Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1400/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești

prezumat în vigoare

Data actului
3 noiembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 855 din 9 decembrie 2009
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 7.161 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Cătălina Carmen Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ciprian Ioan Asaftei în Dosarul nr. 1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.245/243/2009, Judecătoria Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești.

Excepția fost ridicată de Ciprian Ioan Asaftei într-o cauză având ca obiect o cerere de recuzare a executorului judecătoresc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 și art. 53, deoarece, fără să reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, cuprind o normă de trimitere, și anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Totodată, arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate între poziția părților în procedura de executare, creditorul fiind singurul care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: "Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 și 9 din Codul de procedură civilă."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale menționate, raportate la aceleași prevederi constituționale și cu motivare identică, au mai fost supuse controlului său. Astfel, prin

Decizia nr. 1.183 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudența sa, a reținut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea, dacă se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 și 53 din Legea fundamentală. Pe cale de consecință, Curtea a reținut că nici textul

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

nu încalcă principiile statuate în aceste prevederi constituționale.

În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce îi revine.

Referitor la susținerea că prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

nu reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, ci cuprind o normă de trimitere, și anume art. 27 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi primită, fiind o opțiune de reglementare, de competența exclusivă a autorității legislative.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ciprian Ioan Asaftei în Dosarul nr. 1.245/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.