Decizia nr. 514/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Craiova în Dosarul nr. 24.033/2004 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că instanța constituțională a statuat că instituirea obligației de plată a cauțiunii nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 24.033/2004, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Craiova cu prilejul soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat contravine art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, deoarece îl pune pe autorul excepției în imposibilitatea de a achita cauțiunea cerută de Codul de procedură civilă, acesta având conturile blocate. "Condiționând soluționarea unei cereri de suspendare de plată unei cauțiuni prealabile, ni se îngrădește posibilitatea de a accesa drepturile noastre în justiție, cu atât mai mult cu cât Constituția României prevede accesul liber la justiție [...]. Plata cauțiunii în fapt creează o situație grea persoanei îndreptățite la solicitarea unei suspendări, de vreme ce cererea de suspendare a fost deja condiționată de plată taxei de timbru."

Judecătoria Craiova apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că "instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării silite, reprezintă o garanție pentru creditor, în vederea acoperirii eventualelor daune suferite prin întârzierea executării titlului executoriu". În plus, "specificul cauțiunii îl constituie restituirea ei contestatoarei, cu excepția cazului când cererea a fost respinsă".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. Totodată, apreciază că accesul la justiție este pe deplin respectat de dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulării unui recurs, inclusiv în ceea ce privește stabilirea cuantumului cauțiunii, în cazul în care apreciază că acesta este exagerat. De asemenea, invocă și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, menționând

Decizia nr. 227/2004 .

Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu îngrădește sub nici un aspect accesul liber la justiție și nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești sau de a se prevala de toate garanțiile procesuale. Obligația de a plăti cauțiune are caracterul unei garanții instituite în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite, iar instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci doar o cerință necesară pentru suspendarea executării silite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții potrivit cărora:

"Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora:

"(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul criticat a făcut în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, în

Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, sau

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a reținut că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiție.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Jurisprudența Curții Constituționale este în concordanță și cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Z și alții contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, că accesul liber la justiție nu este absolut, el putând fi supus unor "restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție, ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi [...]".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Craiova în Dosarul nr. 24.033/2004 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2005.