Decretul nr. 167/1958

Articolul 1

Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.

Orice clauza care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.

Articolul 2

Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricînd, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.

Articolul 3

Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.

Articolul 4

În raporturile dintre organizațiile socialiste, termenul prescripției este de 6 luni în ce privește dreptul la:

a) orice acțiune izvorita din transmiterea unor produse calitativ necorespunzătoare sau pentru netransmiterea în tot sau în parte a unor produse datorate;

b) orice acțiune prin care se pretinde plata unor penalități ori amenzi civile;

c) orice acțiune pentru restituirea de diferențe de preț rezultate din recalcularea prețurilor în temeiul dispozițiilor legale;

d) orice acțiune a organizațiilor socialiste privitoare la serviciile de telecomunicații ce acestea folosesc;

e) orice acțiune izvorita dintr-un contract de transport terestru, aerian sau pe apa, îndreptată împotriva unei organizații socialiste de transport.

Termenul de prescripție este de un an, dacă contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv cu mijloace de transport felurite.

Articolul 5

Dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se poate prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.

Articolul 6

Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de un an.

Articolul 7

Prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.

Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Articolul 8

Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul imbogatirii fără just temei.

Articolul 9

Prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violenta, începe să curgă de la data cînd aceasta a încetat.

În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data cînd cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai tirziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

Articolul 10

În raporturile dintre organizațiile socialiste, prescripția dreptului la acțiune izvorît din transmiterea unor produse calitativ sau cantitativ necorespunzătoare începe să curgă de la data cînd produsele au fost efectiv preluate de organizația beneficiara, indiferent dacă a fost sau nu întocmit proces-verbal de constatare a lipsurilor.

Articolul 11

Prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tirziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.

Prescripția acțiunii privind viciile unei construcții, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tirziu de la împlinirea a trei ani de la predare.

Prin dispozițiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garanție, legale sau convenționale.

Articolul 12

În cazul cînd un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.

Articolul 13

Cursul prescripției se suspenda:

a) cît timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majoră să facă acte de întrerupere:

b) pe timpul cît creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale Republicii Populare Române, iar acestea sînt puse pe picior de război.

Articolul 14

Între părinți sau tutor și cei ce se afla sub ocrotirea lor, între curator și acei pe care îi reprezintă precum și între orice altă persoană care, în temeiul legii sau a hotărîrii judecătorești, administrează bunurile altora și cel ale căror bunuri sînt astfel administrate, prescripția nu curge cît timp socotelile nu au fost date și aprobate.

Prescripția nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exercițiu, cît timp nu are reprezentant legal și nici împotriva celui cu capacitate restrînsa, cît timp nu are cine să-i încuviințeze actele.

Pescriptia nu curge între soți în timpul căsătoriei.

Articolul 15

După încetarea suspendării, prescripția reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.

Prescripția nu se va împlini totuși înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare, cu excepția prescripțiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decît după expirarea unui termen de o luna de la suspendare.

Articolul 16

Prescripția se întrerupe:

a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul căruia curge prescripția.

În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Articolul 17

Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe să curgă o noua prescripție.

În cazul cînd prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printru-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cît timp hotărîrea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, pînă la îndeplinirea ultimului act de executare.

Articolul 18

Instanța judecătorească și organul arbitral sînt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.

Articolul 19

Instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, sa dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori sa încuviințeze executarea silită.

Articolul 20

Debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu stia ca termenul prescripției era împlinit.

Dispozițiile alineatului precedent nu sînt aplicabile în cazul cînd debitorul este o organizație socialistă, dacă la împlinirea prescripției aceasta organizație este obligată, potrivit legii, sa verse la bugetul de stat ceea ce datora fostului creditor.

Articolul 21

În cazul în care o organizație socialistă de stat este debitoarea unei sume de bani, iar creditorul nu și-a exercitat dreptul la acțiune, ori dreptul de a cere executarea silită, înainte de împlinirea prescripției, organizația debitoare va vărsa la bugetul de stat suma de bani ce datora, în termen de 45 zile de la data cînd prescripția s-a împlinit, fiind obligată sa plătească pentru fiecare zi de întîrziere o penalitate de 0,05% din valoarea prestației.

Articolul 22

Dispozițiilor Decretului de fața nu se aplică dreptul la acțiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute și superficie.

Articolul 23

Impozitele și taxele datorate statului precum și primele asigurărilor prin efectul legii, rămîn supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legile speciale.

Articolul 24

Dispozițiile prezentului Decret sînt aplicabile și prescripțiilor neimplinite la data intrării sale în vigoare, în care caz termenele de prescripție prevăzute în Decretul de fața vor fi socotite ca încep să curgă de la intrarea în vigoare a acestui Decret.

Cu toate acestea, dispozițiile legii anterioare, privitoare la termenele de prescripție, rămîn mai departe aplicabile, dacă termenele ce ele prevăd se împlinesc înaintea celor fixate prin prezentul Decret.

Articolul 25

Pe data intrării în vigoare a Decretului de fața, se abroga orice dispoziții legale contrare prezentului Decret, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decît termenul corespunzător prevăzut prin Decretul de fața.