Legea nr. 503/2004

În cazul deschiderii procedurii de redresare financiară pe bază de plan, consiliul de administrație sau, după caz, administratorul unic al societății de asigurare este obligat sa întocmească și să depună la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un plan de redresare financiară, în termen de cel mult 20 de zile de la data comunicării către societatea de asigurare a deciziei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a).

Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societății, precum și modalitățile concrete și termenele de îndeplinire a măsurilor și dispozițiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, cel puțin următoarele informații:

a) estimari ale cheltuielilor de achiziție și de administrare;

b) bugetul de venituri și cheltuieli aferent activității de asigurare directa, a acceptarilor și cedarilor în reasigurare;

c) bugete anuale;

d) o estimare a resurselor financiare cu care se intenționează să se acopere obligațiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minima;

e) programe de reasigurare;

f) programul de plată a datoriilor.

De la data comunicării deciziei de aprobare a planului de redresare financiară, societatea de asigurare este obligată sa îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele și în condițiile stabilite, astfel cum acestea au fost dispuse și aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De asemenea, societatea de asigurare este obligată sa aducă la cunoștința tuturor creditorilor de asigurări cunoscuți, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile și dispozițiile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul aprobării modificărilor și/sau completărilor ulterioare ale planului de redresare financiară, efectuate potrivit art. 13 lit. b).

În toate cazurile, administratorul societății de asigurare este obligat sa aducă, de îndată, la cunoștința administratorului special toate măsurile stabilite în sarcina acestuia prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Drepturile, obligațiile, precum și competentele administratorului special se stabilesc prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

O dată cu desemnarea administratorului special, în condițiile prezentei legi, se suspenda:

a) atribuțiile legale ale acționarilor semnificativi și ale persoanelor semnificative ale societății de asigurare; aceste atribuții se transfera administratorului special pe toată perioada administrării speciale;

b) drepturile de vot în privinta numirii și revocării administratorilor societății de asigurare, dreptul la dividende al acționarilor, activitatea, precum și dreptul la remunerație ale consiliului de administrație sau ale administratorului unic, după caz.

Suspendarea operează pe toată perioada administrării speciale.

Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevăzută la art. 8, 13 și 15 este executorie.

Împotriva deciziei societatea de asigurare poate face plângere la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii.

Plângerea se judeca cu celeritate și cu precădere; plângerea nu suspenda executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Hotărârea instanței este definitivă și poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.

Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, după caz:

a) revocarea deciziei prevăzute la art. 8, în situația prevăzută la art. 20 lit. a);

b) retragerea autorizației de funcționare a societății de asigurare, precum și, dacă se constata insolvabilitatea acesteia, solicitarea, de îndată, a declanșării procedurii falimentului, în situația prevăzută la art. 20 lit. b).

Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condițiile prezentei legi și încetarea atribuțiilor acestuia.

Prevederile art. 9 alin. (1) și ale art. 19 se aplică în mod corespunzător și în cazul deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară.

În termen de 10 zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare aflată în stare de insolvabilitate este obligată sa predea administratorului Fondului de garantare evidenta completa a dosarelor de dăuna, precum și evidentele tehnico-operative și contabile aferente acestor dosare, în vederea publicării listei potențialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligației revine persoanelor semnificative ale societății de asigurare.

În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), administratorul Fondului de garantare desemnează o comisie specială, formată din propriii specialiști, cu următoarea componenta:

a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de președinte al comisiei;

b) conducătorul departamentului financiar sau inlocuitorul legal al acestuia, după caz;

c) 2 reprezentanți ai direcției tehnice, cu experienta în materie de lichidare de daune;

d) 2 reprezentanți ai direcției generale juridice, cu experienta de cel puțin 3 ani în domeniul juridic.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia special constituită ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile au rezultat din evidentele transmise de societatea de asigurare, conform alin. (1).

În termen de 60 de zile de la publicarea listei creditorilor de asigurări prevăzute la art. 23 alin. (3), orice persoană care nu figurează în lista creditorilor certi și care pretinde vreun drept de creanta de asigurări împotriva societății de asigurare poate formula, sub sancțiunea decăderii din drept, o cerere motivată în acest sens, adresată administratorului Fondului de garantare.

