Decizia nr. 354/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Jiang Lujun în Dosarul nr. 10.561/4/RF/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.827D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.830D/2010, având ca obiect excepția de neconstitu - ționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 6.233/4/CV/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate.

Magistratul-asistent învederează Curții că, în ambele dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Autorii excepției, prin interpret, și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.830D/2010 la Dosarul nr. 1.827D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorilor excepției. Primul dintre aceștia susține că prevederile de lege criticate influențează negativ viața de familie, iar celălalt arată că a părăsit China din cauza persecuțiilor suferite ca urmare a încălcării Legii planificării familiale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale reprezentată de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 3 iunie 2010 și 6 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale reprezentată de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009. 561/4/RF/2008 și nr. 6.233/4/CV/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Jiang Lujun și Zhu Jianhua în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, întrucât nu menționează explicit protejarea vieții de familie ca motiv de acordare a protecției subsidiare, "noțiunile de pedepse și tratamente inumane ori degradante fiind prea vagi și imprecise". Unul dintre autori susține că returnarea sa înfrânge principiul proporționalității consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căruia o acțiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul vieții de familie trebuie să îndeplinească o serie de condiții: să fie prevăzută de lege, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit. De asemenea, se susține că lipsa de precizie și claritate a textelor de lege criticate afectează însăși substanța dreptului dedus judecății și, implicit, dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție și celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la respectarea vieții familiale și private, precum și celor ale art. 21 din Legea fundamentală și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că argumentele formulate de autorii excepției reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepției. Or, astfel cum a precizat în repetate rânduri, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate, stabilirea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în țara de origine sunt atribuții ce intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând obiectului controlului de constituționalitate. În această ordine de idei, Curtea observă că instanța va putea aprecia dacă, în funcție de împrejurările concrete caracteristice fiecărei cauze, protecția dreptului la viața de familie reprezintă un motiv care să justifice anularea deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări. De asemenea, simpla invocare a dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul la un proces echitabil, în lipsa unei motivări a pretinsei contradicții dintre acestea și textul de lege supus controlului nu reprezintă o veritabilă critică de constituționalitate. De aceea, excepția astfel formulată și motivată se consideră ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Jiang Lujun și Zhu Jianhua în dosarele nr. 10.561/4/RF/2008 și, respectiv, nr. 6.233/4/CV/2008 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.