Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 35/2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
29 ianuarie 2004
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 132 din 13 februarie 2004
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 13.357 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curții Supreme de Justiție Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de către autorul excepției, prin care acesta solicită amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de amânare a judecării cauzei ca fiind neîntemeiată.

Curtea respinge cererea formulată de autorul excepției, considerând că este nejustificată amânarea cauzei în condițiile în care în dosar s-a mai acordat un termen la cererea autorului excepției, în vederea angajării unui apărător.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, susținând că textul de lege criticat nu contravine nici unei prevederi constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.908/2002, Curtea Supremă de Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Florian Lele, intimați inculpat în dosarul menționat.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura prealabilă de informare a instanței supreme în cauzele de strămutare, încalcă dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la apărare și prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Motivarea excepției de neconstituționalitate se întemeiază pe faptul că textul criticat, ce prevede că informațiile cerute de președintele Curții Supreme de Justiție de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere ori, respectiv, de la Ministerul Justiției, atunci când Curtea Supremă de Justiție este instanța ierarhic superioară, sunt solicitate doar pentru lămurirea instanței supreme, limitându-se accesul părții interesate de a lua cunoștință de conținutul acestor informații, este de natură a aduce atingere dreptului la apărare, precum și dreptului la un proces echitabil.

Curtea Supremă de Justiție - Secția penală consideră că excepția este nefondată, deoarece informațiile solicitate de Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, sunt cerute "pentru lămurirea instanței", iar dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici dreptul constituțional la apărare. Aceste drepturi sunt garantate tocmai prin procedura de informare a instanței, care îi permite să solicite informații pentru lămurirea sa, în vederea soluționării corecte a cererii de strămutare. Informațiile nu sunt accesibile părților, nefiind probe de admitere sau de respingere a cererii de strămutare și nu privesc soluționarea în fond a procesului penal.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că strămutarea este instituția procesuală prin intermediul căreia competența teritorială normală este înlocuită cu o competență delegată în vederea unei mai bune administrări a justiției. Dreptul la apărare se realizează cu prilejul judecării în fond a cauzei și în căile de atac. Soluționarea cererii de strămutare nu presupune o judecare a fondului pricinii, iar informațiile prealabile solicitate de Curtea Supremă de Justiție nu au legătură cu infracțiunea săvârșită ori cu vinovăția inculpatului, ci sunt necesare doar pentru lămurirea instanței asupra motivelor care au stat la baza cererii de strămutare, constituind garanții pentru imparțialitatea și obiectivitatea instanței în soluționarea cauzei. În plus, conform prevederilor art. 58 și 59 din Codul de procedură penală, părțile sunt încunoștințate despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluționarea acesteia, cu mențiunea că părțile pot trimite memorii și se pot prezenta în instanță cu apărările necesare.

Cu privire la contrarietatea art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Guvernul consideră că excepția este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil se realizează cu ocazia examinării în fond a cauzei.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepția este neîntemeiată, întrucât părțile au posibilitatea să comunice Curții Supreme de Justiție date cu privire la soluționarea cererii sau să le prezinte în instanță pentru a-și susține cererile. Faptele asupra cărora urmează să se pronunțe instanța competentă să soluționeze cererea de strămutare nu țin de pricina însăși, ci de asigurarea condițiilor cerute de lege pentru asigurarea obiectivității și imparțialității în soluționarea cauzei, condiții care vizează toate părțile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală. Informațiile primite sunt apreciate de instanță sub raportul concludenței, obiectivității și veridicității acestora, în funcție de toate datele cauzei și de informațiile comunicate de părți în cadrul dezbaterilor.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Avocatul Poporului arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece procedura strămutării este menită să asigure condițiile unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Președintele Curții Supreme de Justiție cere, pentru lămurirea instanței, informații de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, fără a prezenta argumente, că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dreptul la apărare este garantat", precum și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă.

Dispozițiile legale privitoare la procedura de informare a Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării cererii de strămutare a judecării cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la apărare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condițiile pentru exercitarea deplină a acestor drepturi, permițând instanței lămurirea asupra motivelor și temeiniciei cererii de strămutare. Informațiile obținute în cadrul acestei proceduri nu privesc soluționarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părților nu este de natură să aducă atingere drepturilor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

De altfel, asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 82 din 8 martie 2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. 3 și 4, art. 57 alin. 1 și art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, excepție pe care a respins-o ca neîntemeiată. De asemenea, în considerentele

Deciziei nr. 237 din 5 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată tot de Alexandru Florian Lele, Curtea a subliniat că dispozițiile art. 55-61 din Secțiunea a II-a cu denumirea "Strămutarea judecării cauzei penale" din Capitolul II, Titlul II (Competența) al Părții generale a Codului de procedură penală, inclusiv textul contestat de autorul excepției, respectă normele care definesc un proces echitabil, precum și principiul asigurării dreptului la apărare. În acest sens, Curtea a reținut că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, menită tocmai să asigure condițiile unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient. În cadrul acestei proceduri, exigențele art. 24 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt îndeplinite, întrucât părțile au posibilitatea să comunice Curții Supreme de Justiție, în mod nemijlocit, informații și dovezi cu privire la împrejurările procesului și să își prezinte poziția față de admisibilitatea și temeinicia cererii de strămutare.

Neexistând elemente noi de natură să reconsidere jurisprudența Curții în această materie, considerentele și soluția acestor decizii rămân valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2004.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.