Cererea prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către fiecare pretins creditor și se depune la sediul administratorului Fondului de garantare, prin intermediul serviciilor de posta, recomandat, cu confirmare de primire. O dată cu cererea, persoana respectiva anexează documentele și înscrisurile justificative și menționează toate elementele necesare stabilirii cu exactitate a cuantumului sumelor solicitate; în măsura în care aceste înscrisuri justificative nu exista, în cerere se precizează motivul imposibilității depunerii lor.

În cerere se vor menționa, în principal, următoarele elemente: natura creanței, momentul nașterii sale și valoarea certa sau estimată a acesteia, dacă se revendica vreun privilegiu ori o garanție reală în ceea ce privește creanta, precum și care sunt bunurile acoperite de asigurarea lor.

Cererea, precum și actele și informațiile solicitate conform alin. (2) și (3) se depun în limba română; traducerile actelor se vor transmite numai sub semnatura autorizata a traducatorului, conform legii.

După primirea fiecărei cereri în condițiile alin. (1)-(4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează și analizează întreaga documentație aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în condițiile prevăzute de art. 19.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publică lista creditorilor de asigurări acceptați la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru creditorii acceptați la plata prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce aceasta hotărâre a rămas irevocabilă.

În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1), o persoană invoca vreun drept de creanta împotriva societății de asigurare debitoare ca urmare a producerii ulterioare, dar nu mai târziu de data pronunțării hotărârii de faliment, a unor riscuri acoperite printr-o polița de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, aceasta poate formula, sub sancțiunea decăderii, o cerere, în termen de cel mult 30 de zile de la data producerii riscului asigurat, în condițiile art. 24 alin. (2)-(4).

În cazul contractelor de asigurare privind răspunderea civilă obligatorie pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în situația în care portofoliul acestor contracte nu a fost transferat până la data închiderii procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune toate măsurile necesare informării asiguraților, atât cu privire la obligația acestora de a denunta, în termen de cel mult 90 de zile de la data deschiderii procedurii falimentului, contractele de asigurare încheiate cu societatea debitoare, cat și cu privire la dreptul acestora de recuperare a primelor de asigurare aferente, pentru perioada cuprinsă între momentul denunțării contractului de asigurare și cel al expirării duratei de valabilitate a acestuia.

În cazul producerii riscurilor acoperite prin contractele prevăzute la alin. (2), între momentul deschiderii procedurii falimentului și cel al rezilierii acestora, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de faliment, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nominalizeaza o societate de asigurare, dintre cele autorizate sa practice asigurări de răspundere civilă obligatorie, în vederea constatării și evaluării daunelor. Sumele cuvenite asiguraților, stabilite de societatea de asigurare și acceptate la plata de comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), se plătesc din resursele Fondului de garantare, în condițiile și cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea acesteia.

Prevederile art. 24 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor persoanelor prevăzute la alin. (1).

Administratorul Fondului de garantare se subroga în toate drepturile creditorilor de asigurări pentru sumele egale cu plățile pe care le-a plătit din disponibilitățile fondului respectiv.

Prin derogare de la prevederile

art. 37 din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, administratorul Fondului de garantare poate inregistra la masa credala, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi și/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele acestui fond.

În condițiile alin. (1) și (2), administratorul Fondului de garantare este îndreptățit sa înregistreze și sa recupereze, în cadrul procedurii falimentului societății de asigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăților efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul declanșării procedurii de faliment.

Procedura falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fie de societatea de asigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

Procedura falimentului unei societăți de asigurare autorizate în România, precum și al sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre, este guvernata de legea română în ceea ce privește regimul și aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:

a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum și regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare debitoare după deschiderea procedurii;

b) atribuțiile societății de asigurare debitoare și ale lichidatorului;

c) condițiile în care se poate invoca o compensare;

d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare debitoare este parte;

e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepția cauzelor aflate pe rolul instanțelor din alte state membre;

f) creanțele care trebuie să fie declarate asupra societății de asigurare debitoare și regimul creanțelor care iau naștere după deschiderea procedurii falimentului;

g) regulile privind declararea, verificarea și admiterea creanțelor;

h) regulile privind distribuirea veniturilor obținute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanțelor de asigurări și drepturile creditorilor de asigurări care au obținut o plata parțială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării;

i) condițiile și efectele închiderii procedurii falimentului, în special prin concordat;

j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;

k) suportarea costurilor și a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;

l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile și interesele legitime ale tuturor creditorilor de asigurări.

