Convenția din 25 august 1924
pentru unificarea anumitor reguli privitoare la limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime, Bruxelles, 1924*1)
prezumat în vigoare
Articolul 1
Răspunderea proprietarului unei nave maritime este limitată la o sumă egala cu valoarea navei, a navlului și a accesoriilor navei, referitor la:
Despăgubirea datorată terților urmare a daunelor produse, fie pe uscat, fie pe apa, de o acțiune sau din neglijența comandantului, echipajului, pilotului sau ale oricărei alte persoane de la bordul navei;
Despăgubirea datorată, ca urmare a daunelor produse fie la marfa livrata comandantului spre a fi transportată, fie oricăror bunuri sau proprietăți aflate la bordul navei;
Obligațiile ce decurg din conosamente;
Despăgubirea datorată ca urmare a unei greșeli de navigație, care a avut loc în timpul executării unui contract;
Orice obligație de a îndepărta epava unei nave scufundate și orice alte obligații conexe acesteia;
Orice remunerație pentru asistența și salvare;
Orice contribuție a proprietarului la avaria comuna;
Obligații ce decurg din contractele încheiate sau din tranzacțiile încheiate de comandant, actionand în limita autorităților sale conferite, departe de portul de înregistrare al navei, acolo unde asemenea contracte ori tranzacții sînt necesare pentru conservarea navei sau pentru continuarea voiajului, cu condiția ca aceasta necesitate nu este cauzată de vreo insuficienta sau deficienta a echipamentului sau proviziilor, la începutul călătoriei.
Cu condiția ca, cu privire la cazurile menționate la nr. 1, 2, 3, 4 și 5, răspunderea la care se face referire mai sus sa nu depășească, per total 8 lire sterline/tona din tonajul navei.
Articolul 2
Limitarea răspunderii, arătată în articolele prezentate anterior, nu se aplică:
obligațiilor apărute ca urmare a actelor sau neglijentei proprietarului navei;
oricăror obligații prevăzute la nr. (8) din art. 1, atunci cînd proprietarul a autorizat sau ratificat expres o asemenea obligație;
obligațiilor proprietarului, apărute de pe urma angajării echipajului și a altor persoane în serviciul navei.
Atunci cînd proprietarul sau proprietarul în diviziune al navei este în același timp și comandant, el nu poate reclama limitarea răspunderii pentru neglijența sa, altele decât greșelile de navigație și neglijența persoanelor în serviciul navei.
Articolul 3
Un proprietar care invoca limitarea răspunderii sale la valoarea navei, navlului și accesoriilor navei, trebuie să demonstreze aceasta valoare.
Evaluarea navei va fi facuta avându-se în vedere starea navei strict la data descrisă mai jos:
În cazul coleziunii sau al altor accidente, în legătură cu toate reclamațiile ce deriva din aceasta, incluzînd reclamațiile contractuale ce au luat naștere pînă la data sosirii navei în primul port de escala după accident, și de asemeni în legătură cu reclamațiile în avaria comuna ce decurg din accident, valoarea navei va fi determinata luînd în considerație starea navei la data sosirii ei în acest prim port.
Dacă înainte de acest ultim accident, un accident recent, altul decât primul accident, a redus valoarea navei, orice diminuare a valorii astfel cauzată nu va fi luată în considerare în reglementarea reclamatiilor legate de accidentul anterior.
Pentru accidentele apărute în timpul stationarii navei în port, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea navei avută în acest port după accident.
Dacă este vorba de reclamațiile legate de marfa, sau care decurg din conosament, ce nu sînt reclamații în conformitate cu prevederile anterioare, valoarea va fi determinata luînd în considerare starea navei în portul de destinație a mărfii, sau în locul unde voiajul a fost întrerupt.
Dacă marfa este destinată a fi descarcata în mai mult de un port, și avaria este legată de una și aceeași cauza, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea navei din primul dintre aceste porturi.
