit acestei legi, dar care sînt contestate, va amana validarea pînă ce părțile își vor fi stabilit în chip definitiv drepturile.
Articolul 239
Comisiunea de apel pentru validare se compune din două secțiuni, formate fiecare din câte 5 membri și anume:
Trei consilieri de la Curtea de apel din Capitala, aleși de adunarea generală a instanței;
Un inginer de mine din serviciul statului, reprezentant al Ministerului Industriei și Comerțului, desemnat de consiliul superior de mine;
Un reprezentant al exploratorilor, exploatatorilor și proprietarilor suprafeței, desemnat de consiliul superior de mine dintre aceștia.
Membrii vor fi numiți prin decret regal pe termen de doi ani.
Afară de aceștia vor fi numiți ca supleanți pentru fiecare secție câte doi consilieri de la aceeași Curte, desemnați tot prin alegere și care vor înlocui pe magistrații titulari în caz de lipsa sau împiedicare.
Cel mai vechi în grad dintre magistrați va fi numit președinte al comisiunii. El va face parte din secția I. Repartizarea celorlalți membri între cele doua secțiuni se va face prin tragere la sorți de către președinte, observându-se ca fiecare comisiune să aibă alcătuirea de mai sus.
Comisiunea va putea judeca cu trei membri, dintre care doi magistrați.
Pentru conducerea lucrărilor grefei se vor delega pentru fiecare secțiune câte un grefier și un ajutor de la Curtea de apel din București sau de la tribunalul Ilfov. Delegarea se va face de primul-președinte al Curții de apel, la cererea președintelui comisiunii.
În caz de necesitate justificată prin numărul lucrărilor, se va putea înființa prin decret regal și alte secțiuni ale comisiei, alcătuite în același mod.
Articolul 240
Comisiunea de apel va lucra în București la Palatul Justiției în orele ce se vor fixa de Ministerul Justiției. Ea este indreptatita să facă orice cercetări necesare pentru judecarea cauzelor.
Apelurile vor fi însoțite de toate actele doveditoare și de memorii scrise, sub sancțiunea de a nu fi ținute în seama. Ele vor fi repartizate deopotrivă între secțiuni și vor fi judecate în ordinea înregistrării lor.
Hotărîrea se da după dezbateri sumare; ea este fără opoziție și supusă numai recursului înaintea Înaltei Curți de casație, în termen de 20 zile de la comunicare.
În caz de casare, afacerea va fi trimisa comisiunii, care o va judeca în secțiuni unite.
Dacă intervine o noua casare, indiferent de motive, chestiunea va fi judecata definitiv de Curtea de casație, după actele și dovezile prezentate comisiunii de apel. Dacă va fi nevoie de întregirea dovezilor, aceasta se va face prin comisiunea de apel sau prin instanța judecătorească în circumscripția căreia este terenul, întreprinderea sau stabilimentul.
Drepturile validate vor fi trecute în cărți miniere speciale ținute la tribunal și la autoritatea miniera regionala. Cererea de înscriere însoțită de hotărîrea definitivă va fi depusa de partea interesată la tribunal în dublu exemplar, din care unul va fi înaintat, prin grefa, autorități miniere regionale.
Drepturile consolidate sînt supuse obligațiunii de înscriere prevăzută mai sus, în termenul prevăzut de art. 236.
Președintele tribunalului sau secțiunii la care se țin registrele va hotărî asupra cererii de înscriere prin o ordonanța.
Capitolul 2 Norme pentru validari
Secțiunea I Explorari
Articolul 241
Permisele acordate pentru explorare de substanțe minerale, în limitele unui perimetru rezervat, vor putea fi recunoscute și validate pe durata pentru care sînt acordate, fără a mai putea fi reînnoite sau preschimbate, decât în condițiunile și cu respectarea normelor prevăzute în prezenta lege.