În temeiul prezentei legi, societatea de asigurare debitoare aflată în stare de insolvabilitate, asa cum aceasta este definită la art. 3 lit. j) pct. 1, este obligată sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data intervenirii sau, după caz, a creării stării de insolvabilitate.

Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor o dată cu actele și documentele doveditoare, în vederea analizarii acesteia și a formulării întâmpinării prevăzute la art. 31 alin. (1). Societatea de asigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor care acoperă rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

Creditorii societății de asigurare debitoare, alții decât creditorii de asigurări prevăzuți la art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (6) și la art. 25 alin. (1), ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilitățile Fondului de garantare, pot inregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societății debitoare, în condițiile prezentei legi.

Prevederile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește înaintarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a cererii, a actelor și documentelor doveditoare.

Cererea prevăzută la art. 29 alin. (1) și la art. 30 alin. (1) se înregistrează de tribunal o dată cu întâmpinarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit prezentei legi, pentru restabilirea situației sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăților către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

Deschiderea procedurii falimentului se pronunța de tribunal dacă:

a) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, ca la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se afla în curs de desfășurare o procedură de redresare financiară a activității societății de asigurare debitoare, în condițiile prezentei legi; sau

b) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, că nu exista posibilități reale de restabilire a situației financiare a societății și de plată a creanțelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

În temeiul prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate introduce o cerere privind declanșarea procedurii falimentului împotriva unei societăți de asigurare debitoare, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 3 lit. j) pct. 2 și 3.

Cererea va fi însoțită de următoarele înscrisuri, după caz:

a) hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind retragerea autorizației de funcționare a societății de asigurare debitoare și declanșarea procedurii falimentului împotriva acesteia;

b) decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind închiderea procedurii de redresare financiară, constatarea stării de insolvabilitate, urmată de declanșarea imediata a procedurii de faliment;

c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de investire a tribunalului.

În urma înregistrării cererii, conform art. 29-32, tribunalul notifica de îndată despre aceasta părților menționate la aceste articole. Notificarea se transmite și administratorului Fondului de garantare.

Contestația societății de asigurare împotriva cererii prevăzute la art. 30 și 32 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestația se judeca cu celeritate și cu precădere; împotriva hotărârii tribunalului se poate exercita recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea introductivă și documentația aferentă și, în situația în care societatea de asigurare debitoare nu a contestat starea de insolvabilitate, potrivit alin. (2), va pronunța o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

În urma pronunțării hotărârii de declansare a procedurii falimentului, tribunalul comunică de îndată despre aceasta părților interesate, administratorului Fondului de garantare, precum și oficiului registrului comerțului în ale cărui evidente societatea de asigurare debitoare este înmatriculată, în vederea efectuării mențiunii "societate de asigurare în faliment". Comunicarea se publică, prin grija Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cel puțin două ziare de circulație naționala, potrivit dispozițiilor legale.

În cazul în care societatea de asigurare debitoare are deschise sucursale și/sau filiale în alte tari, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică de îndată autorității de supraveghere din țara gazda a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, în conformitate cu dispozițiile legale.

Toate cheltuielile aferente acestor măsuri se suporta din patrimoniul societății de asigurare debitoare; în lipsa disponibilităților necesare, se utilizează disponibilitati din fondul de lichidare prevăzut de

Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De la data deschiderii procedurii, toate actele societății de asigurare debitoare poarta mențiunea prevăzută la alin. (1).

În urma declanșării procedurii falimentului se interzice, sub sancțiunea nulității, acționarilor semnificativi ai societății de asigurare debitoare sau persoanelor care au deținut funcții de conducere sa înstrăineze acțiunile deținute la societatea de asigurare debitoare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și fără aprobarea judecătorului-sindic.

Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acțiunilor, potrivit alin. (1), în registrele de evidenta ținute de societatea de asigurare debitoare sau în registrele independente.