În toate celelalte cazuri la care se face referire în art. 1, valoarea va fi determinata în conformitate cu starea, condiția navei la sfîrșitul voiajului.
Articolul 4
Navlul la care se face referire în art. 1, este datorat inclusiv banii pentru întreținerea echipajului și pasagerilor, în legătură cu nave de orice tip, și va fi o sumă globală fixată în toate cazurile la 10% din valoarea navei la data începerii voiajului. Daspagubirea este datorată chiar dacă nava nu mai câștiga navlul aferent.
Articolul 5
Accesoriile la care se face referire în art. 1, înseamnă:
Despăgubire pentru daunele materiale, suferite de nava, de la începutul voiajului, și nereparate;
Contribuții la avaria comuna în legătură cu daunele materiale suferite de nava încă de la începutul voiajului, și nereparate.
Despăgubirile plătite în baza politelor de asigurare, precum și gratificatiile, subvențiile și alte subsidii naționale nu sînt considerate drept accesorii.
Articolul 6
Diferitele reclamații în legătură cu un singur accident, sau în conformitate cu care, în absenta unui accident, valoarea navei este determinata într-un singur port, se cumulează avînd același rang și vor fi opuse sumei reprezentând extinderea răspunderii proprietarului, avându-se în vedere ordinea privilegiilor.
În procedurile legate de distribuirea acestei sume, hotărîrile date de instanțele competente din statele contractante vor constitui dovada reclamației.
Articolul 7
Dacă, decesul sau vătămările corporale sînt cauzate ca urmare a actelor sau neglijentei comandantului, echipajului, pilotului sau oricărei alte persoane aflate în serviciul navei, proprietarul navei este răspunzător față de victime sau reprezentanții lor, cu o sumă ce depășește limita răspunderii prevăzută în articolele precedente pînă la 8 lire sterline/tona din tonajul navei. Victimele unui singur accident sau reprezentanții lor au același rang și se îndreaptă împotriva sumei ce constituie extinderea răspunderii.
Dacă, victimele sau reprezentanții lor nu au fost complet despăgubiți cu această sumă, ei, au același rang, în ceea ce privește diferența reclamanților lor, cu alți reclamanți indreptandu-se împotriva sumelor menționate în articolele precedente, ținînd cont de ordinea privilegiilor.
Aceeași limitare a răspunderii se aplică pasagerilor în legătură cu nava care îi transporta, dar nu se aplică echipajului sau altor persoane în serviciul navei, al cărui drept de reclamație, în cazul decesului sau a vatamarilor corporale, rămîne guvernat de legea naționala a navei.
Articolul 8
Atunci cînd o nava este arestata, și cauțiunea este acordată pentru o sumă egala cu limita superioară a răspunderii, aceasta va reveni de drept în beneficiul tuturor creditorilor ale căror reclamații sînt incidente acestei limite.
Dacă, ulterior este arestata din nou, instanța poate hotărî eliberarea acesteia, dacă proprietarul în timp ce instanța este sesizată, dovedește ca el a dat deja cauțiunea pentru o sumă egala cu limita superioară a răspunderii sale, ca aceasta cauțiune astfel data este satisfăcătoare și ca creditorul are garanția primirii beneficiului din aceasta.
Dacă, cauțiunea este data pentru o sumă mai mica sau dacă cauțiunea este cerută în mai multe ocazii succesive, rezultatul va fi stabilit printr-o înțelegere între părți, sau de către instanța, astfel încît să se asigure ca limita răspunderii nu este depășită.
Dacă, diferiți creditori deschid acțiuni judecătorești la instanțele din state diferite, proprietarul poate, în fața fiecărei instanțe, să solicite să se ia în considerație toate reclamațiile și debitele astfel încît să se asigure ca limita răspunderii nu este depășită.
Legile naționale vor determina procedura și prescripția în scopul aplicării ragulilor precedente.