Permisele de explorare acordate pe perimetre de o asa forma și întindere încît în interiorul fiecăruia nu se poate institui după prevederile prezentei legi o concesiune pentru exploatarea rațională și economică a zacamantului, vor putea fi repuse în situațiunea creata de această lege. În acest scop se va forma un perimetru de întinderea prevăzută la clasa respectiva de zăcăminte, fie din reunirea mai multor perimetre invecinate, fie prin extinderea vechiului perimetru de explorare în teritoriul liber.
Permisul de explorare se va acorda după normele și cu obligațiunile prevăzute în lege, fie unuia dintre exploratorii recunoscuți și al cărui perimetru se găsește inglobat în perimetrul nou de explorare, fie unei întreprinderi constituite cu o parte sau cu toți exploratorii cuprinși în noul perimetru de explorare.
Dacă unul dintre exploratorii cuprinși în noul perimetru nu participa la explorarea viitoare, el va fi despăgubit de costul lucrărilor ce ar fi făcut pe perimetrul sau, și i se va recunoaște un drept de participare la instituirea concesiunii, în conformitate cu dispozițiunile legii de fața.
Despăgubirea pentru costul lucrărilor se va stabili conform art. 66 și următorii din această lege.
Articolul 242
Permisele liberate pe perimetre de explorare, care inconjoara o concesiune în exploatare normală și care sînt deținute de concesionarul respectiv ca o acoperire a exploatării sale, sînt valabile pe termen de un an de la data recunoașterii permisului. În acest interval concesionarul titular al permiselor poate să-și formeze din vechile perimetre de explorare unul sau mai multe perimetre de forma, întinderea și orientarea prevăzută în legea de fața și să facă cererea cuvenită pentru obținerea permisului exclusiv.
Acest permis i se va putea acorda numai în condițiunile legii de fața.
Acolo unde proprietarul suprafeței avea folosință subsolului pentru substantele minerale ce erau lăsate la libera și exclusiva sa dispoziție, și unde exploatează singur zacamantul respectiv, el va avea un drept de preferinta la acordarea permisului exclusiv pe proprietatea sa. Dreptul de preferinta i se acordă în intervalul de un an de la validarea dreptului sau de exploatare.
Secțiunea II Exploatări
Concesiuni.
Articolul 243
Concesiunile miniere de exploatare care întrunesc condițiunile art. 235 și care erau în exploatare normală la promulgarea Constituției vor fi recunoscute și validate în condițiunile și pe durata pentru care s-au acordat, fără a putea trece de 50 ani de la promulgarea Constituției.
Articolul 244
Pentru concesiunile miniere, - afară de acele referitoare la bitumine, - care nu au fost puse în exploatare pînă la data promulgării legii de fața se acordă un termen de cinci ani pentru a pune mina în exploatare normală.
Pentru concesiunile la care exploatarea, la promulgarea prezentei legi, este oprită, se acordă în același scop un termen de doi ani pentru a pune mina în exploatare normală.
În ambele cazuri termenul se socotește de la promulgarea acestei legi.
Aceste termene se pot prelungi de Ministerul Industriei și Comerțului cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Drepturile care rezultă din concesiunile cărora li se poate acorda acest termen vor fi admise în principiu la validare, numai după ce se va stabili ca îndeplinesc condițiunile art. 235.
Dacă în termenul acordat se va face o exploatare normală, aceste drepturi vor fi validate definitiv pe toată durata contractului, fără a întrece 50 de ani de la promulgarea Constituției.
Proprietari.
Articolul 245
Drepturile privitoare la exploatările miniere existente la promulgarea Constituției și care erau făcute de proprietarii suprafeței se respecta pe durata prevăzută în lege pentru clasa respectiva de zacamant.
Proprietarul suprafeței, dacă se găsește în condițiunile art. 246, are de asemenea dreptul de a dispune de mina cînd concesiunea expira înainte de termenul prevăzut de lege pentru clasa respectiva de zacamant. În acest caz dreptul sau va dura pînă la expirarea acelui termen.
