Decizia nr. 299/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 62/2000 , excepție ridicată de Asociația familială "Szasz Sofia" din comuna Tormac în Dosarul nr. 3.023/COM/2001 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece se apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de către autorul excepției. Se mai arata ca, de altfel, prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

într-o cauza în care se sustinea, ca și în acest dosar, încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.023/COM/2001, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 62/2000 , excepție ridicată de Asociația familială "Szasz Sofia" într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcția sanitară veterinara Timiș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

este semnată de către domnul Victor Babiuc, cu mențiunea "pentru Prim-ministru", ceea ce contravine dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Constituție care stabilesc ca hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primulministru. Se apreciază, de asemenea, ca actul normativ criticat contravine și art. 114 alin. (4) și art. 63 alin. (1) și (2) din Constituție, prin aceea ca "nu face obiectul unui caz excepțional" și întrucât a fost aprobat, prin

Legea nr. 62/2000 , după 375 de zile de la depunerea sa la Parlament, interval în care acesta a avut doua sesiuni și "nu se poate invoca sau motiva lipsa de timp"; prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

se stabilesc taxe de eliberare a autorizațiilor sanitare veterinare, incalcandu-se astfel prevederile art. 114 alin. (5) și ale art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege, ceea ce înseamnă ca acestea puteau fi prevăzute doar prin

Legea nr. 62/2000 . În sfârșit, se considera ca alin. 6 al

art. 31 din Legea nr. 60/1974 , introdus prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , care stabilește ca taxele pentru eliberarea autorizațiilor sanitare veterinare se plătesc anticipat, are caracter retroactiv (în speta taxele fuseseră plătite în cuantumul prevăzut de

Legea nr. 60/1974 , nemodificat prin ordonanța criticata) și totodată încalcă și prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) și ale art. 53 alin. (2) și (3).

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

a fost adoptată cu respectarea condițiilor și a formalităților legale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca actul normativ contestat este o ordonanța de urgență, emisă în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție, cazul excepțional fiind determinat de "apărarea sănătății animalelor și sănătății publice, protecția teritoriului tarii față de bolile transmisibile, precum și de necesitatea creării condițiilor de derulare optima și de securitate maxima a comerțului cu animale și produse de origine animala, în conformitate cu convențiile și acordurile internaționale". În ceea ce privește critica referitoare la semnatura, se arata ca primul-ministru se afla în situația reglementată de art. 106 din Constituție, referitoare la imposibilitatea exercitării atribuțiilor. În legătură cu susținerile de neconstituționalitate a "dispozițiilor cuprinse în anexa privind taxele care se percep pentru eliberarea autorizațiilor", se arata ca prin

Legea nr. 62/2000

privind aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

aceasta anexa a fost înlocuită și, în consecința, se considera ca sub acest aspect excepția de neconstituționalitate este inadmisibila în temeiul

art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , precum și ale alin. 6 al art. 31 din această lege, introdus prin art. I pct. 3 din ordonanța criticata, al cărui conținut este următorul: "Pentru eliberarea autorizațiilor, avizelor și certificatelor prevăzute la alineatul precedent se stabilesc taxe cuprinse în anexa ce face parte integrantă din prezenta lege, care se plătesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat și se actualizează periodic, în funcție de rata inflației, prin hotărâre a Guvernului."

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate, în ordinea invocarii lor, următoarele prevederi constituționale:

- Art. 107 alin. (4): "Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate." ;

- Art. 114 alin. (4) și (5): "(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." ;

- Art. 63 alin. (1) și (3): "(1) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. [...]

(3) Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.";

- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.";

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 53 alin. (2) și (3): "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situații excepționale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează a fi respinsă.

I. O prima critica de neconstituționalitate consta, în esenta, în susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

nu se întemeiază pe existenta unui caz excepțional, în sensul prevederilor

art. 114 alin. (4) din Constituție, iar aprobarea acesteia prin Legea nr. 62/2000 , "după 375 de zile de la depunerea la Parlament", încalcă prevederile constituționale ale art. 63 alin. (1) și (3) și ale art. 114 alin. (5).