Potrivit prevederilor prezentei legi, principalele atribuții ale tribunalului sunt următoarele:

a) pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului împotriva societății de asigurare debitoare;

b) desemnarea, prin hotărâre, a judecătorului-sindic, stabilirea atribuțiilor acestuia, precum și, dacă este cazul, înlocuirea lui;

c) notificarea administratorului Fondului de garantare, precum și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la înregistrarea cererilor introductive și, respectiv, cu privire la pronunțarea hotărârilor de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei societăți de asigurare debitoare;

d) judecarea acțiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de declansare a procedurii falimentului;

e) confirmarea planului de distribuire a sumelor obținute din lichidare;

f) judecarea cererilor de compensare a creanțelor, formulate de societatea de asigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

g) stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari și a personalului de execuție sau cu atribuții de control din cadrul societății de asigurare debitoare;

h) aprobarea modalitatii de lichidare și confirmarea tranzacțiilor de cumpărare de active și asumare de pasive;

i) confirmarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și cu aprobarea judecătorului-sindic;

j) pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului.

Hotărârile tribunalului sunt definitive și executorii și pot fi atacate cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Recursul se judeca de către Curtea de Apel București, cu celeritate și cu precădere. Dispozițiile

art. 6^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Potrivit prezentei legi, judecătorul-sindic are următoarele atribuții principale:

a) sesizarea tribunalului despre orice problema care necesita soluționarea de către acesta;

b) stabilirea obligațiilor societății de asigurare debitoare, precum și a termenelor de îndeplinire a acestora;

c) desemnarea lichidatorului, controlul asupra activității acestuia, precum și, dacă este cazul, înlocuirea sa;

d) stabilirea programului ședințelor adunărilor creditorilor de asigurări în toate cazurile în care considera necesar, precum și prezidarea acestor ședințe;

e) luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor lichidatorului, precum și soluționarea obiectiilor împotriva acestora;

f) avizarea planului de distribuire a sumelor obținute din lichidare și supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare;

g) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societății de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la acoperirea pasivului;

h) aprobarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

i) efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege;

j) judecarea contestației societății de asigurare debitoare împotriva cererii introductive formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de creditorii de asigurări, după caz, pentru începerea procedurii de faliment;

k) judecarea contestațiilor formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de societatea de asigurare debitoare ori de creditorii de asigurări, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidator;

l) judecarea cererilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind nulitatea sau anularea unor acte prejudiciabile intereselor și drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment;

m) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică;

n) solicitarea închiderii procedurii de faliment.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activității de asigurare desfășurate de societatea de asigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere și opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

Societatea de asigurare debitoare și/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum și administratorul Fondului de garantare, după caz, pot face contestație împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic și/sau de lichidator. Contestația se formulează în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunoștința despre măsurile contestate.

Contestația se soluționează de tribunal cu celeritate și cu precădere. Dacă apreciază ca este necesar, tribunalul tine o ședința, cu citarea contestatorului, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a creditorilor de asigurări și/sau a administratorului Fondului de garantare, după caz, cu participarea obligatorie a judecătorului-sindic.

În condițiile prezentei legi, deschiderea procedurii falimentului împotriva societății de asigurare debitoare se dispune prin hotărâre a tribunalului.

Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecința retragerea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a autorizației de funcționare a societății de asigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunțării hotărârii. Lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă va publică hotărârea tribunalului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform modalităților prevăzute de lege în materie de publicare, precum și în cel puțin două ziare de circulație naționala. O dată cu publicarea va comunică hotărârea atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cat și administratorului Fondului de garantare.

Retragerea autorizației de funcționare nu împiedica lichidatorul sau orice altă persoană imputernicita în acest sens de către acesta sa desfășoare unele dintre operațiunile de asigurare ale societății de asigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizarii procedurii de faliment. Aceste operațiuni se vor putea desfășura numai cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a procedurilor individuale de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creditorilor, potrivit legii. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

Creanțele de asigurări, constatate prin titluri executorii obținute ulterior momentului pronunțării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sancțiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obținerii titlului. Lichidatorul este obligat sa examineze și, dacă este cazul, sa înscrie aceste creanțe în tabelul creditorilor, cu respectarea ordinii de preferinta și/sau a privilegiilor ori a garanțiilor legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de înregistrare a acestor creanțe nu poate fi depusa mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv al creanțelor, conform legii.

După darea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăți de asigurare debitoare, lichidatorul întocmește raportul prevăzut la art. 40 lit. a), cu precizarea, între altele, și a propunerilor privind modalitățile concrete de lichidare a bunurilor și a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevăzute la art. 40 lit. t).

