Decizia nr. 530/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "P.S. INTEX" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.385/2003 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal se prezintă partea Garda Financiară a Județului Hunedoara, reprezentată de consilierul juridic Dănuț Șișu, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate nu instituie o discriminare între comercianți, fiind dreptul suveran al statului de a stabili reguli în ceea ce privește desfășurarea activității de comerț.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul 5.385/2003, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, modificată și completată prin

Legea nr. 650/2002 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "P.S. INTEX" - S.A. din Timișoara într-o cauză ce are ca obiect soluționarea plângerii civile formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției seria D nr. 0006087 din 7 octombrie 2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât "aceste prevederi nu sunt doar restrictive, ci și abuzive, create în mod special pentru a îngrădi libertatea comerțului".

Judecătoria Deva apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. În acest sens, instanța arată "că statul are dreptul să intervină, prin pârghie legislativă, în orice domeniu", în scopul unei bune desfășurări a activității comerciale. Astfel, apreciază că prin dispozițiile legale criticate se asigură o protecție specială concurenței loiale, acest lucru nefiind de natură a împiedica crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin

Decizia nr. 91/1998 , Curtea Constituțională a statuat că "statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze". Din această perspectivă, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituție, instituind astfel măsurile necesare pentru buna desfășurare a activității comerciale și protecția consumatorilor. În susținerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 120/1994, nr. 64/1997 și nr. 183/1998.

În final, Guvernul arată că, în considerarea unui interes public general, legiuitorul a creat "condițiile necesare pentru o mai bună supraveghere exercitată de organele cu atribuții fiscale de control, în vederea urmăririi și încasării creanțelor bugetare", ceea ce nu contravine principiilor fundamentale ale libertății comerțului și concurenței loiale, consacrate prin art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

față de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât prin aceste texte de lege se instituie o definiție a consumatorului, ceea ce nu echivalează însă cu neîndeplinirea de către stat a obligației prevăzute de textul constituțional invocat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, ordonanță aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 650/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.

De menționat faptul că, în mod eronat, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 80 pct. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , modificată și completată prin

Legea nr. 650/2002 , întrucât acest text de lege nu se regăsește în cuprinsul ordonanței. În realitate, critica de neconstituționalitate vizează art. 80 pct. 22 din actul normativ mai sus menționat și, în aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor din urmă dispoziții.

Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 4 lit. a): "În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel:

a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara activității profesionale;";

- Art. 80 pct. 22: "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

.............................................................

22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a) în noua redactare și numerotare din Constituția republicată, cu următorul conținut:

- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu se poate reține contrarietatea dintre dispozițiile art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care dispune cu privire la obligația statului de a asigura protecția concurenței loiale, ci, dimpotrivă, se constată concordanța acestora, atâta vreme cât pe piață sunt admiși doar comercianții autorizați care respectă condițiile prevăzute de lege.

În acest context, stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanța criticată, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Astfel, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenție săvârșită este consecința legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. a) și ale

art. 80 pct. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "P.S. INTEX" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.385/2003 al Judecătoriei Deva.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2004.