Decizia nr. 324/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 3.850/2005 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, situația debitorilor fiind diferită de cea a creditorilor, iar la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.850/2005, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, întrucât, în măsura în care debitorul are posibilitatea de a valorifica dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, creditorul este împiedicat în încercarea de a-și valorifica drepturile, ajungându-se la concluzia că "cele două părți, cu interese evident contrare, se bucură de avantaje diferite în fața legii". Astfel, creditorul aflat în posesia unui titlu executoriu este împiedicat să își valorifice creanța, drepturile conferite debitorului de art. 403 din Codul de procedură civilă avantajându-l pe acesta din urmă. De asemenea, textul de lege criticat vine în contradicție și cu dispozițiile art. 44 din Constituție prin posibilitatea oferită debitorului de a solicita și obține suspendarea executării silite a titlului deținut de creditorul său.

Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței competente de a suspenda executarea silită după depunerea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, iar alin. 4 al aceluiași articol dispune că, în cazuri urgente, se poate dispune suspendarea provizorie a executării pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare, fără a se încălca prevederile art. 16 și 44 din Constituție. Din interpretarea textului de lege criticat rezultă că nu s-a adus atingere drepturilor creditorilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive ori prin alte înscrisuri ce constituie, potrivit legii, titluri executorii, suspendarea executării putând fi dispusă de instanță după depunerea unei cauțiuni ce are rolul de a acoperi eventualele prejudicii suferite de creditor prin suspendarea executării silite. Astfel, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 16 și 44 din Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul arată că reglementarea unitară conținută de art. 403 din Codul de procedură civilă a fost concepută de legiuitor cu respectarea tuturor prevederilor constituționale privitoare la drepturile fundamentale ale persoanelor, articolul criticat conturând, în fapt, regimul general al încuviințării suspendării executării în temeiul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. În situații ce reclamă o promptă intervenție a justiției, legea de procedură permite folosirea ordonanței președințiale, consacrând astfel o soluție firească, în deplin acord cu principiile constituționale invocate de semnatarul excepției, precum și cu necesitatea respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților. O astfel de situație este cea prevăzută de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, când, dată fiind necesitatea unei intervenții urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, o astfel de suspendare având caracter provizoriu, putând fi luată numai în cazuri urgente până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Această cerere se judecă conform procedurii obișnuite și cu condiția depunerii unei cauțiuni stabilite de instanță, ca o garanție în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale și tergiversării executării unor obligații stabilite prin titlul executoriu. În ceea ce privește invocarea neconstituționalității textului de lege criticat în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, arată că dispozițiile procedurale în discuție nu creează, sub nici un aspect, discriminări între cetățeni pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituție, cât și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egală măsură.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate nu conțin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât obligația de a plăti cauțiune are caracterul unei garanții instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, față de prevederile art. 44 din Legea fundamentală, arată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece instituirea unei cauțiuni nu aduce atingere principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private, procedura contestației la executare asigurând garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces. Pe cale de consecință, părțile interesate au posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a executării silite înseși, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare. De altfel, dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, articol introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 403: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispoziția legală criticată sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 din Constituția României.

- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin legea organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, de exemplu prin

Decizia nr. 160 din 30 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002,

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004,

Decizia nr. 55 din 6 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003,

Decizia nr. 404 din 7 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Cu același prilej, Curtea a statuat că relevant în cauză pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate este faptul că procedura executării silite, inclusiv contestația la executare, reglementată de "Cartea V - Despre executarea silită", face parte din Codul de procedură civilă - art. 371^1-580. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, și anume dacă să opereze de drept sau numai la cerere expresă și cu plata unei cauțiuni. În consecință, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiție, cât și pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garanții procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilității debitorului de a se apăra prin mijloace judiciare, iar, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluționare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, atât debitorul, cât și creditorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție.

Cu privire la dispozițiile art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici acestea nu contravin prevederilor constituționale, deoarece măsura suspendării executării pe calea ordonanței președințiale are caracter vremelnic și poate fi luată numai în cazuri urgente de către președintele instanței.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 16 din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 3.850/2005 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.