Decizia nr. 415/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 235D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, reprezentantul legal al acesteia, domnul Bogdan Popescu, în calitate de director general al societății, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar copii ale actelor existente la dosarele instanțelor de judecată care au judecat cauza în fond sau în cadrul căilor de atac, precum și o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, întrucât la dosarul cauzei nu au fost comunicate punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ale președinților celor două Camere ale Parlamentului.

Având cuvântul asupra cererii de amânare a soluționării cauzei, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate susține cererea astfel cum a fost formulată în scris.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este obligatorie exprimarea punctelor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate de către Guvern, Avocatul Poporului sau de către președinții celor două Camere ale Parlamentului, astfel încât solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu impun autorităților publice obligația de a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate, ci instituie doar o vocație a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională este independentă de orice autoritate publică (...)", astfel încât Curtea nu este ținută, în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, de punctele de vedere exprimate de autoritățile publice, iar lipsa acestora nu împiedică exercitarea controlului de constituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esență, că prevederile legale criticate ar trebui modificate pentru a da posibilitatea instanței de judecată ca, în cadrul soluționării unei plângeri îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, să verifice și fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii în cartea funciară. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că persoanele interesate pot solicita anularea înscrierilor în cartea funciară pe calea acțiunii în rectificare, iar nu pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reglementată prin prevederile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , devenit

art. 31 din Legea nr. 7/1996

în urma ultimei republicări a legii. Prin urmare, în cauză nu sunt încălcate prevederile constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că accesul liber la justiție este doar unul teoretic, de vreme ce în formularul specific pe care persoana interesată îl obține de la oficiul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară nu se precizează că se poate formula o cale de atac împotriva fondului dreptului a cărui înscriere se contestă. Mai mult, în opinia sa, legea ar trebui să dea posibilitatea contestării mai întâi a fondului dreptului, iar nu a formei acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul de proprietate privată, deoarece sunt interpretate de către instanțele de judecată în sensul că nu pot fi desființate documentațiile cadastrale în cadrul soluționării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că

Legea nr. 7/1996

reglementează, între altele, două instituții juridice distincte: plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară, pe de o parte, și acțiunea în rectificarea cuprinsului cărții funciare, pe de altă parte.

Astfel, în cadrul plângerii de carte funciară, se pot face doar verificări formale referitoare la modalitatea în care registratorul de carte funciară a respectat sau nu prevederile legale în cadrul procedurii de soluționare a cererii de înscriere în cartea funciară, fără a se putea pune în discuție chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii.

Pe de altă parte, acțiunea în rectificarea cărții funciare, admisibilă în cazurile prevăzute de

art. 34 din Legea nr. 7/1996 , se definește ca un mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă persoanei al cărei drept este vătămat printr-o înscriere inexactă posibilitatea de a solicita înlăturarea inexactității și corelarea înscrierii cu situația juridică reală a drepturilor ce formează obiectul acesteia. Astfel, neconcordanța dintre starea tabulară și situația reală se poate datora atât erorilor de identificare cadastrală sau de înscriere, cât și unor cauze ce țin fie de valabilitatea și eficiența actului ce a stat la baza înscrierii, fie de condițiile de existență a dreptului înscris.

Pe cale de consecință se arată, în opinia instanței de judecată exprimată în cauză, faptul că chestiunea anulării documentației cadastrale poate fi pusă în discuție în cadrul unei acțiuni în rectificare, astfel că imposibilitatea formulării unei astfel de cereri în cadrul unei plângeri de carte funciară nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului constituțional de acces la justiție și, implicit, nici dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul apreciază că autoarea excepției de neconstituționalitate nu formulează niciun motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea textelor din Constituție pretins a fi încălcate, astfel încât, în temeiul

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate, nefiind motivată, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, devenit art. 31 din același act normativ, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate reprezintă tocmai o concretizare a accesului liber la justiție, deoarece actele administrative la care se referă, și anume încheierile de admitere ori de respingere a înscrierii sau radierii unui act ori fapt juridic, sunt supuse unei proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit unei proceduri stabilite prin lege organică.

Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu pun în discuție dreptul de proprietate privată. Se arată că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale. Mai mult, publicitatea imobiliară contribuie la "consolidarea" drepturilor de proprietate imobiliară, întrucât aceasta face ca actul juridic să fie opozabil erga omnes.

În subsidiar, în punctul de vedere exprimat, Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate nu sunt veritabile critici de constituționalitate, ci țin de aplicarea și interpretarea legii, fiind de competența exclusivă a instanțelor judecătorești stabilirea normelor legale incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

(3) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.

(4) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu."

În temeiul

art. III din Legea nr. 133/2012

pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012,

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile

art. I pct. 32 și 33 din Legea nr. 133/2012 , a devenit

art. 31 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare, având un conținut similar cu cel al

art. 50 din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996 , astfel încât Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile

art. 31 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și alin. (7) privind obligația titularului dreptului de proprietate de a respecta sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, art. 136 alin. (1) referitor la formele proprietății și alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii, și art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006 (devenit

art. 31 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare), arătând că neconstituționalitatea textului de lege criticat derivă în mod direct din modul în care instanțele judecătorești fac interpretarea și aplicarea acestuia, în sensul că nu pot fi desființate documentațiile cadastrale în cadrul soluționării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

În realitate, Curtea reține că autoarea excepției tinde să critice conținutul normativ al prevederii legale criticate din perspectiva faptului că aceasta nu prevede posibilitatea instanței de judecată de a se pronunța și asupra fondului dreptului subiectiv a cărei înscriere s-a solicitat, fiind ținută să analizeze, în cadrul plângerii formulate împotriva încheierilor prin care sunt soluționate cererile de înscriere în cartea funciară, numai respectarea condițiilor legale referitoare la valabilitatea înscrierii, astfel cum sunt acestea reglementate prin

art. 48 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, devenit art. 29 după republicarea actului normativ, cu o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013.

Astfel, Curtea reține că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, din lipsa reglementării posibilității instanței de judecată de a analiza chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii, motivarea excepției de neconstituționalitate vizând, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale forului legislativ.

Prin urmare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

În subsidiar, Curtea reține că legiuitorul a reglementat, deopotrivă, și dreptul persoanelor interesate de a acționa pentru apărarea drepturilor subiective civile prejudiciate printr-o înscriere inexactă în cartea funciară, instituind posibilitatea formulării unei acțiuni în rectificarea cuprinsului cărții funciare, reglementată inițial prin prevederile

art. 33-37 din Legea nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, dispoziții ulterior abrogate prin dispozițiile

art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, și care se regăsesc în prezent în prevederile art. 907-915 cuprinse în titlul VII - Cartea funciară, capitolul IV - Rectificarea înscrierilor de carte funciară din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2013.