Decizia nr. 497/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19752./245/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" - S.A. din Iași în cadrul soluționării unei cauze civile având ca obiect asigurare dovezi.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează în mod diferit și discriminatoriu condițiile de declarare a recursului, în funcție de citarea sau necitarea părților, părțile care au fost citate având o situație dezavantajoasă, întrucât nu cunosc considerentele încheierii pe care au dreptul și doresc să o atace cu recurs.
Tribunalul Iași - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul conținut: "Încheierea instanței este executorie și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiționare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor procedurale criticate, dacă asigurarea dovezii s-a cerut pe cale principală, încheierea instanței de respingere a cererii poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată, deci inclusiv stabilirea unor termene procedurale și a momentului de la care încep să curgă acestea, este de competența exclusivă a legiuitorului, evident cu respectarea celorlalte principii sau prevederi din Legea fundamentală.
În acest sens, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la principul egalității în fața legii, deoarece, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de exercitare a recursului, părțile care au fost citate nu sunt în aceeași situație juridică cu părțile care nu au fost citate, și, prin urmare, nu li se poate aplica același tratament juridic. Pe de altă parte, este firească și justificată reglementarea criticată, deoarece părțile care nu au fost citate nu pot avea cunoștință de încheierea instanței de judecată decât în momentul comunicării acesteia, spre deosebire de părțile care au fost citate și care pot lua cunoștință de încheiere în momentul pronunțării ei.
Împrejurarea că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de asigurare a dovezilor pe cale principală este de 5 zile și curge diferit, de la data pronunțării sau de la data comunicării, nu echivalează cu împiedicarea accesului liber la justiție ori cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzute de art. 21 și 24 din Legea fundamentală, deoarece dispozițiile de lege criticate reglementează tocmai posibilitatea părților de a declara recurs împotriva încheierii de asigurare a dovezilor, pe cale principală.
În final, Curtea observă, pe de-o parte, că dispozițiile constituționale ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase și ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiționare nu au relevanță în cauza de față, iar, pe de altă parte, că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate, deoarece nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională pretins a fi încălcată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.