Decizia nr. 123/1995

Costica Bulai - judecător

Lucian Stangu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Judecătoria Petrosani, prin Încheierea din 31 octombrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2.688/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 223 alin. 1 din Codul penal, invocată de inculpata Avadanei Țină.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca "bunurile ce formează obiectul infracțiunii pentru care inculpata este trimisa în judecata nu se încadrează în dispozițiile art. 135 din Constituție, unde sunt prevăzute expres bunurile ce formează obiectul proprietății publice".

Exprimindu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată (referindu-se, din eroare, la art. 224 din Codul penal) apreciază excepția intemeiata, deoarece considera ca dispozițiile art. 223 din Codul penal au fost abrogate parțial în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, acestea urmînd să se aplice, în continuare, numai cu privire la bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, dispoziția legală atacată sub aspectul constituționalității, raportată la prevederile constituționale, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. 1 din Codul penal, iar prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 14 din 8 martie 1994, precum și prin Decizia nr. 57 din 18 mai 1994, a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție. În consecința, a respins ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate a art. 223 din Codul penal.

Prin Decizia nr. 129 din 16 noiembrie 1994, definitivă prin nerecurare, și prin Decizia nr. 39 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 118 din 16 noiembrie 1994, Curtea a respins ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate a art. 223 din Codul penal.

Deoarece, în conformitate cu art. 145 alin. (2) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor", iar în speta, excepția a fost ridicată la 31 octombrie 1995, data ulterioară tuturor celorlalte decizii citate mai sus și, în primul rind, Deciziei nr. 14 din 8 martie 1994 când, prin decizie definitivă și, deci, obligatorie, Curtea constatase ca dispozițiile art. 223 din Codul penal sunt abrogate parțial, instanța de judecată a sesizat fără temei Curtea Constituțională, ignorind deciziile acesteia prin care au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate a art. 223 alin. 1 din Codul penal. Considerentele reținute în aceste decizii subzistă și în ce privește excepția de fața, care, de aceea, este lipsită de obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. 1 din Codul penal, invocată de Avadanei Țină în Dosarul nr. 2.688/1995 al Judecătoriei Petrosani.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 30 noiembrie 1995.