Decizia nr. 135/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 , excepții ridicate de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Brăila în Dosarul nr. 969/1999 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ, de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Vrancea în Dosarul nr. 1.027/1999 al aceleiași instanțe, precum și de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, având ca părți pe autorii excepțiilor și Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.

În ședința din 6 iunie 2000 Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 224C/1999 și a Dosarului nr. 44C/2000 la Dosarul nr. 223C/1999, care a fost primul înregistrat, constatând ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate au același obiect, precum și ca exista o strânsă legătură între cele doua cauze, urmând să se pronunțe prin decizia de fața asupra celor trei excepții de neconstituționalitate.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 iunie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 13 iunie 2000 și apoi pentru 15 iunie 2000, data la care Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru 11 iulie 2000, având în vedere ca dosarul cauzei a fost completat cu un act nou care nu fusese pus în discuția părților.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, deoarece prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/2000

textul de lege criticat a fost modificat, iar excepția a devenit fără obiect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 1 noiembrie 1999, pronunțate în Dosarul nr. 969/1999 și în Dosarul nr. 1.027/1999 de Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și prin Încheierea din 26 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.834/1999 de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , excepție ridicată de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Brăila, Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Vrancea, precum și de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Hunedoara.

Motivarile excepțiilor de neconstituționalitate sunt identice, în principal sustinandu-se ca prevederile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999

contravin dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Constituție, deoarece "prin licitațiile absolut originale pe care intenționează să le organizeze Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului vor fi stabilite tarife comerciale fără nici o legătură cu productivitatea cinegetica a fondurilor de vânătoare". În aceste condiții, se arata în continuare, "organizațiile vânătoresti nu își vor exercita dreptul de preemțiune statuat de lege în favoarea lor pentru a li se atribui în gestiune unul sau mai multe din vechile fonduri de vânătoare, deoarece plata unor astfel de tarife exorbitante nu se justifica din nici un punct de vedere, iar fondurile de vânătoare respective vor fi atribuite altor organizații vânătoresti". În felul acesta, considera autorii excepțiilor, pe cale de consecința, membrii organizațiilor vânătoresti constituite pe fondurile de vânătoare atribuite nu vor mai avea posibilitatea sa vaneze și nu vor putea fi obligați de nimeni să se înscrie în organizațiile de vânătoare, care vor prelua, în aceste condiții, gestionarea acelor fonduri de vânătoare. Se apreciază astfel ca dreptul constituțional la libera asociere al vânătorilor ar fi încălcat fie prin faptul ca vor fi nevoiti să se retragă din organizațiile care nu vor mai avea în gestiune vechile fonduri de vânătoare, pentru care acestea și-au exercitat dreptul de preemțiune, pentru că nu vor mai avea unde vana, fie prin faptul că nu le vor fi acceptate eventualele cereri de transfer în cadrul organizației care a preluat gestiunea fondului de vânătoare.

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate invoca totodată și încălcarea dreptului la munca, a libertății de alegere a profesiei și a locului de muncă, consacrate de art. 38 alin. (1) din Constituție, întrucât prin noua reglementare a atribuirii prin licitație publică a gestiunii fondurilor de vânătoare se va ajunge la desfacerea contractelor de muncă ale paznicilor de vânătoare de pe acele fonduri, din inițiativa organizației, ori se va ajunge în situația în care paznicii în cauza vor fi nevoiti să solicite ei încetarea raporturilor de muncă, situații în care se vor putea afla și alte categorii de salariați ai organizațiilor de vânătoare care, ca urmare a restrângerii activității, vor fi nevoite sa desfaca și contractele de muncă ale altor angajați.

Un alt motiv de neconstituționalitate susținut de autorii excepțiilor îl constituie "încălcarea și anularea dreptului de preemțiune statuat de lege în favoarea foștilor gestionari". Se argumenteaza în acest sens ca, potrivit conceptiei legiuitorului, atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare foștilor gestionari trebuia să se realizeze cu respectarea dreptului de preemțiune statuat de lege în favoarea acestora la tarifele pe care Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului era obligat să le stabilească. Or, considera autorii excepției, "numai incapacitatea, nestiinta sau reaua-voința a unor funcționari din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în privinta aplicării legii, în sensul stabilirii tarifelor reale de atribuire în gestiune a fondurilor de vânătoare" a determinat modificarea

art. 8 lit. d) din Legea nr. 103/1996 , astfel încât tarifele de distribuire în gestiune să fie stabilite prin licitație pornită de la o "așa-zisă valoare minima".