Proprietarii terenurilor neconcesionate și neexploatate la promulgarea Constituției și care sînt situate într-o comuna pe teritoriul căreia la 1 august 1914, sau de atunci pînă la promulgarea acestei legi, a fost o exploatare normală și pentru aceeași substanța minerala ca aceea din subsolul proprietății lor, au dreptul sa dispună de terenurile lor pe durata prevăzută de lege pentru clasa respectiva de zacamant.
Dacă exploatarea este în apropierea hotarului comunei, vor beneficia de dispozițiunile alineatului precedent și proprietarii terenurilor situate în comuna vecina, în cuprinsul unui cerc cu raza de 1.000 metri socotiți în linie dreapta de la lucrarea subterana cea mai apropiată de hotar.
Articolul 246
Drepturile prevăzute pentru proprietari în aceasta parte a legii vor fi recunoscute și validate numai dacă după legile în vigoare la promulgarea Constituției zacamantului era lăsat la libera și exclusiva dispoziție a proprietarului suprafeței.
Dispozițiuni diverse.
Articolul 247
Neîndeplinirea obligațiunii de a exploata atrage după sine desființarea dreptului recunoscut concesionarilor. Aceasta desființare se hotărăște de justiție. Chemarea în judecata va fi precedată de o somațiune facuta cu șase luni.
Articolul 248
În tinuturile unde, pînă la promulgarea Constituției, carbunii erau considerați ca o dependenta a suprafeței și unde la acea data se afla o mina în exploatare normală, proprietarul exploatator sau întreprinderea sînt obligați, în cazul cînd perimetrul n-a fost delimitat, să-și formeze în jurul minei, cu respectarea normelor acestei legi, un perimetru în care înțelege să-și exercite drepturile de exploatare.
Articolul 249
Constatarea rezultatelor lucrărilor efectuate, care dau drept la validare, se va face de către autoritatea miniera regionala prin proces-verbal. Asupra acestor constatări, Institutul Geologic al României va fi chemat să-și dea avizul. Hotărîrea comisiunii de validare sau a comisiunii de apel se va întemeia pe avizul Institutului Geologic, în ce privește rezultatele lucrărilor.
Articolul 250
Toate terenurile devenite libere, prin expirarea termenului pentru care au fost validate drepturile, împreună cu instalatiunile aflate pe ele intră în patrimoniul minier al statului, libere de orice sarcina și orice obligațiune, fără despăgubire, în condițiunile și după normele fixate în legea de fața. Dacă proprietarul suprafeței are vreun drept asupra instalatiunilor, statul le poate retine, acordînd despăgubirile cuvenite, iar în caz de neînțelegere despăgubirile se vor fixa conform art. 66 și următorii.
Prin regulament se va fixa obiectele ce pot fi ridicate fără a împiedica continuarea exploatării.
Secțiunea III Dispozițiuni speciale pentru bitumine
Concesiuni.
Articolul 251
Concesiunile care întrunesc condițiunile art. 235 și care la promulgarea Constituției erau în exploatare normală, vor fi recunoscute și validate pe durata contractului, fără a putea depăși termenul de 50 ani de la promulgarea Constituției.
Concesiunile în exploatare aflate la promulgarea Constituției în perioada prelungirii contractului, sau în prima perioada de concesiune și la care dreptul de prelungire s-a exercitat după legile în vigoare, vor fi validate și pentru perioada de prelungire a contractului.
Concesiunile în exploatare, aflate la promulgarea Constituției în prima lor perioada și la care prelungirea a fost cerută, dar n-a fost încă obținută, vor fi validate și pentru perioada de prelungire sub regimul clauzelor din contract, însă cu obligațiunea de a plati statului o taxa proporțională de 4% din productiunea bruta obținută în perioada de prelungire.
Aceasta taxa va fi suportată de exploatator și de redeventiari în proporția drepturilor lor din contracte.
