Decizia nr. 62/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă părțile intimate Eugenia Ivan, Nicolae Ivan și Elena Plata, lipsa fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Părțile intimate Eugenia Ivan și Nicolae Ivan solicita respingerea excepției de neconstituționalitate pentru considerentele reținute de instanța de judecată în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, considerând ca aceasta a fost ridicată pentru tergiversarea cauzei.

Partea intimata Elena Plata solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de către autorul excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin dreptului la apărare, ci, dimpotriva, dau eficienta principiului celeritatii cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.842/2002, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Flaviu Plata într-o cauza civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 17 și 24 din Constituția României, dat fiind ca încalcă dreptul la apărare al cetățenilor români aflați în străinătate, neexistand garanția ca, în cazul unui proces în care au calitatea de parte, vor lua cunoștința de conținutul actelor procedurale efectuate.

În încheierea prin care a sesizat Curtea Constituțională, instanța de judecată a formulat opinia ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât prin instituirea obligației pârâtului care locuiește în străinătate de a-și alege domiciliul în România pentru comunicarea actelor procedurale, legiuitorul nu încalcă dreptul la apărare și nici nu creează un regim discriminatoriu cetățenilor români aflați în străinătate. Prin dispoziția legală criticata se da eficienta principiului celeritatii soluționării cauzei și se inlatura posibilitatea exercitării abuzive a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie afectat domeniul de reglementare a garanțiilor procesuale, respectiv dreptul părții de a-și formula apărări și cereri proprii și de a recurge la asistența juridică în vederea desfășurării unui proces echitabil, în limite temporale rezonabile.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul României a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/11.672/A.N. din 20 noiembrie 2002, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În motivarea acestui punct de vedere Guvernul arata ca prin introducerea dispoziției potrivit căreia pârâtul este informat, prin citație, ca are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde i se vor face toate comunicările privind procesul, s-a urmărit evitarea acordării de termene foarte lungi și amânări repetate. Departe de a constitui un text ce încalcă drepturile consacrate constituțional, "reglementarea criticata se înscrie în cadrul măsurilor subsumate obiectivului general privind realizarea unui echilibru între exigențele unui sistem judiciar echitabil și în același timp eficient, cu respectarea ferma a drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, a principiilor ce guvernează activitatea de infaptuire a justiției, în cadrul cărora asigurarea celeritatii constituie o condiție esențială pentru o justiție eficienta".

Avocatul Poporului a transmis punctul sau de vedere prin Adresa nr. 8.860 din 23 octombrie 2002, în sensul că excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, cu motivarea ca, prin efectuarea actelor procedurale în modul prescris prin textul de lege criticat, dreptul la apărare, ca totalitate de drepturi și reguli procedurale care oferă părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, este respectat, inclusiv prin reglementarea posibilității președintelui instanței de a fixa un termen mai lung în situația în care pârâtul locuiește în străinătate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, introduse prin

art. I pct. 43 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, care au următorul conținut: "Dacă pârâtul locuiește în străinătate, președintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citație pârâtul va fi informat ca are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmează sa i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligații, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovada de îndeplinire a procedurii."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 17: "Cetățenii români se bucura în străinătate de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din țara.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin dispozițiile legale criticate s-au instituit norme de procedura prin care se urmărește a se asigura echitatea procesului și soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, în ipoteza în care pârâtul locuiește în străinătate.

În acest sens, Curtea retine ca exigenta unui proces echitabil implica, între altele, efectuarea actelor de procedura într-un mod care să facă posibila desfășurarea normală a procesului, fără întreruperi și amânări de natura sa întârzie în mod pagubitor stabilirea pe cale judiciară a situației drepturilor subiective disputate de părți.

În cazul în care una dintre părți se afla în străinătate, exigenta asigurării celeritatii procesului nu se poate realiza decât prin îndeplinirea actelor de procedura în modul reglementat prin textul de lege criticat de autorul excepției, căci, altfel, desfășurarea judecații s-ar întârzia foarte mult, într-un mod pagubitor și deci inechitabil pentru partea în proces domiciliata în țara.

Având, asadar, în vedere ca prin dispozițiile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu se încalcă dreptul la apărare sau un alt drept constituțional al părții în proces aflate în străinătate, ci se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în folosul tuturor părților, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2003.