În final, autorii excepțiilor critica și tratamentul inegal, discriminatoriu, aplicat gestionarilor fondurilor de vânătoare - organizațiile vânătoresti legal constituite, Regia Naționala a Pădurilor, precum și unitățile de cercetare cu profil cinegetic - întrucât, potrivit noii redactari a textului

art. 8 lit. d) teza întâi din Legea nr. 103/1996 , "nu rezultă ca licitațiile pentru stabilirea valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune se vor organiza pentru absolut toate fondurile de vânătoare, indiferent cine este în prezent gestionarul acestora, fapt care deschide calea subiectivismului, arbitrariului și, bineînțeles, a discriminarii și inegalitatii de tratament". Autorii excepțiilor, referindu-se la redactarea textului

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , considera ca s-a intentionat ca ambiguitatea acestuia să poată fi ulterior folosită pentru a aplica un tratament discriminatoriu organizațiilor vânătoresti în raport cu Regia Naționala a Pădurilor și cu unitățile de cercetare științifică cu profil cinegetic, toți gestionari cu drepturi și obligații egale. În acest fel "inechitatea și tratamentul discriminatoriu vor fi materializate în reglementările pe care le va emite Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în temeiul

art. 8 lit. d) teza întâi din Legea nr. 103/1996

pentru organizarea licitațiilor [...]".

Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ și Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, au apreciat ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt nefondate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate, deoarece prevederile

art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999

nu au nici o legătură cu dispozițiile art. 37 alin. (1) din Constituție, privind dreptul la libera asociere, și cu cele ale art. 38 alin. (1) din Legea fundamentală, privind munca și protecția socială a muncii. Pe de altă parte, se apreciază ca, în fapt, din reglementările

Legii nr. 103/1996

rezultă ca "prin vanat se înțelege o activitate recreativa, sportiva, și nu o profesie ca atare [...]", astfel încât nu se poate pune, fie și numai teoretic, problema îngrădirii dreptului la munca.

În legătură cu susținerea autorilor excepțiilor, potrivit căreia dispoziția criticata contravine dreptului de preemțiune stabilit de lege în favoarea foștilor gestionari ai fondurilor de vânătoare, Guvernul considera, în principal, ca aceasta nu poate fi reținută ca motiv de neconstituționalitate, deoarece nu are în vedere dispoziții constituționale, ci încălcarea unor prevederi legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Din examinarea încheierilor prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, precum și a susținerilor autorilor excepțiilor rezultă ca obiectul excepțiilor a fost indicat greșit ca fiind

art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , în realitate fiind vorba despre excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 lit. d) teza întâi din

Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999

pentru modificarea

Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 14 septembrie 1999.

Textul de lege criticat de autorii excepțiilor avea la data sesizării Curții Constituționale următorul conținut: "Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura are următoarele atribuții principale în domeniul cinegetic: [...]

d) stabilește tarifele minime de la care se pornește la determinarea, prin licitație publică, a valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune a fondurilor de vânătoare, precum și nivelul tarifelor minime percepute vânătorilor români și străini pentru acțiuni de vânătoare în România."

Critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 lit. d) din Legea nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 , text care stabilea tarifele minime ale fondurilor de vânătoare în cazul atribuirii acestora în gestiune vânătorilor prin licitație publică, a rămas fără obiect, întrucât, ulterior sesizării Curții Constituționale, potrivit

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69 din 6 iunie 2000

privind modificarea și completarea

Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 14 iunie 2000, acest text are în prezent următorul cuprins: "d) stabilește tarifele minime percepute vânătorilor români și străini pentru acțiuni de vânătoare în România." Ca urmare, rezultă ca dispoziția care constituia obiectul criticilor aduse de autorii excepțiilor de neconstituționalitate nu mai este în vigoare, fiind înlăturată prin noua reglementare.

În consecința, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", și avându-se în vedere și dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol rezultă ca excepțiile cu care Curtea a fost sesizată au devenit inadmisibile.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenite inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 , excepții ridicate de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Brăila și de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Vrancea în dosarele nr. 969/1999 și, respectiv, nr. 1.027/1999 ale Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și de Asociația judeteana a vânătorilor și pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2000.