Partea ce revine proprietarului suprafeței rămîne în sarcina exploatatorului.
Dispozițiunile din alineatele precedente se aplică în total și concesiunilor care erau în exploatare normală la 15 august 1916 sau în urma acestei date.
Articolul 252
Drepturile concesionarului exploatator vor fi recunoscute și validate în condițiunile de mai sus, pentru toate terenurile ce are în concesiune și care sînt situate în comuna unde se găsește exploatarea sa. Aceste drepturi vor putea fi de asemenea validate pe durata prevăzută în contracte, fără a putea trece de 50 ani de la promulgarea Constituției.
Articolul 253
Concesiunile privitoare la terenuri care nu sînt puse în exploatare și care sînt situate în comune unde concesionarul nu are o exploatare normală vor fi recunoscute și validate după normele următoare:
Dacă întrunesc condițiunile prevăzute de art. 235, cererile de validare vor fi declarate admisibile. În urma acestei declarari concesionarii vor avea un termen în care sînt obligați să execute lucrările necesare pentru punerea în valoare a subsolului.
Acest termen va fi durata contractului, fără a fi mai lung de 10 ani de la promulgarea acestei legi.
Acest termen va fi durata contractului, fără a fi mai lung de 10 ani de la promulgarea acestei legi.
Dintre concesiunile prevăzute în aceste articole nu pot fi admise la validare acelea care cad sub prevederile art. 19 al legii din 1904 pentru regularea și consolidarea drepturilor de a exploata petrol și ozocherita pe proprietățile particulare (art. 79 al legii din 1913), afară de cazul cînd concesionarul nu declara în instanța să-și exercite obligația de plată redeventei.
Articolul 254
Validarea definitivă a concesiunilor declarate admisibile se va face numai dacă în termenul acordat concesionarul va avea pe acele terenuri o exploatare normală.
Dacă aceasta obligațiune este îndeplinită, vor putea fi validate drepturile concesionarului și asupra celorlalte terenuri pe care el le-ar avea în aceeași comuna.
Concesiunile din această categorie vor plati redeventa de 4% prevăzută la art. 251.
Proprietari.
Articolul 255
Drepturile proprietarilor de terenuri, care aveau la promulgarea Constituției exploatări proprii de petrol sau alte bitumine vor fi recunoscute și validate pe durata maxima prevăzută în lege la aceasta clasa de zăcăminte.
Drepturile proprietarului care exploatează terenul sau vor fi recunoscute și validate în condițiunile de mai sus pentru toate terenurile ce mai poseda în comuna unde se găsește exploatarea sa.
Dispozițiunile din alineatele precedente se aplică în totul și proprietarilor care aveau o exploatare normală la 15 august 1916 sau în urma acestei date.
Proprietarul suprafeței dacă se găsește în condițiunile art. 246 are dreptul de a dispune de terenurile sale pe timpul ce mai rămîne de la încetarea din orice motiv a concesiunii, pînă la expirarea termenului fixat de lege ca durata maxima a concesiunii pentru clasa de zacamant.
Articolul 256
Proprietarii terenurilor care nu erau concesionate și nu erau în exploatare la promulgarea Constituției, dar care sînt situate într-o comuna pe teritoriul căreia, la 1 august 1914, sau în urma acestei date, a fost o exploatare normală, au drept sa dispună de petrolul și alte bitumene din terenurile lor pînă la expirarea termenului prevăzut de lege ca durata maxima pentru aceasta clasa de zăcăminte.
Dacă exploatarea este în apropierea hotarului comunei, vor beneficia de dispozițiunile alineatului precedent și proprietarii terenurilor situate în comuna vecina în cuprinsul unui cerc cu raza de 1.000 metri socotiți în linie dreapta de la ultima sonda sau put în exploatare.
De aceleași drepturi se vor bucura și proprietarii terenurilor pe care au fost exploatări prin puțuri, dacă au fost înscrise la autoritatea miniera, sau dacă n-a trecut mai mult de 10 ani de la încetarea lucrărilor de exploatare.
