Decizia nr. 227/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mareș Constantin, Mareș Augustin Dumitru, Mareș Ioana, Dumitrașcu Alexandru, Dumitrașcu Steluța, Nicoliță Anghel, Nicoliță Cornelia, Cotigă Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ștefan, Dumitrache Aneta și Pecilă Maria în Dosarul nr. 12.606/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de judecată fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, în acest sens existând o constantă jurisprudență a Curții. Întrucât nu au apărut elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, se apreciază că excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 12.606/2003, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mareș Constantin, Mareș Augustin Dumitru, Mareș Ioana, Dumitrașcu Alexandru, Dumitrașcu Steluța, Nicoliță Anghel, Nicoliță Cornelia, Cotigă Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ștefan, Dumitrache Aneta și Pecilă Maria.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă îngrădește accesul liber la justiție și aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, contravenind art. 21, art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) și art. 53 alin. (1) din Constituție, republicată. Astfel, prevederile constituționale menționate impun obligația statului de ocrotire și garantare a proprietății private, statul fiind ținut să asigure protecția tuturor prerogativelor acestui drept. Se apreciază că, în ipoteza în care cererea vizând suspendarea executării silite ar fi respinsă pe motiv că nu s-a achitat cauțiunea, prerogativele aferente dreptului de proprietate ar fi nejustificat afectate, cu încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituție, republicată, care prevede că exercițiul drepturilor fundamentale sau al libertăților poate fi restrâns numai prin lege și în cazuri bine determinate, fără a se aduce atingere existenței dreptului însuși.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile art. 21, art. 44 și ale art. 136 din Constituție, republicată, deoarece obligația de a plăti cauțiunea are caracterul unei garanții constituite în favoarea creditorului care deține un titlu executoriu, fără a se aduce atingere accesului liber la justiție sau dreptului de proprietate privată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului apreciază că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Se arată că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

De altfel, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce nici o atingere principiului constituțional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, se apreciază că procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

În ceea ce privește încălcarea art. 53 din Constituție, republicată, care vizează restrângerea prin lege a unor drepturi fundamentale sau a unor libertăți prevăzute de Constituție, se apreciază că această critică nu este relevantă pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, neavând legătură cu obiectul acesteia, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementând posibilitatea instanței ca, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, să suspende executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul prevăzut de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, care are următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, republicată, care are următorul conținut:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate sub aspectul încălcării principiilor constituționale al liberului acces la justiție și al dreptului de proprietate. Astfel, prin

Decizia nr. 150 din 9 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002 și prin

Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

Curtea a reținut că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Așa fiind, Curtea constată că, în condițiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție [devenit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată], legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce atingere nici principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiție, cât și pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dispozițiile constituționale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mareș Constantin, Mareș Augustin Dumitru, Mareș Ioana, Dumitrașcu Alexandru, Dumitrașcu Steluța, Nicoliță Anghel, Nicoliță Cornelia, Cotigă Aurelia, Bratu Maria, Berbecel Nicolae, Dumitrache Gh. Ștefan, Dumitrache Aneta și Pecilă Maria în Dosarul nr. 12.606/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2004.