Decizia nr. 15/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 99/2000 29 august 2000 (prevederi anume) privind comercializarea produselor și serviciilor de piață
Pune în aplicare 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006), Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții, întocmit în temeiul textului de lege criticat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 80 pct. 22 din ordonanța criticată contravine art. 15 alin. (2) și art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, evocând "prevederi din acte normative incidente în cauză", și anume
art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor,
art. 41 din Legea contabilității nr. 82/1991 ,
art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998 , art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (abrogat), precum și deciziile Curții Constituționale nr. 361/2004 și nr. 83/2004, autorul excepției arată că, "în ipoteza aplicării" unei sancțiuni, ea "nu mai poate fi executată, deoarece acest lucru s-ar face atât cu încălcarea principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale, cât și cu încălcarea
art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ." În continuare, arată că, potrivit doctrinei referitoare la norma juridică, "sancțiunea nu poate exista în cuprinsul unui act normativ decât în situația în care ipoteza și dispozitivul normei se găsesc în conținutul actului normativ care conține sancțiunea sau în alte acte normative în vigoare", astfel că în ceea ce privește art. 80 pct. 22 "nu poate fi vorba despre o normă juridică atâta timp cât avem numai sancțiunea, ipoteza și dispoziția fiind abrogate". Ca atare, consideră că atât menținerea, cât și aplicarea sancțiunii prevăzute de textul de lege criticat sunt neconstituționale, "deoarece nu au temei legal, așa cum prevede art. 23 alin. (12) din Constituția României", iar constatarea neconstituționalității acestor prevederi "ar proteja persoanele de eventualele «tracasări» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" și "s-ar evita atât unele soluții contradictorii ale instanțelor de judecată, cât și încărcarea inutilă a instanțelor cu asemenea cauze". În ceea ce privește încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu sunt formulate motive de neconstituționalitate.
Judecătoria Buftea consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât elementele normei juridice - ipoteză, dispoziție și sancțiune - se regăsesc în pct. 22 al art. 80 din ordonanța criticată, astfel că excepția ridicată "este menită doar a tergiversa judecarea cauzei."
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 58 din Legea nr. 650/2002
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.
Articolul 80
pct. 22 prevede: "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: [...]; 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități;".
Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt art. 15 alin. (2), potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", și art. 23 alin. (12), care dispune că "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."
Se mai invocă și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil". De asemenea, autorul excepției raportează motivarea excepției de neconstitu-ționalitate la "prevederi din acte normative incidente în cauză", și anume:
art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ,
art. 41 din Legea contabilității nr. 82/1991 ,
art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998 , art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , deciziile Curții Constituționale nr. 361/2004 și nr. 83/2004.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Potrivit criticilor formulate, constând, în esență, în evocarea unor dispoziții din "acte normative incidente în cauză", aplicarea unei sancțiuni în temeiul
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
încalcă art. 15 alin. (2) și art. 23 alin. (12) din Constituție.
Articolul 80
din
Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
stabilește contravenții - dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni - și sancțiuni: amenzi și suspendarea sau interzicerea activității. Curtea constată că pct. 22 al articolului ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, care dispune că "exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare", constituie contravenție și se sancționează "cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități", nu conține în sine vreo prevedere cu caracter retroactiv și nici nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. De altfel, însăși ordonanța în întregul său, adoptată la 29 august 2000, intră în vigoare, potrivit art. 89 alin. (2) din aceasta, la data de 1 ianuarie 2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2003, așa cum dispune
art. 91 introdus prin pct. 71 din Legea nr. 650/2002 . Mai mult, în cauză, sancțiunea a fost aplicată în martie 2006.
În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât art. 23 din Constituție privește "Libertatea individuală", iar alineatul menționat dispune că "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii." Or, textul de lege criticat dispune, așa cum s-a arătat, cu privire la contravenții și sancțiuni în domeniul de reglementare al
Ordonanței Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, Curtea nu poate reține contrarietatea dintre textul de lege criticat și prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 23 alin. (12).
În legătură cu încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se arată în ce constă aceasta, așa încât Curtea nu o poate analiza.
De altfel, în realitate, autorul excepției nici nu formulează critici de neconstituționalitate, ci, analizând cuprinsul art. 80 pct. 22 din ordonanță prin raportare la "acte normative incidente în cauză", este nemulțumit că textul se aplică, deși nu constituie "o normă juridică atâta timp cât avem numai sancțiunea, ipoteza și dispoziția fiind abrogate" și nu are "temei legal așa cum prevede art. 23 alin. (12) din Constituția României", astfel încât constatarea neconstituționalității lui "ar proteja persoanele de eventualele «tracasări» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" și "s-ar evita atât unele soluții contradictorii ale instanțelor de judecată, cât și încărcarea inutilă a instanțelor cu asemenea cauze."
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecătoriei Buftea.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.