Decizia nr. 111/1994

Vasile Gionea - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Muraru - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Tigmeanu Paul împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 44 din 10 mai 1994 , prin care a fost respinsă ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicată de acesta în Dosarul nr. 4259/1993 al Judecătoriei Câmpina.

La apelul nominal răspunde recurentul personal.

Procedura este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează ca la dosar a fost depusa de către domnul avocat Mircea Stanculescu o cerere de amînare a judecării cauzei, determinata de imposibilitatea prezentării sale la termen, dar la dosarul Curții Constituționale nu se afla nici o delegație din care să rezulte ca domnul avocat îl reprezintă pe Tigmeanu Paul în susținerea prezentului recurs.

Completul de judecată, față de situația prezentată, dispune respingerea cererii de amînare și judecarea cauzei.

În temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, judecătorul-raportor prezintă pe scurt raportul întocmit.

Având cuvintul, recurentul își susține recursul asa cum a fost formulat.

Procurorul, având cuvintul, pune concluzii de respingere a recursului, deoarece apreciază ca acesta este neîntemeiat.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

În Dosarul nr. 4259/1993 al Judecătoriei Câmpina inculpatul Tigmeanu Paul a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, în susținerea căreia arata ca, în raport cu conținutul art. 150 alin. (1) din Constituție, protecția socială a ceea ce a fost definit ca avut obștesc, conform art. 145 din Codul penal, a rams fără obiect, textul nr. 224 din Codul penal fiind implicit abrogat prin Constituție.

Prin Decizia nr. 44 din 10 mai 1994, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, deoarece, prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, definitivă, s-a constatat ca aceste dispoziții sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, este urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute expres în art. 135 alin. (4) din Constituție.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul Tigmeanu Paul a declarat recurs pentru următoarele doua motive:

- era mai justificat ca excepția să fie respinsă ca lipsită de obiect, nu ca vadit nefondata;

- nu s-a indicat decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat ca art. 224 din Codul penal este parțial abrogat de prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, cererea de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului Tigmeanu Paul și ale procurorului, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, ale Legii nr. 47/1992 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine:

Primul motiv de recurs, privind respingerea excepției de neconstituționalitate ca vadit nefondata, deși recurentul considera ca era mai justificat să fie respinsă ca lipsită de obiect, nu poate fi reținut. Fundamentul juridic al deciziei recurate este art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia excepția putea fi respinsă numai ca vadit nefondata, indiferent de împrejurarea ca, în fond, ea nu mai avea obiect, întrucît Curtea constatase printr-o decizie anterioară ca art. 224 din Codul penal, la care excepția se referea, este abrogat parțial prin art. 150 alin. (1) din Constituție.

Și cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la neindicarea deciziei Curții Constituționale prin care s-a constatat abrogarea parțială a art. 224 din Codul penal, urmează a fi respins ca nefondat, deoarece în chiar cuprinsul deciziei recurate se face trimitere expresă la Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, prin care se constatase abrogarea parțială a art. 224 din Codul penal.

Fața de cele arătate, recursul declarat de Tigmeanu Paul împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 44 din 10 mai 1994

urmează a fi respins.

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Tigmeanu Paul împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 44 din 10 mai 1994 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 1994.