Decizia nr. 351/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și
art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ion Turculeanu în Dosarul nr. 2.931/63/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 198D/2013.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Ionela Dina, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției și partea Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale concretizată prin
Decizia nr. 307 din 13 iunie 2013 .
Reprezentantul Ministerului Public, invocând, de asemenea, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.931/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și
art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății.
Excepția a fost ridicată de Ion Turculeanu cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 3.484 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2.931/63/2012.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care instituie obligația de contribuție la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 16 și art. 56 alin. (2) din Constituție. În acest sens arată că, potrivit
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Statutului profesiei de avocat,
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000
privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și Statutului Casei de Asigurări a Avocaților din România, avocații sunt obligați să plătească o contribuție la sistemul de asigurări sociale propriu al avocaților, contribuție ce acoperă și drepturile de asigurări sociale de sănătate. Or, instituirea unei obligații identice de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de
face ca avocații să fie obligați prin lege la a plăti o dublă contribuție ce acoperă același pachet de servicii medicale. Astfel, avocații sunt discriminați în raport cu celelalte categorii de asigurați, ținuți de plată doar a unei singure contribuții. În plus, o astfel de obligație este contrară principiului justei așezări a sarcinilor fiscale care presupune ca sarcinile fiscale să fie nu doar legale, ci și proporționale, rezonabile, echitabile și să nu fie diferențiate în funcție de criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni.
Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, cu privire la obligația de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de
Legea nr. 95/2006 , invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 1.245 din 7 octombrie 2010 , nr. 775 din 12 mai 2009 și nr. 838 din 24 iunie 2010, în sensul că, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul său principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Astfel, această obligație reprezintă, în fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația de a asigura protecția socială a cetățenilor. De asemenea, în acord cu cele reținute de Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 56 din 26 ianuarie 2006
și nr. 539 din 27 iunie 2006, arată că diferența dintre contribuții este justificată de cuantumul diferit al veniturilor în raport cu care se calculează. În sfârșit, apreciază că existența sistemului de asigurări sociale a avocaților și obligația de contribuție la acesta nu sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementarea criticată se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin
deciziile nr. 335 din 10 martie 2011 , nr. 934 din 14 decembrie 2006 și nr. 775 din 12 mai 2009.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și
art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 208 alin. (3): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:
a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;
b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;
c) alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;
d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.";
- Art. 211 alin. (1): "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.";
- Art. 215 alin. (3): "(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.";
- Art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3): "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
[...]
(3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esență, existența unei duble obligații legale de contribuție la două sisteme de asigurări sociale diferite, respectiv sistemul de asigurări sociale al avocaților și sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de
Legea nr. 95/2006 , în condițiile în care pachetul de servicii medicale de care beneficiază este același. Plecând de la această premisă, susține că este discriminat în raport cu celelalte categorii de persoane care sunt ținute de obligația unei singure contribuții, către un singur sistem de asigurări sociale de sănătate, precum și că sarcina impusă de dispozițiile de lege criticate este contrară principiului așezării juste a sarcinii fiscale.
Față de aceste critici, Curtea reține că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și
art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006
în raport cu critici de neconstituționalitate similare celor invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin
Decizia nr. 307 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, Curtea, analizând dispozițiile
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2000
privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 26 noiembrie 2000, și ale Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, adoptat de Congresul Avocaților 2012 și intrat în vigoare la 1 octombrie 2012, a reținut că, prin contribuția la sistemul de asigurări al avocaților, avocații pot beneficia de următoarele drepturi de asigurări sociale: pensii, indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite, accidente de muncă sau accidente în afara muncii, indemnizații pentru maternitate și ajutor de deces.
Pe de altă parte, prin contribuția la sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de
Legea nr. 95/2006 , asigurații dobândesc dreptul de a beneficia de un pachet de servicii medicale de bază. Protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu reprezintă obiectivele sistemului de asigurări sociale de stat, realizate pe baza unor principii expres menționate în art. 208 alin. (2), printre care și cel al solidarității și al subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor.
Astfel, Curtea a reținut că cele două sisteme de asigurări sociale comparate vizează drepturi diferite, neexistând o suprapunere între acestea.
De asemenea, a constatat că natura drepturilor reglementate de cele două acte normative -
și
- este diferită, determinată fiind de subiectul și scopul acestor drepturi. Astfel,
reglementează accesul asiguraților la un pachet de servicii medicale de bază, minim, în scopul realizării obligației statului, prevăzută de art. 34 din Constituție, de a garanta dreptul la ocrotirea sănătății.
și celelalte reglementări subsecvente instituie un sistem propriu, unic și autonom prin intermediul căruia sunt stabilite și acordate pensii și alte drepturi de asigurări sociale (sub formă de indemnizații sau ajutor social) persoanelor aparținând exclusiv categoriei profesionale a avocaților și urmașilor acestora.
Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate, referitoare la încălcarea principiului egalității și al nediscriminării, precum și al justei așezări a sarcinilor fiscale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Turculeanu în Dosarul nr. 2.931/63/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1), art. 215 alin. (3) și
art. 257 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal care a sesizat Curtea Constituțională și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.