Decizia nr. 403/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și ale art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.665/2003 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Radu Octavian, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, susținând oral motivele expuse în notele scrise aflate la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în ceea ce privește art. 317 din Codul de procedură civilă, deoarece textul de lege supus controlului de constituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei. Cu privire la art. 322 din Codul de procedură civilă solicită, de asemenea, respingerea excepției ca inadmisibilă, în temeiul

art. 2. alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , întrucât Curtea Constituțională nu poate completa prevederile legale supuse controlului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.665/2003, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 317 și ale art. 322 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 216/R/CA/2003, pronunțată de Tribunalul Alba, prin care s-a admis recursul declarat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind accesul liber la justiție, deoarece textele criticate prevăd expres și limitativ motivele pentru care pot fi introduse contestația în anulare și revizuirea, dintre motivele enumerate lipsind unele care determină nulitatea hotărârii judecătorești, de exemplu, lipsa semnăturii judecătorului pe minută sau lipsa mențiunii că sentința a fost pronunțată în ședință publică. Curtea Constituțională ar trebui, în opinia autorului excepției, să declare neconstituționale textele criticate în măsura în care persoana interesată nu poate solicita revizuirea hotărârii a cărei nulitate o invocă și pentru alte motive decât cele expres și limitativ cuprinse în textul criticat.

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece o completare a dispozițiilor legale criticate în sensul dorit de autor este inadmisibilă datorită prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea unor motive, expres și limitativ prevăzute de lege, în care o cale de atac extraordinară se poate exercita, precum și limitarea admisibilității ei numai la anumite hotărâri judecătorești nu îngrădesc liberul acces la justiție, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, referitoare la stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești, și cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea prin textele legale criticate a hotărârilor irevocabile care pot fi atacate cu contestație în anulare și a cazurilor în care se poate cere revizuirea hotărârilor nu încalcă accesul liber la justiție în scopul apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale părților interesate. Curtea Constituțională a statuat că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

Referitor la critica privind omisiunea legiuitorului de a prevedea expres în textele legale criticate, ca motiv de revizuire sau de contestație în anulare, cazul nesemnării minutei de către toți judecătorii care au participat la deliberare, aceasta reprezintă o problemă de legiferare și nu de constituționalitate. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra acestui aspect, de exemplu prin

Decizia nr. 14/2004 , prin care a reținut că instanța de contencios constituțional nu poate da o altă formulare textelor de lege, pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, de a îndeplini rolul de legislator pozitiv, nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 și ale art. 322 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 120, 123 și 124 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 322 din Codul de procedură civilă a fost completat de

art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, prin care s-a introdus pct. 9.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 317: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.";

- Art. 322: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii, sau cei puși sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;

8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile art. 317 din Codul de procedură civilă, care reglementează motivele pentru care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, obiectul acesteia constituindu-l o cerere de revizuire a unei decizii civile.

În consecință, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Cu privire la dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că și aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Textul de lege criticat reglementează cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Autorul excepției solicită Curții să declare neconstituțional textul criticat, în măsura în care persoana interesată nu poate solicita revizuirea hotărârii a cărei nulitate o invocă și pentru alte motive decât cele expres și limitativ cuprinse în art. 322 din Codul de procedură civilă.

În temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 și ale art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "S.I.C. KLITEHNIMA" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.665/2003 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2004.