În legătură cu constituționalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , prin raportare la prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001. Prin aceasta decizie Curtea a constatat ca ordonanța a fost adoptată cu respectarea cerințelor prevăzute de dispozițiile constituționale invocate, iar "cazul excepțional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanțe a fost determinat de apărarea sănătății animalelor și sănătății publice, protecția teritoriului tarii față de bolile transmisibile, precum și crearea condițiilor de derulare optima și de securitate maxima a comerțului de animale și produse animaliere, în conformitate cu convențiile și acordurile internaționale".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții, cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 219 din 14 noiembrie 2000 își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Totodată Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

a fost aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 62/2000 , astfel ca susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora ordonanța criticata încalcă prevederile constituționale ale art. 63 alin. (1) și (3), referitoare la sesiunile și convocarea celor două Camere ale Parlamentului, și pe cele ale art. 114 alin. (5), cu privire la aprobarea sau respingerea prin lege a ordonanțelor Guvernului, urmează să fie respinse. Faptul ca Parlamentul nu a aprobat

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

într-un anumit termen nu conduce la neconstituționalitatea acesteia, întrucât Constituția nu prevede un termen pentru aprobarea ordonanțelor.

Critica potrivit căreia

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , fiind semnată de către un membru al Guvernului și nu de către primul-ministru, contravine dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Constituție, care stabilesc ca hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, urmează, de asemenea, să fie respinsă. Aceasta deoarece, asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului, exprimat potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "actul normativ contestat este o ordonanța de urgență, emisă în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție, iar primul-ministru se afla în imposibilitatea de a-și exercită atribuțiile (situație reglementată de art. 106 din Constituție)".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se mai susține ca taxele stabilite printr-o ordonanța, care "nu sunt aprobate prin lege, nu sunt valabile" și, în consecința, se considera ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , care stabilește taxe pentru eliberarea autorizațiilor sanitare veterinare, încalcă și prevederile art. 138 din Constituție, referitoare la stabilirea numai prin lege a taxelor, impozitelor și a altor venituri ale bugetului de stat. Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca ordonanța criticata a fost aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 62/2000 , precum și faptul ca, în legătură cu formularea alin. (1) al art. 138 din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", în jurisprudenta Curții Constituționale, de exemplu prin Decizia nr. 70 din 18 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 20 iulie 1995, s-a statuat ca termenul numai din dispoziția constituțională menționată are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridică, legii. În această categorie nu intra ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor [art. 107 alin. (2) din Constituție], ordinele ministrilor etc. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, "a spune ca expresia numai exclude posibilitatea adoptării de ordonanțe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adauga la Constituție". În consecința, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, astfel încât și aceasta critica de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

II. Autorul excepției susține, de asemenea, neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 31 alin. 6 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974 , introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 . Prin

Legea nr. 62/2000

aceasta ordonanța a fost aprobată cu modificări, art. 31 alin. 6 având următorul conținut: "Pentru eliberarea autorizațiilor, avizelor și certificatelor prevăzute la alineatul precedent se stabilesc taxele cuprinse în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezenta lege, care se plătesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat și se actualizează periodic, în funcție de rata inflației, prin hotărâre a Guvernului." Ca urmare a modificării, aspectul sub care aceste dispoziții sunt criticate se menține și în actuala redactare a textului, astfel încât, în legătură cu constituționalitatea acestora din urma, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe.

În esenta, se susține ca textul criticat retroactiveaza, prin aceea ca stabilește plata anticipata a taxelor pentru eliberarea autorizațiilor sanitare veterinare, incalcandu-se astfel prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2) și ale art. 53 alin. (2).

Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca plata anticipata a taxelor prevăzute de dispoziția atacată nu echivaleaza cu aplicarea retroactivă a textului, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție care prevede că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", precum și ale art. 53 alin. (2) și (3), conform cărora "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestații sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situații excepționale", deși autorul excepției nu arata în ce consta aceasta încălcare, Curtea nu retine existenta unei contrarietati între dispozițiile

art. 31 alin. 6 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974 , modificate prin

Legea nr. 62/2000

privind aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , și textele constituționale menționate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 62/2000 , excepție ridicată de Asociația familială "Szasz Sofia" din comuna Tormac în Dosarul nr. 3.023/COM/2001 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2001.