Decizia nr. 357/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (3^2) - (3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 1/2011 5 ianuarie 2011 (prevederi anume) educației naționale
- Decizia nr. 573/2025 6 noiembrie 2025 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (3^1)-(3^4) din Le…
Interpretează 1
- Legea nr. 92/2007 10 aprilie 2007 serviciilor de transport public local
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 1/2011 5 ianuarie 2011 (prevederi anume) educației naționale
Are ca temei 5
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 273/2006 29 iunie 2006 (prevederi anume) privind finanțele publice locale
- Legea nr. 92/2007 10 aprilie 2007 (prevederi anume) serviciilor de transport public local
- Legea nr. 1/2011 5 ianuarie 2011 (prevederi anume) educației naționale
- HG nr. 863/2016 16 noiembrie 2016 pentru aprobarea Metodologiei de calcul și stabilirea tarifului maxim per kilometru aferen…
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , excepție ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Arad în Dosarul nr. 2.289/108/2018 al Tribunalului Arad - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 671D/2020.
2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, consilier juridic Daniel Jurj, cu împuternicire de reprezentare depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că prin
art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011
s-a instituit obligația decontării cheltuielilor de transport ale elevilor din bugetul Ministerului Educației. Prin textele de lege criticate s-a impus operatorilor de transport practicarea unor tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului fără a se aloca subvenții care să acopere diferența dintre costurile reale suportate și costurile impuse prin hotărârea menționată, ceea ce aduce atingere
art. 135 alin. (1)
și
alin. (2) lit. a) din Constituție . De asemenea, se aduce atingere și
art. 120 alin. (1) din Constituție , fiind afectată autonomia locală, deoarece autoritățile publice locale care gestionează transportul public nu pot să își exercite atribuțiile în mod concret, să stabilească tarifele operatorilor din transport și să acorde subvenții. În condițiile în care tariful este impus de o autoritate, aceasta ar trebui să suporte diferențele de cost, adică să acorde subvenții. Abrogarea textelor de lege criticate, precum și lipsa comunicării la dosar a punctelor de vedere solicitate autorităților publice se datorează tocmai unei recunoașteri implicite a neconstituționalității acestora.
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că interesul autoarei excepției determinat de calitatea sa nu îl reprezintă tariful maximal stabilit prin textele supuse controlului, ci subscripția ce reprezintă diferența dintre costul stabilit de operatorii de transport și tariful maximal amintit. Or, sediul materiei în ceea ce privește subvenția îl reprezintă
art. 42 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 , iar nu textele de lege criticate.
5.
Reprezentantul autoarei, având cuvântul în replică, arată că a fost obligat să acorde operatorului legal de transport diferența de tarif tocmai din cauza dispozițiilor legale criticate. De asemenea, menționează că prin Hotărârea din 19 martie 2026, pronunțată în Cauza C-770/24 DB InfraGO and DB RegioNetz Infrastruktur, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că independența operatorilor de transport în stabilirea tarifului nu poate fi îngrădită prin acte normative, așa cum s-a întâmplat prin textele de lege criticate. În sensul celor menționate, reprezentantul autoarei depune o copie de pe hotărârea anterior invocată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Decizia civilă nr. 123/R din 26 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.289/108/2018/a2, Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 . Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Arad într-o cauză având ca obiect obligarea autoarei excepției la plata unor diferențe de tarif aplicabile transportului rutier al elevilor. Curtea Constituțională a fost sesizată în urma admiterii recursului împotriva sentinței civile prin care Tribunalul Arad - Secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței constituționale.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, potrivit
art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 , elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației Naționale prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, în limita a 50 de km. Prin textele de lege criticate se impune însă operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 863/2016
pentru aprobarea Metodologiei de calcul și stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la
alin. (3) al art. 84 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , menținute prin
Hotărârea Guvernului nr. 639/2017
privind modificarea
art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 863/2016 , fără a li se aloca acestora subvențiile reprezentând diferența dintre costurile transportului și încasările obținute din aplicarea tarifului stabilit de Guvern. Aplicarea acestor tarife constituie o obligație impusă prin
art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 , valabilă pentru toți operatorii care prestează servicii de transport, indiferent dacă aceștia efectuează sau nu efectuează un serviciu de transport subvenționat. Totodată, Guvernul nu a stabilit în sarcina căror autorități revine acordarea subvenției pentru diferența dintre tariful abonamentului pentru elevi și costurile efective suportate de transportator. Potrivit
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 , „în condițiile în care în transportul local se acordă facilități de transport uneia sau mai multor categorii de persoane, serviciul prin care se realizează transportul respectiv se consideră serviciu public subvenționat de transport“. Exercitarea competențelor de către administrația publică locală se realizează în condițiile
art. 6 din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 , cu respectarea principiilor enumerate la
art. 3
din același act normativ. Transferul de competențe se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora, iar finanțarea competențelor delegate este asigurată în totalitate de către administrația publică centrală. În acest context, textele de lege criticate încalcă principiul autonomiei locale financiare, așa cum este prevăzut de
art. 16 din Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale, care reglementează cu privire la dreptul unităților administrativ-teritoriale la resurse financiare suficiente pe care le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, în baza și în limitele prevăzute de lege. Acest principiu presupune libertatea unităților administrativ-teritoriale de a-și efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local.