Articolul 9
În cazul oricărei acțiuni sau proceduri făcute pe baza unuia dintre motivele enumerate în art. 1, instanța poate ordonă, ca urmare a cererii proprietarului navei, ca procedurile împotriva bunurilor proprietarului altele decât nava, navlu și accesoriile vor fi reținute pentru o perioadă suficienta pentru a permite vînzarea navei și distribuirea sumelor către creditori.
Articolul 10
Atunci cînd persoana care operează nava, fără a fi proprietarul ei, sau principalul navlositor este răspunzător pentru unul din punctele enumerate în art. 1, prevederile acestei Convenții i se aplică.
Articolul 11
În scopul aplicării prezentei Convenții, "tonaj"-ul este calculat astfel:
În cazul navelor cu aburi și al altor nave cu propulsie mecanică, tonajul net se calculează prin adăugarea la aceasta a cifrei reprezentând spațiul ocupat de camera mașinilor și care s-a scăzut din tonajul brut în scopul stabilirii tonajului ner; În cazul velierelor tonajul net.
Articolul 12
Prevederile acestei Covenstii vor fi aplicate de către fiecare stat contractant, în cazurile în care nava pentru care este invocată limitarea răspunderii este nava a unui alt stat contractant, ca și în alte cazuri prevăzute de legile naționale.
Cu toate acestea, principiul formulat în paragraful precedent nu afectează dreptul statului contractant de a nu aplica prevederile acestei Convenții în favoarea celor naționale a unui stat necontractant.
Articolul 13
Aceasta Convenție nu se aplică navelor militare, nici navelor guvernamentale destinate în exclusivitate serviciului public.
Articolul 14
Nici una din prevederile anterioare nu se va considera ca ingradeste în vreun fel sistemul de procedura al tribunalelor competente sau modul de executare autorizat prin legile naționale.
Articolul 15
Unitățile monetare menționate în aceasta Convenție reprezintă valoarea lor în aur.
Acele state contractante în care lira sterlina nu este unitatea monetara proprie, își rezerva dreptul de a converti sumele indicate în aceasta Convenție din lire sterline în sistemul lor monetar propriu în cifre rotunjite.
Legile naționale pot permite debitorului dreptul de a acoperi debitul sau, în moneda naționala în conformitate cu rata de schimb la data prevăzută în art. 3.
Articolul 16
După o perioadă, nu mai mare de 2 ani de la data la care Convenția a fost semnată, Guvernul Belgiei va intră în comunicație cu guvernele Inaltelor Părții contractante care s-au declarat dispuse sa ratifice Convenția, în vederea stabilirii dacă aceasta va putea să între în vigoare.
Ratificarile vor fi depuse la Bruxelles, la o dată ce va fi fixată printr-o înțelegere între respectivele guverne. Prima depunere a ratificărilor va fi înregistrată într-un proces verbal semnat de reprezentanții puterilor ce iau parte la aceasta și de Ministrul Belgian al Afacerilor Externe.
Depunerile ulterioare de ratificări vor fi făcute prin notificări scrise adresate Guvernului Belgiei și însoțite de instrumentul de ratificare.
O copie legal certificată a procesului verbal, referitor la prima depunere a ratificărilor, a notificărilor la care se referă paragrafului anterior și, de asemenea a instrumentelor de ratificare ce le însoțesc, trebuie trimisa imediat de către Guvernul Belgiei pe cale diplomatică puterilor care au semnat aceasta Convenție sau care au fost de acord cu ea.
În cazurile prezentate în paragraful precedent, respectivul guvern va informa celelalte guverne în același timp în legătură cu data la care a primit notificarea.
Articolul 17
Statele nesemnatare pot adera la prezenta Convenție, chiar dacă au fost sau nu reprezentate la Conferința Internationala de la Bruxelles.
Statul care dorește sa adere la convenție va notifica intenția sa în scris Guvernului Belgiei, înaintând documentul de aderare ce va fi depus în arhivele respectivului guvern.
Guvernul Belgiei va inainta imediat tuturor statelor care au semnat sau au aderat la Convenție o copie legal certificată a notificării și a actului de aderare, menționând data la care a primit înștiințarea.