Concesiunile și terenurile considerate ca drepturi câștigate conform cu dispozițiunile cuprinse în Cap. I și Cap. II de sub Partea a treia a prezentei legi rămîn sub regimul liberei tranzactiuni pînă la expirarea termenului prevăzut pentru clasa respectiva de zacamant.
Articolul 257
Dispozițiunile articolelor 247 și următorii, secțiunea II, se aplică și la bitumine.
Capitolul III Dispozițiuni diverse
Articolul 258
Asociațiunile de exploatare miniera, în care participarea la averea asociațiunii este constituită prin părți, sînt obligate - pentru a li se putea recunoaște și valida drepturile - să se transforme, în termen de trei ani de la promulgarea acestei legi, în societăți anonime miniere române, constituite după regulile codului comercial român și ale legii de fața.
În caz de neîndeplinire, Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine, va lua prin o deciziune dispozițiuni pentru lichidarea asociațiunii și constituirea unei societăți miniere, în conformitate cu legea.
Persoanele morale care au exploatări supuse acestei legi, sînt obligate ca în termen de doi ani să se conformeze în totul dispozițiunilor ei.
Fac excepție asociațiunile făcute de sateni atît timp cat ei nu cedează drepturile lor decât la sateni și întrucât excepția va fi aprobată de consiliul superior de mine.
În ce privește micile exploatări miniere (aur, argint, cupru, plumb, etc.), făcute de muncitorii și satenii din muntii Apuseni și din regiunea Baia Mare, se va întocmi un regulament special, prin care mentinandu-se actualul regim de exploatare se vor prevede și condițiunile și modalitățile necesare pentru o mai buna valorificare a produselor exploatării lor.
Articolul 259
Drepturile obținute de la stat prin contracte speciale pentru valorificarea bunurilor lui miniere și care nu au forma și caracterul unei concesiuni instituite în baza legilor și regulamentelor în vigoare la data obținerii acestor drepturi, se pun în situațiunea concesiunilor acordate, conform legii de fața.
O deciziune ministerială va determina perimetrele, redeventa și termenul.
Articolul 260
Actele sau formalitățile de orice fel, privitoare la drepturi miniere dobândite de la particulari și care sînt contrarii dispozițiunilor Constituției și legii în vigoare la data încheierii sau efectuării lor, sînt izbite de nulitate. Ministerul Public va cere să se constate nulitatea lor.
Articolul 261
Reprezentanții incapabililor vor fi abilitați pentru orice fel de acte referitoare la drepturile miniere ale acestora de către judecătorul de ocol al domiciliului lor.
Articolul 262
Validarea are de obiect numai fixarea drepturilor prevăzute la art. 235 pe care le au concesionarii și proprietarii terenurilor în raporturile lor cu statul, față de dispozițiunile art. 19 din Constituție.
Raporturile dintre concesionari, proprietari sau alte persoane rămîn supuse dreptului comun.
Concesiunile neconsolidate sînt supuse legii de consolidare, care rămîn în vigoare în tot ce nu e contrariu acestei legi. Aceste concesiuni sînt însă supuse obligațiunii de a cere validarea în termenul fixat de lege.
Termenul de un an, prevăzut de art. 236, va putea fi prelungit în caz de necesitate de către Ministerul Industriei și Comerțului, cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Prelungirea nu va putea fi data decât cel mult pentru un an.
Dreptul de a exploata petrolul și ozocherita pe proprietățile particulare rămîne drept real mobiliar, potrivit legii de consolidare pînă la reintrarea terenului în patrimoniul statului. El este supus publicității prevăzute de legea de consolidare.
Articolul 263
Înștiințările, chemările citațiile, procedura în genere la autoritățile sau instanțele prevăzute de această lege, se vor face pe cale administrativă. Procedura la comisiunile de validare și la Curtea de casație se va face prin portarei.