8.
Dacă obligația de a acoperi diferențele de preț pentru abonamentele elevilor revine autorităților publice locale, în speță Consiliului Județean Arad, în baza descentralizării unor activități, ar fi fost necesar ca Guvernul să aloce/să asigure resursele financiare necesare realizării acestora, conform
art. 6 din Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale și
art. 6 din Legea-cadru nr. 195/2006 .
9.
Autoarea arată că, potrivit
art. 14 din Legea nr. 273/2006 , nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare. Legiuitorul nu a stabilit însă care va fi sursa de acoperire a diferențelor de preț, respectiv nu a indicat în mod expres că autoritățile publice locale vor fi obligate la plata diferențelor rezultate în urma practicării tarifului maximal de către operatorii de transport și nici nu a asigurat în bugetul local (în speță, în bugetul Consiliului Județean Arad) resursele financiare acoperirii acestor cheltuieli. Astfel, prin derogare de la
art. 43 lit. b) din Legea nr. 92/2007 , prin textele de lege criticate este restricționat dreptul autorităților publice de a stabili în mod liber prețul pentru transportul public local a cărui gestionare se află în competența lor, fără a asigura subvenția necesară.
10.
Principiile care asigură funcționarea eficientă a mecanismelor economiei de piață sunt: garantarea și dezvoltarea proprietății; formarea liberă (liberalizarea) tuturor categoriilor de prețuri; menținerea unui prag funcțional al proceselor de agregare structurală a proprietății din economie și intervenția statului exclusiv prin instrumentele economiei de ajustare. Astfel, operatorii de transport ar trebui să își reglementeze în mod liber prețul călătoriilor, pe bază de cerere și ofertă și pe baza eficienței serviciului efectuat. Dacă prin lege se impune operatorilor de transport aplicarea unor tarife speciale privind abonamentele elevilor, fără a li se acorda subvenții, se restricționează dreptul operatorilor de transport de a-și stabili tarifele în mod liber, pe baza costurilor reale. Mai mult, prin impunerea practicării unor tarife nu se asigură nici protecția concurenței reale. Aceste prevederi legale încalcă principiul liberalizării prețurilor, deoarece prin impunerea unor tarife maxime prestabilite de Guvern operatorii de transport nu au dreptul să practice și să încaseze alte tarife mai mari cu privire la abonamentele elevilor, nici autoritățile administrației publice locale nu au dreptul să aprobe tarife mai mari decât cele stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 863/2016
și
Hotărârea Guvernului nr. 639/2017 , ceea ce duce la încălcarea economiei de piață și a libertății comerțului.
11.
Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă arată că dispozițiile legale criticate de pârâtă nu ridică o problemă de constituționalitate, ci o problemă de interpretare, împrejurarea că aceste dispoziții nu prevăd în mod expres sursa de finanțare a diferențelor de tarif pentru abonamentele elevilor navetiști nu determină eo ipso concluzia că acestea se suportă din bugetul local, deoarece textele criticate trebuie interpretate în sensul că sarcina suportării diferențelor de tarif revine autorității care a instituit subvenția.
12.
Instituirea unor plafonări ale tarifelor abonamentelor elevilor navetiști nu încalcă principiile enunțate de prevederile constituționale invocate, întrucât nu înlătură dreptul operatorilor de transport la recuperarea diferențelor de tarif, ci dau satisfacție unui alt principiu constituțional - cel al garantării dreptului la învățătură, instituit prin
art. 32 din Constituție .
13.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, modificate prin
articolul unic din Legea nr. 197/2017
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2016
pentru completarea
art. 84 din Legea educației naționale nr. 1/2011
și a
art. 45 din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 , precum și pentru abrogarea
art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013
privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 2 octombrie 2017. Textele de lege criticate au fost abrogate prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2020
pentru modificarea
Legii educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2020. Având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , care aveau următorul cuprins:
–
Articolul 84
:
(3^2)
Prin derogare de la prevederile
art. 43 lit. b) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 , cu modificările și completările ulterioare, tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la alin. (3) și (3^1) se stabilește și se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(3^3)
Metodologia de calcul al tarifului maxim prevăzut la alin. (3^2) și valorile aferente se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(3^4)
Operatorul de transport rutier are obligația să emită abonamente pentru transportul elevilor și să asigure transportul rutier al elevilor potrivit prevederilor alin. (3^2).
17.
În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 120 alin. (1)
referitoare la principiile de bază ale administrației publice și în
art. 135 alin. (1)
referitor la economia României și
alin. (2) lit. a)
privind libertatea comerțului din
Constituție .