În cazul aprobării de către tribunal a modalitatii de lichidare prevăzute la art. 40 lit. t) pct. 1, lichidatorul organizează de îndată, dacă modalitatea aprobată prevede, negocierea privind tranzacția de cumpărare de active și asumare de pasive. Lichidatorul organizează în acest scop o ședința de informare cu toate societățile de asigurare considerate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor eligibile, în vederea prezentării termenilor și condițiilor negocierii. Înainte de ținerea ședinței, lichidatorul este obligat să semneze cu societățile de asigurare respective un acord de confidențialitate, prin care acestea se angajează, în condițiile legii, sa păstreze secretul profesional cu privire la informațiile referitoare la societatea de asigurare debitoare care face obiectul negocierii.

Lichidatorul redactează și transmite societăților de asigurare interesate în efectuarea unei tranzacții conform art. 45, participante la ședința de informare, o cerere de oferta privind cumpărarea de active și asumarea de pasive; transmiterea cererii de oferta se face în regim de confidențialitate.

În funcție de interesul manifestat de societățile de asigurare participante la ședința de informare, cererea de oferta va cuprinde, în principal, următoarele elemente:

a) categoriile de active și pasive ce urmează a face obiectul tranzactiei, precum și volumul acestora, încadrate în funcție de gradul de lichiditate și exigibilitate;

b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;

c) termenul de inaintare către lichidator a ofertelor societăților de asigurare respective privind tranzacțiile propuse de cumpărare de active și de asumare de pasive;

d) elementele cuprinse în registrul special de evidenta a activelor prevăzut în anexa nr. 2 la

Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;

Ofertele societăților de asigurare se transmit lichidatorului, în plic închis, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de oferta a acestuia; lichidatorul va analiza ofertele în cel mai scurt timp și va alege oferta societății/societăților de asigurare cu care urmează sa încheie tranzacția, cu respectarea principiului costului minim presupus.

De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plati din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.

Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creanțe de asigurări au fost plătite de la Fondul de garantare sa mai înregistreze cereri și/sau sa mai solicite valorificarea creanțelor și/sau plata sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societății de asigurare debitoare. Administratorul Fondului de garantare este îndreptățit să solicite autorităților competente stabilirea răspunderii pretinsilor creditori și sa îi oblige pe aceștia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

Creanțele de asigurări se bucura de prioritate absolută față de orice alte creanțe, în ceea ce privește activele admise sa reprezinte rezervele tehnice ale societății de asigurare aflate în procedura de faliment. Aceste creanțe se plătesc în lei, imediat după plata creanțelor prevăzute la

art. 108 pct. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Creanțele administratorului Fondului de garantare sunt creanțe de asigurări, în sensul prezentei legi, și se achită în ordinea de preferinta prevăzută la alin. (1), beneficiind de toate drepturile și/sau garanțiile ori privilegiile legale ale acestora, ca urmare a subrogarii în drepturile creditorilor de asigurări ale căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilitățile Fondului.

Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății de asigurare ajunse în stare de insolvabilitate să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori și auditori financiari, personalul de execuție și/sau cu atribuții de control intern, care au deținut funcțiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea societății de asigurare în aceasta situație prin una dintre următoarele fapte:

a) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea societății de asigurare;

b) au dispus în interes personal continuarea unei activități care conducea în mod vadit societatea de asigurare la încetarea de plati;

c) au folosit activele și/sau creditele societății de asigurare în folosul lor propriu;

d) au ținut o contabilitate fictiva, au facilitat dispariția unor documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu reglementările în vigoare;

e) au deturnat ori au ascuns o parte din activul societății de asigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății de asigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati;

g) în cele 60 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvabilitate, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalți creditori de asigurări;

h) au întocmit situații financiare anuale, alte situații contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale;

i) nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare financiară aplicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori, după caz, au dat dispoziții fără avizul sau aprobarea acestei autorități, conducand astfel la starea de insolvabilitate și la declanșarea procedurii de faliment împotriva societății de asigurare;

j) în cadrul acțiunilor interne de verificare, nu au identificat și/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude și/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societății de asigurare.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și acelor persoane care exercită funcțiile menționate la data sau ulterior intrării în vigoare a prezentei legi.

În vederea adoptării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la plata parțială a pasivului societății de asigurare insolvabile, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum și de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul cauzei, tribunalul poate incuviinta instituirea unor măsuri asiguratorii.

Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) se efectuează potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă, cu excepția cazurilor când prin lege se dispune altfel.