Cererile de validare vor fi însoțite de recipisa pentru plata unei taxe de 1.000 lei.
Articolul 264
În caz cînd registrele de transcriere, prevăzute de legea de consolidare, au pierit sau au fost distruse, și dacă nu exista nici actele ce au fost transcrise, data transcrierii se va stabili în modul următor:
a) Pentru actele autentice și actele sub semnatura privată cu data certa, va fi socotită ca data de transcriere data autentificării sau data certa a actului;
b) Pentru actele sub semnatura privată, fără data certa, data transcrierii va fi stabilită de tribunale după chemarea părților și cu ajutorul elementelor procurate de ele. Cererea în acest sens va fi publicată în Monitorul Oficial și în un ziar din localitate și va fi afișată și la primăria respectiva.
Cei interesați sînt în drept a face contestație ori să-și prezinte intampinarile lor la ziua fixată pentru rezolvarea cererii.
Hotărîrea tribunalului e supusă numai apelului în termen de 15 zile de la comunicare. Apelul poate fi depus la grefa tribunalului. Curtea de apel va judeca de urgenta și fără opoziție, cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Articolul 265
Toate contractele miniere (petrolifere) care au obținut aprobarea cerută de decretul-lege No. 2.447 și care se vor libera după promulgarea acestei legi, vor trebui transcrise în registre speciale de petrol, în termen de trei luni de la promulgare.
Transcrierea facuta înăuntrul acestui termen va avea prioritate asupra oricărei alte transcrieri în contracte posterioare legii de fața și privitoare la aceeași concesiune.
Dacă au fost depuse la Minister spre aprobare mai multe contracte relative la aceeași concesiune, prioritatea între ele se va regula după data introducerii lor la Minister, dacă ele vor fi transcrise în termenul de mai sus.
Articolul 266
Consiliul de mine și comisiunile instituite prin prezenta lege pot lucra și în vacante.
Articolul 267
Deciziunile Curții de casație date în aplicarea acestei legi sînt fără opoziție.
Articolul 268
Pentru salubritatea și diverse îmbunătățiri în regiunile miniere se va constitui un fond alimentat de stat și din contribuțiunile întreprinderilor.
Un regulament va fixa normele de alimentare și de întrebuințare a acestui fond.
Articolul 269
Mașinile, uneltele și orice aparate și materiale necesare la explorarea și exploatarea minelor și la prelucrarea produselor miniere vor fi scutite de orice drept de vama, întrucât ele se introduc de exploatator pentru trebuințele minei sale și dacă acele mașini, unelte, etc., nu se fabrica în țara, pe temeiul avizului comisiunii industriale.
Articolul 270
Pentru aplicarea diferitelor părți ale acestei legi se va întocmi de către Ministerul Industriei și Comerțului regulamente care vor dezvolta și vor lămuri în amănunt principiile și dispozițiunile ei.
Ministerul și toate autoritățile miniere sînt datoare a se pronunța în cel mult 30 zile - dacă alt termen nu s-a prevăzut - asupra oricăror cereri ce li se vor fi adresat, cu privire la chestiunile cuprinse în legea minelor.
Ministerul Industriei și Comerțului, pentru înlesnirea și celeritatea formalităților poate dispune ca inserarea diferitelor publicațiuni ordonate de legea de fața să se facă, la necesitate și în alt organ de publicitate, care să înlocuiască Monitorul Oficial. Ministrul va stabili aceasta prin decizie publicată în Monitorul Oficial.
Toate taxele și amenzile prevăzute în corpul legii vor putea fi modificate, potrivit cu schimbările valutare, prin o decizie a Ministerului Industriei și Comerțului, data cu avizul conform al consiliului superior de mine.
Articolul 271
Toate legile, decretele-legi, regulamentele, ordonanțele, deciziunile sau orice alte dispozițiuni în vigoare pe teritoriul României, care sînt contrare acestei legi, sînt desființate.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.