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra unor critici similare s-a pronunțat prin
Decizia nr. 573 din 6 noiembrie 2025 *), paragraful 20, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii. Cu acel prilej Curtea a reținut, făcând referire la jurisprudența sa, că principiul autonomiei locale nu exclude existența unor reglementări unitare la nivel central în domenii de interes național. De exemplu, prin
Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale. În cauză, transportul elevilor are un asemenea caracter, astfel încât este justificată opțiunea legiuitorului de a da în competența Guvernului stabilirea elementelor mai sus arătate. *)
Decizia Curții Constituționale nr. 573 din 6 noiembrie 2025
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 aprilie 2026.
19.
Distinct de cele reținute în decizia antereferită, Curtea observă, cu acest prilej, că textele de lege criticate au fost introduse în
prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2016
și modificate prin
articolul unic pct. 1 din Legea nr. 197/2017 . Potrivit
art. 84 alin. (3)
și
(3^1) din Legea nr. 1/2011
(în vigoare în perioada relevantă pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată), elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. De asemenea, elevilor de nivel liceal care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu la filiera/profilul/ specializarea solicitat/solicitată li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației Naționale, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. Potrivit textelor de lege criticate, tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevăzut la
art. 84 alin. (3)
și
(3^1) din Legea nr. 1/2011
se stabilește și se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
20.
Curtea reține că prin dispozițiile legale criticate se instituie o excepție de la regula actualizării periodice prin indexare cu indicele de creștere a prețurilor de consum a tarifelor percepute pentru prestarea serviciului public de transport local și județean de persoane, care se face prin hotărâre a consiliilor locale, consiliilor județene sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz. Aceste tarife, aplicabile pentru plata abonamentelor elevilor, nu se mai stabilesc potrivit procedurii de stabilire a tarifelor percepute pentru prestarea serviciului public de transport local și județean de persoane, reglementată prin hotărârile de dare în administrare a serviciului, hotărâri ale autorităților publice locale, ci sunt calculate potrivit unei metodologii reglementate prin
Hotărârea Guvernului nr. 863/2016
pentru aprobarea Metodologiei de calcul și stabilirea tarifului maxim per kilometru aferent abonamentului de transport prevăzut la
alin. (3) al art. 84 din Legea educației naționale nr. 1/2011
și menținute prin
Hotărârea Guvernului nr. 639/2017
privind modificarea
art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 863/2016 .
21.
Referitor la critica privind încălcarea, prin textele de lege supuse controlului, a
art. 120 alin. (1) din Constituție
sub aspectul restricționării dreptului autorităților publice de a stabili în mod liber prețul pentru transportul public local a cărui gestionare se află în competența lor, fără a reglementa expres faptul că autoritățile publice locale vor fi obligate la plata diferențelor rezultate și fără a asigura subvenția necesară, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, prin
Legea administrației publice locale nr. 215/2001
( art. 91 ) și
Legea serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007
( art. 3 ) (în vigoare în perioada de referință 2016-2019) s-au reglementat atribuțiile consiliilor județene în vederea realizării serviciilor publice de transport public județean care fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică și cuprind totalitatea acțiunilor și activităților de utilitate publică și de interes economic și social general desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. De la aceste atribuții, prin textele de lege criticate se reglementează o excepție, în sensul că tarifele pentru plata abonamentelor elevilor sunt calculate potrivit unei metodologii reglementate prin hotărâre a Guvernului. Această excepție nu este însă de natură să încalce principiul autonomiei locale, deoarece nu exclude din competența consiliilor județene organizarea transportului public județean și a regulilor de stabilire a plății abonamentelor, ci privește o singură categorie de abonamente, și anume cele acordate elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu. Scopul acestei măsuri de protecție a fost reținut în
Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019, paragraful 14, în care Curtea a observat că facilitățile prevăzute de
art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 , în speță decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, constituie o formă de protecție socială a copiilor și a tinerilor stabilită prin lege, în sensul normelor
art. 32
și
49 din Constituție , instituită în scopul de a asigura dreptul la învățătură al acestora, respectiv realizarea învățământului general obligatoriu. Măsura astfel reglementată este menită, așadar, să dea substanță drepturilor constituționale menționate, respectiv obligațiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea dreptului la învățătură și a regimului special de protecție a copiilor și a tinerilor.
22.
Cu privire la celelalte critici formulate, respectiv nereglementarea în mod expres cu privire la autoritatea care plătește diferența dintre valorile fixe stabilite prin hotărâre a Guvernului și cele stabilite prin abonamentele standard, nereglementarea surselor de plată a diferențelor și încălcarea
art. 135 din Constituție
prin plafonarea prețurilor, Curtea constată că acestea nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a
de către instanțele care soluționează fondul cauzei.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Arad în Dosarul nr. 2.289/108/2018 al Tribunalului Arad - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile
art. 84 alin. (3^2)
-
(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Pentru magistrat-asistent Cristina Cătălina Turcu, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.