În condițiile prezentei legi, procedura falimentului se închide de tribunal, prin hotărâre, la solicitarea judecătorului-sindic, în situația în care se constata, după caz, una dintre următoarele împrejurări:

a) s-a aprobat raportul final;

b) toate fondurile și/sau bunurile din averea societății de asigurare debitoare au fost distribuite;

c) creanțele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei alte măsuri asemănătoare;

d) toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta.

Hotărârea tribunalului se notifica de către judecătorul-sindic tuturor plăților implicate, în condițiile prezentei legi și ale prevederilor

Legii nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor îndreptățite, potrivit legii, se virează la Fondul de garantare, în vederea administrării și gestionării lor conform prevederilor legale în vigoare.

Instanța determinata conform legii române este singura autoritate competentă imputernicita sa decidă cu privire la aplicarea procedurii falimentului în ceea ce privește o societate de asigurare, persoana juridică română, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotărârea instanței se poate lua în absenta ori după adoptarea unor măsuri de redresare financiară. Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, precum și efectele acesteia se afla sub incidența legii statului român. Prevederile art. 9 și 10 se aplică în mod corespunzător.

Hotărârea autorității competente prevăzute la alin. (1), privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăți de asigurare, persoana juridică română, inclusiv în ceea ce privește sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscută, fără o alta formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre și își produce efectele în aceste state, de îndată ce decizia își produce efectele în statul român.

Autoritatea competența prevăzută la alin. (1) informează de îndată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la hotărârea de a deschide o procedură de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedura le poate avea; informarea se face înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după aceea. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de urgenta autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotărârea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.

Dispozițiile alin. (1)-(3) nu împiedica aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor instanței.

După informarea prevăzută la art. 57 alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prevederile art. 9-11 se aplică în mod corespunzător.

Instanța determinata potrivit legii române este în drept și poate solicita înregistrarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăți de asigurare debitoare în registrul imobiliar, în registrul comerțului, precum și/sau în orice alt registru public ținut în alte state membre.

În toate cazurile în care înregistrarea prevăzută la alin. (1) este obligatorie conform legii statului membru respectiv, instanța dispune toate măsurile necesare efectuării acestei operațiuni. Cheltuielile ocazionate cu înregistrarea se considera cheltuieli ale procedurii.

Lichidatorul desemnat potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) poate acționa pe teritoriul unor state membre gazda, fără a fi necesară o alta formalitate, fie în baza unei copii certificate de pe hotărârea instanței competente care l-a desemnat, fie în temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus în limba oficială sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia lichidatorul urmează sa acționeze, fără a fi necesară legalizarea acestuia sau orice alta forma similară.

Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române și poate numi oricare persoana care să îl ajute și/sau sa îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acelor state, în special în scopul de a inlatura dificultățile intampinate de creditorii de asigurări din aceste state. În aceleași condiții, lichidatorul desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate acționa pe teritoriul statului român, atunci când acesta este stat membru gazda.

În exercitarea competentelor sale, lichidatorul se supune legilor statului pe al cărui teritoriu acționează, în special în ceea ce privește procedurile de valorificare a activelor și furnizarea informațiilor angajaților societății de asigurare din statul membru respectiv; competentele exclud utilizarea forței sau dreptul de a soluționa litigii ori dispute de orice fel.

După deschiderea procedurii de redresare financiară sau, după caz, a falimentului împotriva unei societăți de asigurare, persoana juridică română, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, după caz, lichidatorul îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuți, care au reședința obișnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru.

Informarea se face sub forma unei notificări scrise, comunicată în mod individual fiecărui creditor de asigurări, și se referă în special la termenele-limita, sancțiunile prevăzute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitata sa accepte prezentarea creanțelor sau observațiile referitoare la creanțe și alte măsuri prevăzute, cerințele legale pentru luarea în considerare a creanțelor de către instanța competența cu înregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observațiilor în legătură cu aceste creanțe. Notificarea va indica, de asemenea, dacă sunt sau nu sunt supuse verificării creanțele preferențiale sau cele pentru care au fost constituite garanții reale. În cazul creanțelor de asigurare, notificarea va indica în plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, în special data la care contractele de asigurare sau operațiunile vor inceta sa producă efecte, precum și drepturile și îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce privește contractul sau operațiunea.

