Decizia nr. 240/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Mihai Popescu în Dosarul nr. 1.243/2002 al Curții de Apel Alba Iulia Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, deoarece instanța de recurs este chemată să se pronunțe, în principiu, numai asupra problemelor de drept, condiții în care interdicția de a administra probe noi în recurs, cu excepția înscrisurilor, apare ca justificată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.243/2002, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Mihai Popescu în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece "nu prevăd administrarea de probe testimoniale noi, în judecata în recurs, ci numai probe cu înscrisuri noi", ceea ce contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de recurs poate administra orice alte probe. Potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, în cazul în care se considera ca sunt necesare astfel de probe, instanța poate să admită recursul și sa dispună rejudecarea cauzei. Rezultă ca legea oferă și pentru judecata în recurs posibilitatea apărării drepturilor inculpatului.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca, în ipoteza în care considera ca este necesară administrarea unor probe noi, instanța poate, potrivit dispozițiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, sa admită recursul, sa caseze hotărârea atacată și sa dispună rejudecarea în fond a cauzei.

Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constituționale. Dreptul la apărare se exercită cu respectarea procedurii instituite de legiuitor în baza art. 125 alin. (3) din Constituție. Tot legiuitorul este singurul competent, potrivit prevederilor art. 128 din Constituție, sa reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura folosirii acestora. Regulile instituite în acest scop nu implica, în mod necesar, administrarea probei testimoniale în judecarea recursului. Inculpatul a avut posibilitatea de a propune aceste probe la judecata în prima instanța, chiar dacă din dispozițiile art. 67 din Codul de procedură penală nu rezultă și obligația instanței de a le admite, aceasta putând sa nu le admită, dacă nu sunt concludente și utile pentru soluționarea cauzei. Respingerea, în aceste condiții, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare. Este obligația instanțelor judecătorești de a realiza justiția, asa cum prevăd dispozițiile art. 125 alin. (1) din Constituție. Atunci când apreciază ca sunt necesare și alte probe pentru stabilirea adevărului, instanța poate admite recursul și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală. Faptul ca dispozițiile art. 385^14 din Codul de procedură penală nu prevăd ca instanța penală sa administreze probe testimoniale noi nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a acestor dispoziții, deoarece controlul de constituționalitate poate privi numai texte legale în vigoare, iar nu omisiunile legiuitorului. Prin admiterea unor astfel de cereri Curtea Constituțională s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar constitui o încălcare a prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^14 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Instanța, judecand recursul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs.

Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror și de părți."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile de lege criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 24 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă ca aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca este de competența exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Este, de altfel, o soluție care rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", și ale art. 128, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Dispozițiile

art. 385^14 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 45/1993 , reprezintă expresia prevederilor constituționale menționate.

Faptul ca, potrivit dispozițiilor de lege criticate, instanța de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o încălcare a dreptului constituțional la apărare. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecării apelului, iar potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9. Pe de altă parte, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, în cazul în care constata ca sunt necesare probe noi, instanța poate să admită recursul și sa dispună rejudecarea cauzei de către instanța de recurs. În consecința, nu se poate susține ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constituțional la apărare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Mihai Popescu în Dosarul nr. 1.243/2002 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2002.