Decizia nr. 281/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Onsal" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât instituirea prin dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă a unei proceduri de urgenta nu aduce atingere textelor din Constituție invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.980/2002, Tribunalul Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Onsal" - S.A. din Onesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, 24 și 54 din Constituție, deoarece "creează o discriminare nepermisă între justițiabili (...), infrangandu-se principiul constituțional al exercitării drepturilor cu buna-credința fără a încalcă drepturile celorlalți".

Tribunalul Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției, deoarece acestea se referă "la o procedură specială, prin care, chiar dacă nu se rezolva fondul cauzei cu privire la continuarea actelor abuzive, se evita sau se limitează producerea de prejudicii și se inlatura piedicile ivite cu prilejul unei executări".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca dispozițiile legale criticate nu aduc nici o atingere principiilor constituționale invocate de autorul excepției, ci, permitand folosirea ordonanței președințiale în situații ce reclama o intervenție urgenta a justiției, consacra o soluție fireasca, în deplin acord cu principiile constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate. Se mai arata ca, de altfel, procedura ordonanței președințiale, ca și procedura de judecată în general, se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege. Guvernul arata totodată ca normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de același fel, precum și tuturor părților din acele cauze, în egala măsura.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Instanța va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanța președințială se va introduce la instanța competența să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi data și fără citarea părților și chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta și cu precădere. Pronunțarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune, prin ordonanța președințială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenta este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate retine contrarietatea dintre aceste dispoziții și cele ale art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificandu-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situații similare, situațiile diferite impunând soluții legislative diferite.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenta instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo ingradire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanța președințială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).

Totodată Curtea constata în legătură cu constituționalitatea dispozițiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 24 din Constituție, ca s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 124 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002. Prin aceasta decizie s-a statuat ca din coroborarea prevederilor constituționale ale art. 24 cu cele ale art. 128, referitoare la "Folosirea căilor de atac", și cu cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", rezultă ca reglementarea prin textul de lege criticat a unei proceduri speciale, prin care instanța de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără citarea părților, nu este contrară dreptului la apărare consacrat la art. 24 din Constituție.

De asemenea, posibilitatea atacarii cu apel și cu recurs a ordonanței președințiale sau a contestarii executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a dreptului la apărare.

Curtea mai constata ca, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 și alineatului ultim din Codul de procedură civilă într-un dosar în care, ca și în speta, s-a invocat încălcarea art. 54 din Constituție, a reținut ca aceste prevederi, care se referă la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale, nu sunt incidente în cauza, întrucât textele de lege criticate nu au ca obiect reglementarea și exercitarea unor asemenea drepturi.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezent, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Onsal" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2002.