Informarea prevăzută la alin. (2) se face în limba română. În acest scop se folosește un formular cu titlul: "Invitație de a prezenta o creanta; termene ce trebuie respectate" sau, după caz, "Invitație de a prezenta observații referitoare la o creanta; termene ce trebuie respectate", scris în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. În orice caz, dacă un creditor cunoscut deține o creanta de asigurare, informarea cuprinsă în notificare va fi furnizată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre în care creditorul își are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central, după caz.

Creditorii de asigurări care, după caz, au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autoritățile publice din acel stat, au dreptul să prezinte și sa înregistreze creanțe de asigurări sau să facă observații scrise referitoare la acestea, în condițiile prezentei legi.

Declarațiile de creanțe și/sau, după caz, observațiile cu privire la acestea se adresează administratorului Fondului de garantare și/sau lichidatorului și se transmit în limba oficială ori în una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situații în care aceste înscrisuri vor purta în mod obligatoriu mențiunea în limba română: "Declarație de creanțe" sau, după caz, "Observații referitoare la creanțe".

Creanțele creditorilor de asigurări care au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru beneficiază de același tratament și de același rang ca și creanțele de asigurări de aceeași natura, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurări care au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în România.

Creditorii de asigurări care își exercită drepturile prevăzute la alin. (1) sunt obligați sa transmită copii de pe actele care atesta creanțele lor, dacă acestea exista, sa indice natura creanței, momentul nașterii și valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanții reale și alte asemenea drepturi, precum și care sunt creanțele astfel garantate. Creditorii de asigurări nu sunt obligați sa indice prioritatea acordată creanțelor de asigurare în conformitate cu art. 49.

Administratorul Fondului de garantare și/sau lichidatorul, după caz, este obligat să asigure informarea periodică a creditorilor de asigurări în condițiile legii, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor societății de asigurare debitoare.

Autoritățile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informații privind evoluția procedurii de faliment de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Procedura redresarii financiare sau a falimentului, dispusă asupra unei societăți de asigurare dintr-un alt stat membru care desfășoară activitate pe teritoriul României, se aplică fără alte formalități pe teritoriul României și produce efecte în condițiile și de la data prevăzute în legislația din statul membru respectiv. În aceleași condiții, procedurile instituite prin prezenta lege se aplică pe teritoriul statelor membre în ceea ce privește o societate de asigurare, persoana juridică română, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state.

Procedura falimentului se aplică potrivit legislației din statul membru de origine, cu excepțiile expres prevăzute de lege.

La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Persoanele împuternicite să aplice măsurile dispuse de autoritățile competente din statul membru de origine pot acționa fără nici o alta formalitate pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectiva, însoțite de traducerea în limba română.

Persoanele prevăzute la alin. (1) pot să își exercite pe teritoriul României toate competentele care le revin potrivit legislației statului membru de origine; aceste persoane vor putea sa numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul acordării asistenței creditorilor de asigurări pe parcursul aplicării măsurilor în cauza.

În exercitarea atribuțiilor și competentelor lor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să respecte legislația română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților din România ai societății de asigurare străine.

Instanța competența, potrivit legii române, este obligată sa informeze de îndată, prin intermediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, autoritățile competente din statele membre gazda asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea aceasta procedura, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursala sau o filiala din România a unei societăți de asigurare având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, dar care are deschise sucursale și/sau filiale pe teritoriul altor state membre.

Informarea se va face înainte de pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii sau imediat după acest moment și va preciza dacă autorizația de funcționare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasă.

Sub rezerva definitiilor prevăzute la art. 3 și în scopul aplicării prezentei legi la procedura de redresare financiară și, respectiv, la procedura de faliment privind o sucursala situata într-un stat membru și aparținând unei societăți de asigurare al carei sediu central este localizat în afară Comunității Europene:

a) stat membru de origine înseamnă statul membru în care sucursala a primit o autorizație de funcționare;

b) autorități de supraveghere și autorități competente înseamnă autoritățile statului membru în care sucursala a primit autorizația.

În cazul în care o societate de asigurare al carei sediu central se afla în afară Comunității Europene are sucursale stabilite în cel puțin două state membre, fiecare sucursala beneficiază de un tratament independent în ceea ce privește aplicarea prezentei legi. Autoritățile competente și autoritățile de supraveghere, precum și lichidatorii desemnați din aceste state membre vor coopera și își vor coordona acțiunile, în vederea exercitării atribuțiilor și competentelor stabilite de lege.