Decizia nr. 171/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Johnbob Impex" - S.R.L., din București, în Dosarul nr. 11.776/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 București într-o plângere împotriva unei sancțiuni contravenționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prin dispozițiile

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

nu se anulează autorizațiile de comercializare emise anterior, ci doar se solicita depunerea acestora în vederea preschimbarii lor. Anularea acestora se face doar în cazul nedepunerii lor în termenul stabilit (3 luni) în ordonanța menționată, astfel încât nu se poate spune ca prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție și nici ca aduc atingere dreptului de proprietate. De asemenea, nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 114 și 138 din Constituție, deoarece regimul produselor supuse accizelor nu formează obiect de reglementare prin lege organică, iar ordonanța a fost emisă în baza unei legi de abilitare. În consecința, solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 11.776/2001, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Johnbob Impex" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate, prevăzând anularea unor autorizații eliberate în mod legal și al căror termen de valabilitate nu a expirat, au efecte retroactive, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Prin dispozițiile criticate nu se anulează numai autorizația ca atare, ci și dreptul de comercializare a băuturilor alcoolice, drept dobândit în baza

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

și a

Legii nr. 148/1999 , iar o dată cu aplicarea sancțiunii contravenționale se dispune și confiscarea bunurilor ori a sumelor de bani realizate în urma comercializării mărfii, incalcandu-se astfel prevederile art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție. De asemenea, arata ca

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

este neconstitutionala în ansamblul ei, întrucât conține dispoziții contrare celor ale

Legii nr. 148/1999 , care prevalează în raport cu cele dintr-o ordonanța simpla, fiind astfel contrară prevederilor art. 114 alin. (1) și ale art. 138 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziția referitoare la anularea unor autorizații de comercializare nu se aplică retroactiv, ci doar începând cu data la care expira termenul stabilit pentru depunerea autorizațiilor în vederea preschimbarii. Instanța apreciază că nu sunt incalcate nici prevederile art. 114 și 138 din Constituție, deoarece regimul produselor supuse accizelor nu constituie obiect de reglementare prin lege organică, iar

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

a fost emisă pe baza

Legii speciale de abilitare nr. 206/1999

și are putere de lege, conform regulilor delegării legislative.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. În acest sens invoca Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 15 ianuarie 2002, prin care s-a statuat ca "reglementarea obligației de schimbare a unor autorizații eliberate anterior, cu formulare noi ce au alte caracteristici, nu are semnificatia aplicării retroactive, dispoziția respectiva producand efecte numai pentru viitor". Dispoziția legală criticata nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, întrucât nu aduce atingere în nici un fel dreptului de proprietate sau creanțelor asupra statului și nici averii dobândite în mod licit.

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

art. 114 și 138 din Constituție, pe baza Legii nr. 206/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 59 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

nu contravin nici uneia dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Prin dispozițiile legale criticate "se stabilesc numai unele aspecte de natura procedurala cu caracter tranzitoriu, ce nu intră în sfera discuției privind aplicarea în timp a Ordonanței". Nu se încalcă nici principiul ocrotirii egale a proprietății private, întrucât măsurile dispuse se subscriu interesului general, pe care statul este obligat sa îl protejeze conform prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Măsura confiscării bunurilor a fost prevăzută în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție. Ordonanța a fost emisă pe baza legii speciale de abilitare și, având putere de lege, prin ea puteau fi stabilite impozite și taxe.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "Nedepunerea în termen, în vederea preschimbarii, a autorizațiilor de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonanțe atrage anularea valabilității acestora."

Sancțiunea anulării autorizațiilor de comercializare este prevăzută ca o consecința a neîndeplinirii obligației stabilite la alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căruia: "Până la data de 1 mai 2000 toate autorizațiile de comercializare eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei ordonanțe vor fi prezentate organului fiscal emitent pentru preschimbare cu formulare special tipărite de Regia Autonomă <<Imprimeria Naționala>>."

Efectele anulării autorizațiilor de comercializare sunt prevăzute la alin. (4) al aceluiași articol, conform căruia "După anularea valabilității autorizațiilor este interzisă orice activitate de comercializare a produselor supuse autorizării".

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 41 alin. (1) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.";

- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Prin dispozițiile tranzitorii ale

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

nu se anulează drepturi câștigate pe baza reglementărilor legale anterioare și nici nu se prevede nulitatea autorizațiilor de comercializare anterior emise. Se dispune doar depunerea autorizațiilor anterioare în vederea preschimbarii lor cu formulare special tipărite, acordându-se pentru îndeplinirea acestei obligații un termen de 3 luni. Anularea autorizațiilor de comercializare apare ca o sancțiune pentru nerespectarea termenului prevăzut pentru depunerea lor la organul fiscal emitent în vederea preschimbarii. Astfel, nu se poate susține ca aceste dispoziții legale ar avea efecte retroactive, contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate, ele sanctionand prin interzicerea continuării activității de comercializare neîndeplinirea obligației de preschimbare a autorizațiilor anterior emise, deci fapta săvârșită ulterior intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 . Nici măsura confiscării produselor ori a sumelor de bani rezultate din comercializarea acestora fără autorizație, fapta ce constituie contravenție, nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (8) din Constituție, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Interdicția confiscării, prevăzută la alin. (7) al art. 41 din Constituție, se referă doar la averea dobandita în mod licit. În acest sens Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, a statuat ca "aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare ca și măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate ca determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private".

În legătură cu critica referitoare la contrarietatea dispozițiilor

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

cu prevederile

Legii nr. 148/1999

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

pentru modificarea și completarea prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, Curtea constata ca prin

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000 , cu data intrării în vigoare a acesteia (15 februarie 2000),

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

a fost abrogată împreună cu toate modificările și completările sale ulterioare, astfel că nu exista conflict între actele normative în vigoare.

Regimul produselor supuse accizelor nu constituie obiect de reglementare prin lege organică. De asemenea,

Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

a fost emisă pe baza

Legii nr. 206/1999

și, având putere de lege, stabilirea unor impozite prin aceasta ordonanța nu este contrară prevederilor art. 138 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Johnbob Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.776/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2002.