Articolul 18
Inaltele Părți Contractante pot, la data semnării, ratificării sau aderării, sa declare ca acceptarea prezentei Convenții nu include nici unul dintre dominioanele autoguvernate sau coloniile, posesiunile de peste mari, protectoratele sau teritoriile ce se afla sub suveranitatea sau autoritatea lor, și acestea pot ulterior, sa adere separat în numele oricărui dominion autoguvernat, colonii, posesiuni de peste mari, protectorate sau teritorii excluse din declarația lor.
Ele pot denunta, de asemenea, Convenția, separat în conformitate cu prevederile acesteia, în legătură cu oricare dominion autoguvernat sau orice colonie posesiune de peste mari, protectorat sau teritoriu aflat sub suveranitatea sau autoritatea acestora.
Articolul 19
Prezenta Convenție se aplică în cazul statelor care au luat parte la prima depunere a ratificărilor, la un an de la data procesului verbal ce înregistrează o asemenea depunere. În aceea ce privește statele care ratifica sau adera ulterior la Convenție, precum și în cazurile în care Convenția intra ulterior în vigoare în conformitate cu art. 18, va avea efect 6 luni după ce notificările specificate în art. 16, para. 2 și art. 17 para. 2 au fost primite de Guvernul Belgiei.
Articolul 20
În cazul în care unul dintre statele contractante dorește sa denunțe prezenta Convenție, denunțarea trebuie notificată în scris Guvernului Belgiei, acesta trebuind imediat sa trimită o copie legal certificată a notificării tuturor celorlalte state, informandu-le în legătură cu data la care a primit-o.
Denunțarea va opera numai în legătură cu statul care a făcut notificarea și după trecerea unui an de la primirea notificării de către Guvernul Belgiei.
Articolul 21
Oricare dintre statele contractante au dreptul să solicite o noua conferința în vederea discutarii unor posibile amendamente.
Statul care își exercită acest drept, va notifica intenția sa, către celelalte state, prin intermediul Guvernului Belgiei, cu un an înainte, acesta urmând a face aranjamentele necesare progamarii conferintei.
Articol suplimentar
Prevederile art. 5 din convenția pentru unificarea anumitor reguli privitoare la coliziuni pe mare din 23 septembrie 1910, a căror aplicabilitate a fost suspendată, în virtutea articolului suplimentar din aceasta Convenție, devin aplicabile pentru toate statele cărora li se aplică prezenta Convenție. Redactată la Bruxelles, într-o singura copie, 25 august 1924 (urmează semnăturile) Protocol de semnături Procedând la semnarea Convenției Internaționale pentru Unificarea Anumitor Reguli Privitoare la Limitarea Răspunderii Proprietarilor de Nave Maritime, subsemnații plenipotentiari au adoptat prezentul protocol care va avea aceiași forta și aceiași valoare ca și în cazul în care prevederile au fost inserate în textul Convenției, la care se arata: I Inaltele Părți contractante își rezerva dreptul sa nu admită limitarea răspunderii la valoarea navei, accesoriilor și navlului ca urmare a daunelor provocate de pe urma lucrărilor din porturi, docuri și cai navigabile și a costurilor de îndepărtare a epavelor, ori dreptul de a ratifica tratatul doar în privinta aspectelor de reciprocitate. Se înțelege totuși ca limitarea răspunderii conform acelor daune, nu va depăși 8 lire sterline/tona din tonajul navei, cu excepția costurilor de îndepărtare a epavelor. II Inaltele Părți Contractante își rezerva dreptul sa decidă ca proprietarul navei, ce nu este folosită pentru transportul persoanelor și care nu cantareste mai mult de 300 tone, este răspunzător în privinta reclamatiilor făcute în urma morții sau vatamarilor corporale în concordanta cu prevederile Convenției, dar fără a exista posibilitatea de a aplica răspunderii prevederile para. 1 din art. 7. ────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.